4,979 matches
-
dublat de unul de polemist ideologic, sobru și de bună calitate. Subtitlurile capitolului sunt edificatoare și ele subliniază ideile principale: Cultura mumificată și brigăzile de agitprop. Dublul limbaj, Propaganda și stereotipia dinamică, Clocitoarele de stat, Miracolul explicabil. Toate mecanismele culturii totalitare de tip ceaușist sunt analizate și demontate unul după altul. Măcar acest text ar trebui tradus și supus unei dezbateri cât mai largi în publicațiile noastre noi și libere. Schema culturală a totalitarismului ceaușist este binecunoscută: cultura de masă, riguros
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
toate notele sale sunt surprinse în germene: suprimarea culturii profesioniste și specializate, desființarea culturii clasice și a influențelor sale, naționalismul și șovinismul, negarea criteriului estetic. Acesta introduce și apără spontaneitatea, individualismul și libertatea. Adică tot atâtea primejdii grave pentru ordinea totalitară în cultură. Caracterele sale sunt: omogenizarea și controlul general, ficțiunea ideologică și clișeele propagandistice, logocrația și antiintelectualismul. Trei aspecte, mai ales, au lovit în însăși substanța vitală a culturii române. îi va trebui un oarecare timp ca ea să-și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
negarea întregii culturi anterioare, a face tabula rasa și a porni de la zero într-o direcție total opusă. Este logica revoluționară radicală de totdeauna. în viața socială, ca și în cea culturală și artistică. De unde al doilea aspect al culturii totalitare: caracterul propagandistic, îndoctrinarea sistematică, educația zisă patriotică, politizarea întregii culturi, citatele rituale și manipulările grosolane de texte, fapte și date istorice. A gândi în același timp ceaușist, naționalist și marxist, într-o sinteză grotescă ce va trebui într-o zi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
politice, a fost speculată și actualizată fără scrupule. Un recent articol al criticului Mircea Martin a subliniat, cu discreție, tocmai acest fenomen regretabil. Exacte și pătrunzătoare sunt, în esență, și observațiile lui Constantin Dumitrescu despre aparatul cultural al acestei culturi totalitare, a treia sa notă fundamentală. A fost o adevărată mașină a propagandei oficiale, depersonalizată, cinică și amorală. Un amestec de servilism și frazeologie, de complexe și iresponsabilitate, de insuficiență și vid intelectual au constituit trăsătura de bază. Am cunoscut-o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ființe anticulturale și subumane. II. îNTRE CONFORMISM ȘI LIBERTATE Argument Textele acestei secțiuni atacă frontal alte două teme extrem de sensibile. Sunt, de fapt, dilemele fundamentale ale epocii. Capitol, poate, cel mai dificil dintre toate. Sunt discutate două situații tipice regimului totalitar, prin analiza în adâncime a două cazuri-limită: 1. Colaboraționismul, considerat inevitabil, soluție necesară, de expedient, de supraviețuire, după unii chiar creator etc., de o evidentă și complexă ambiguitate. Ea a produs, la rândul său, o serie de alte relații nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cât mai rece și obiectivă, lipsită de orice spirit partizan sau iconoclast. 2. Resemnarea istorică, pasivitatea, renunțarea la orice rezistență, prin recunoașterea generală a situației ireversibile. Constatare trăită cvasiunanim sub forma unui mit colectiv. Fenomen capital, de esență, al societății totalitare. El explică, în cea mai mare parte, întregul comportament moral și social, riguros condiționat, al deceniilor de dictatură. Oferă explicația fundamentală a colaboraționismului dominant și pune probleme foarte delicate de ordin etic și civic. Sistemul totalitar este profund detestabil, în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de esență, al societății totalitare. El explică, în cea mai mare parte, întregul comportament moral și social, riguros condiționat, al deceniilor de dictatură. Oferă explicația fundamentală a colaboraționismului dominant și pune probleme foarte delicate de ordin etic și civic. Sistemul totalitar este profund detestabil, în primul rând, prin aceea că te obligă să faci ceea ce nu vrei și apoi prin faptul că îți interzice să faci ceea ce vrei. Unele concluzii de reluat și documentat pe o bază mult mai largă scot
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
unei dispute: acuzat și apărat deopotrivă de a fi colaborat cu regimul dispărut. Problema esențială, care transformă un caz particular într-unul general, reprezentativ, este deci următoarea: cum poate supraviețui cultural și implicit social un spirit creator în plin regim totalitar, de care totul îl desparte: și trecutul și formația cultural-ideologică, pentru a nu mai aminti de anii de închisoare. Dar înainte de a instrui un proces al lui Constantin Noica sau al altora, mai mult sau mai puțin în aceeași situație
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o persoană, oricare ar fi ea, este necesar să mergem la cauze, la esențial. Este deci logic și just să facem mai întâi procesul sistemului și apoi al efectelor sale, oricare ar fi acestea. întâi procesul terorii și al constrângerilor totalitare de tot felul, apoi cel al concesiilor, adaptărilor, compromisurilor, colaborărilor etc. Am susținut și anterior același punct de vedere 3. întâi vinovatul principal, sistemul comunist totalitar, apoi toate între onformism și libertate 80 Adrian Marino celelalte vinovății, în ordine descrescândă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
apoi al efectelor sale, oricare ar fi acestea. întâi procesul terorii și al constrângerilor totalitare de tot felul, apoi cel al concesiilor, adaptărilor, compromisurilor, colaborărilor etc. Am susținut și anterior același punct de vedere 3. întâi vinovatul principal, sistemul comunist totalitar, apoi toate între onformism și libertate 80 Adrian Marino celelalte vinovății, în ordine descrescândă. Orice altă atitudine mi se pare și nedreaptă și neconformă cu realitatea. Procedând altfel, am face o gravă eroare și nedreptate. N-avem dreptul să le
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
situații dificile. Evident, cu prețul unor simulări și duplicități. Rezistența culturală, câtă a fost, în această zonă ea a constituit verbi gratia o realitate. Care era esența regimului cultural ceaușist? La suprafață, el devenea tot mai rigid, mai absurd, mai totalitar. Dar în interior, în subteran, el devenea tot mai șubred și mai nesigur de sine. Funcționa mai ales o serie întreagă de relații personale și complicități, de toleranțe tacite și cointeresări, de ipocrizii și ambiguități, de simulări și chiar farse
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cu luciditate, chiar dacă rapid, întreaga situație. Acceptând, în esență, această caracterizare, ea cere totuși unele completări și nuanțe. Căci imediat se pun două întrebări acute, care, oricât de brutale ar fi sau ar părea, trebuie totuși puse: 1. de ce regimul totalitar, ceaușist, l-a tolerat totuși pe Constantin Noica? 2. în ce forme s-a manifestat, din partea regimului, această toleranță? întrebări foarte dificile, într-adevăr, căci ele ridică încă un foarte mare și dureros semn de întrebare: ce preț să spunem
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ce forme s-a manifestat, din partea regimului, această toleranță? întrebări foarte dificile, într-adevăr, căci ele ridică încă un foarte mare și dureros semn de întrebare: ce preț să spunem metaforic a fost plătit pentru această toleranță? Căci un regim totalitar nu dă niciodată nimic pe gratis, ci doar în avantajul său exclusiv, pe termen lung sau scurt. Nu presupune ea și o anume colaborare? Și, mai ales, în ce a constat ea, de fapt? Că a fost inevitabilă, în condițiile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
externe ale epocii chiar și cele mai oneste aveau din păcate și acest viciu originar inevitabil: erau corupte din start. Trebuie avute însă în vedere, în primul rând, în toate împrejurările, condițiile și constrângerile cu totul specifice ale celui mai totalitar și represiv regim din sud-estul Europei. în cazul Constantin Noica, pentru a fi drepți și onești până la capăt, se cere luată în considerare și o altă împrejurare. într-un fel, ea este hotărâtoare. Ea explică, în esență, întregul său comportament
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cartea lui Orwell, 1984, care nu-l interesează, deoarece este despre... neființă, despre ce nu este 13. Nu se discută, într-adevăr, acolo, despre esențe, idei, realități ultime, absolute, singurele realități luate în considerare de filozof. Ca și cum existența, respectiv sistemul totalitar, ar fi numai obiect de cunoaștere absolută. Cecitate de-a dreptul stranie? Sau alibi filozofic de a refuza o critică deschisă a sistemului totalitar? Cum de altfel și credem... Neadecvarea la realitate, defectul, viciul sau specificul fundamental al lui Constantin
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
esențe, idei, realități ultime, absolute, singurele realități luate în considerare de filozof. Ca și cum existența, respectiv sistemul totalitar, ar fi numai obiect de cunoaștere absolută. Cecitate de-a dreptul stranie? Sau alibi filozofic de a refuza o critică deschisă a sistemului totalitar? Cum de altfel și credem... Neadecvarea la realitate, defectul, viciul sau specificul fundamental al lui Constantin Noica, se vădește și în evaluarea situației României. Ea trăiește în posibil, nu în real. Țara noastră s-ar consuma la nesfârșit doar în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dreapta. într-un articol 15, el scria între altele (dar astfel de exemple sunt mult mai numeroase): (...) în fața unei ideologii dizolvante și atomizatoare, adică democratismul, proslăvitor al individului, există o singură soluție: naționalismul. Acesta a îmbrăcat și la noi formele totalitare cunoscute. în 1940, Constantin Noica a colaborat cu articole doctrinare la oficiosul legionar Buna Vestire și a fost chiar redactorul său șef, o perioadă. într-o scrisoare pe care ne-a adresat-o la 23 iulie 1986, de la Păltiniș, el
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o alternativă, o formă de diferențiere, de ieșire din normă, un proiect de contracultură, antitotalitară, anticeaușistă, extrem de binevenită. Chiar naționalistă și etnicistă cum era, deci de dreapta, rolul său pozitiv de rezistență era nu mai puțin incontestabil, într-un context totalitar de stânga. Dar a o prelungi și azi, într un alt context, pe care îl dorim democratic și de centru, înseamnă a continua de fapt o ideologie și o cultură de dreapta în condiții radical schimbate: democratice, liberale, centriste, decis
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sunt foarte adevărate și cu motivație adâncă. Dar, în ultimă analiză, explicația ultimă, cea mai profundă dintre toate, stă totuși în altă parte: în necesitatea în condiții de-a dreptul tragice de a salva o operă personală în plin regim totalitar draconic de cenzură. Este, într-un sens, chiar miezul problemei noastre, situația cea mai tipică a omului de cultură român sub ceaușism. în acest punct funcționa dilema crucială cea mai tragică și șantajul cel mai odios al regimului. Câți autori
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
chiar norma tuturor cazurilor de colaboraționism cultural cu regimul. Dar imediat apare și întrebarea: de ce Constantin Noica ar fi scuzabil, iar X, Y, Z nu? De precizat, în același timp, cu maximă rigoare, ce înseamnă colaboraționism cultural într-un regim totalitar. A colaborat întreaga cultură și literatură română, chiar și atunci când a continuat să funcționeze, cu regimul Ceaușescu? Constantin Noica a satisfăcut, în același timp, în condiții ambigue, echivoce este adevărat nevoia de absolut și de mare cultură a unui grup
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
este ireversibilă când a stat 15, 20, 25 de ani în închisoare? Și această categorie a fost cum bine se știe extrem de numeroasă. în România comunistă a funcționat deci perfect, impecabil și implacabil, legea supremă a aparatului represiv al statului totalitar modern: legea agravării crescânde-descrescânde. Orice organ represiv și de stat devine tot mai abuziv și lipsit de scrupule, mai feroce și mai fanatic, în funcție de locul pe care-l ocupă în ierarhie. Când se află pe un loc inferior și transmite
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sens unic. Mă întreb câți au citit la noi (și nu numai la noi) cartea complet uitată a lui Maine de Biran, De l'influence de l'habitude sur la facultă de penser (1802). Multe din trăsăturile psihologice ale statului totalitar modern sunt prefigurate aici. Teoria omului universal nu este chiar o simplă teorie. Deprinderea a funcționat impecabil în două domenii-cheie, fără de care nu poate exista și acționa nici un sistem totalitar din lume: a. Frica permanent întreținută, intrată efectiv în oase
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
facultă de penser (1802). Multe din trăsăturile psihologice ale statului totalitar modern sunt prefigurate aici. Teoria omului universal nu este chiar o simplă teorie. Deprinderea a funcționat impecabil în două domenii-cheie, fără de care nu poate exista și acționa nici un sistem totalitar din lume: a. Frica permanent întreținută, intrată efectiv în oase, frică de toți și de toate: de șef și milițian, de vecini, de microfoane, de Securitate, din ghearele căreia, odată intrat, nu mai poți scăpa etc., etc. Instituția fricii este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
altora. Revenind la emisiunile amintite și la propaganda anticomunistă ce a avut totuși meritul esențial, cel puțin teoretic, al demistificării: situația este totuși reversibilă, poate fi reversibilă. Iluzia poate fi ruptă, ea a fost chiar uneori efectiv destrămată. în conștiința totalitară univocă, în sens unic, s-a produs o primă breșă: au apărut, fie și potențial, îndoiala, alternativa, ipoteza contrară: Dar dacă... se schimbă, totuși. Proces obscur, oscilant, nehotărâtor și deci nepericulos pentru regim. De reținut, totuși, cu importante urmări latente
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
De reținut, totuși, cu importante urmări latente. 5. La toate acestea se adaugă și dispariția completă și definitivă a opoziției, lipsa unei rezistențe reale, smulsă din rădăcină, după anii '50. Vechile partide erau complet între onformism și libertate exterminate. Represiunea totalitară a fost radicală și foarte eficace. Vechea pătură politică, nu foarte puternică, a fost repede eliminată. N-a existat la noi, pe de altă parte, nici un centru de rezistență reformist în cadrul sistemului, nici în afară, nici în interiorul P.C.R. Profunda mediocritate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]