4,331 matches
-
-ți mai Încarc și eu mintea cu asemenea detalii. În fața furiei pe care i-o declanșă lui Lucas, Marie simți că e mai prudent să stea cu capul plecat și să Încaseze fără să clipească reproșurile pe care i le trîntea cu violență. Așteptă ca el să tacă pentru a pune micul teanc de foi pe jumătate arse pe biroul lui și anticipă Întrebarea care avea să urmeze. - SÎnt scrisori pe care Nicolas i le-a scris lui Chantal, explică ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dacă ar fi vrut să ne convingă de faptul că a părăsit insula, nu ar fi procedat altfel. Bătea pasul pe loc, dar nu se Întorsese. - GÎndește-te la asta Înainte să pleci la Plymouth! Cuvintele sunaseră ca trîntite. Ușa se trînti și ea. Obsedată de justețea remarcii lui Fersen, Marie se gîndea la Nicolas, dar și la Christian, care o aștepta la hotel și care cu siguranță se Întreba unde se dusese, cu atît mai mult cu cît Își Închisese mobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dumitale păzesc situl, nu e așa? Să meargă să vadă! Morineau Începu să se fîțÎie, stingherit. - Vedeți că... E aproape beznă, Îngăimă el jalnic. Băieții sînt superstițioși, așa că poveștile cu menhirii din care picură sînge... Îi Înspăimîntă, ce mai. Lucas trînti o Înjurătură pricepînd că situl rămăsese nesupravegheat. Își Înșfăcă tocul armei atîrnat În cuier și părăsi biroul, cu plicul În mînă. Tocmai o ruga pe Annick să aibă amabilitatea de a lăsa plicul la hotel cînd Își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ceri așa ceva. E dezgustător. - A, da? Dar nerespectarea cuvîntului cum o numești? Se duse să deschidă sertarul Încuiat și aruncă pe pat arma și insigna pe care le Închisese acolo. - Te voi aștepta la bac, la ora 6. Și plecă trîntind ușa. Marie nu făcu nici un gest ca să-l rețină. 12 În zori, prin ceață și stropi de valuri, Între noapte și dimineață, contururile nu se deslușeau prea limpede la Lands’en, insula și oceanul se confundau. Cei bătrîni spuneau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Mamă, comandantul Fersen nu-și face decît datoria. Yves Pérec a fost drogat cu Mésadrol Înainte de a fi asasinat. - Iar fiica dumneavoastră a fost pe punctul să aibă aceeași soartă nu mai departe decît ieri, nu vă pasă? i-o trînti Lucas. - I-am spus să plece, murmură Jeanne. Mésadrolul este În dulăpiorul de farmacie, spuse ea laconic Înainte de a se Îndepărta spre castel. Tristețea Mariei Îl mișcă pe Lucas, iar el Încercă s-o minimalizeze. - Nici părinții mei n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
faci comic. - Ați văzut cît e ceasul? Primirea pe care le-o oferi Gwen se dovedi frigorifică și lapidară. Yvonne dormea, epuizată. Întrebările lor trebuiau să mai aștepte pînă a doua zi. Nici nu-și termină bine fraza că le trîntise deja ușa-n nas. Marie Își trecu mîna peste obraz. De lehamite, dar și de descurajare: pînă atunci Gwenaëlle n-o privise niciodată cu atîta agresivitate. - Te conduc Înapoi la hotel, murmură Fersen, sensibil la oboseala care se citea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să cadă În plasă. - Nu știam că te interesează bîrfele. Îi smulse ziarul din mîini și-l azvîrli pe scaunul de lîngă ea În timp ce se așeza la volan. - Mișcă-te! El ținu portiera pe care Gwen se pregătea s-o trîntească. - Mama ta e un monstru, Gwen, și a făcut și din tine un monstru, Îi aruncă el rece. Fără ea, poate că am fi avut șansa să fim un adevărat cuplu. Îi doresc să putrezească În Închisoare cît mai Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
poate că am fi avut șansa să fim un adevărat cuplu. Îi doresc să putrezească În Închisoare cît mai Încet cu putință. - Îți spun pentru ultima oară: mișcă-te! El nu se clinti. Fără să-l scape din ochi, Gwen trînti portiera, Învîrti cheia În contact, efectuă un rapid marșarier și, apăsînd din toate puterile pe accelerator, făcu mașina să țîșnească drept Înainte spre Philippe. Ochii Închiși la culoare ai acestuia intrară În panică și, convins că ea nu va șovăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu fusta fluturînd În vînt, avînd În minte vestea pe care urma să i-o dea lui Ronan și care avea să le schimbe viața. Or să aibă un copil. Un bebeluș. Un bebeluș... Polițistul Încetini În apropierea sitului și trînti o Înjurătură cînd văzu cum unul din puternicele proiectoare explodă Într-un adevărat foc de artificii. Oprindu-se brutal, sări din vehicul, desfăcu mașinal butonul care Închidea tocul holsterului și o luă Înspre menhirii al căror granit părea mai palid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Adunîndu-și puteri pe care le credea definitv pierdute, Își aruncă brațele Înainte ca s-o respingă, apoi se rostogoli pe-o parte, trăgînd În cădere perfuzia de care era legat și monitorul pe care-l luase drept un ecran radar. Trîntit pe jos pe dalele camerei de spital, Lucas se holbă la Marie, al cărei chip arăta o intensă stupefacție, și putu măsura Întreg ridicolul situației. - Un coșmar... Îngăimă el ridicîndu-se În șezut. Cu cine vorbeai? Întrebă el, bănuitor. - Cu medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de după război, și a cărei fațadă era Împodobită cu o banderolă roșu cu alb În culorile ziarului Télégramme de Brest. - De acord. Era doar un obiect zburător neidentificat, replică ea, Încercînd să redevină serioasă. Și cu ce semăna? - Cu dumneata! trînti el, nu fără o anume ferocitate. Păr lung, ochi verzi... numai că avea gîtul tăiat! RÎsul Mariei Încetă brusc. Înțelegea acum mai bine de ce avusese el acea reacție de panică, văzînd-o aplecată asupra lui, cînd se trezise. - Ai crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vorbe de Încurajare, păstrînd o clipă tăcerea, apoi Îi declară brusc că Pérec nu avusese niciodată bani din familie. - Iar asigurarea pe viață a lui Hervé Le Bihan n-a existat niciodată. Nu se simți În stare să-i mai trîntească și faptul că Jeanne mințise În legătură cu loteria. Dar Își atinsese scopul, Marie mușcase din momeală. Se Întoarse spre el. - Cei din familia Pérec nu mai pot din păcate să vorbească, dar va trebui ca Yvonne să dea explicații. - Bine, șefa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
golf o liniști. Lungi și mai mult pasul, desprinse rapid capătul frînghiei, Îl aruncă În barcă și sări la bord. Se năpusti spre motorul de cincizeci de cai-putere, trase ca o nebună de cablu pentru a-l porni, gata să trîntească o Înjurătură cînd eșuă la prima Încercare și Începu să urle cînd văzu o siluetă Înălțîndu-se pe mal În fața ei. - Chiar credeai că ai să scapi astfel, Gwen? Farurile anticeață cu care jandarmeria Își echipase mașina 4x4 luminau drumul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
baterie de nimica toată ți-a stricat planurile, iar eu am căzut În plasă! Se Întoarse spre Marie care veni după el, speriată. - Dă-mi cheile de la cătușe. I le Întinse. - Ce vrei să faci? O eliberă pe Gwen, o trînti fără menajamente, punînd-o să stea cu fața spre capotă, cu gambele ușor Îndepărtate, și o percheziționă rapid din creștet pînă-n tălpi. - Da’ce te-a apucat? exclamă Marie. Dă-i drumul! - Caut telefonul ei mobil. - Mi-a fost furat ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să Înhați jumătate din moștenirea mea, Îți spun că visezi! Tresări recunoscînd brusc bicicleta lăsată de Juliette. - Fata mea n-are ce să caute la tine acasă! zbieră el. Gwen Își oferi răgazul de a savura efectul Înainte de a-i trînti că prețioasa lui Juliette, la urma urmei verișoară primară cu Ronan, rămăsese totodată Însărcinată de pe urma lui. - Castelul e destul de mare ca să ne primească pe toți. Mereu am visat să am o familie numeroasă, mai ales la Crăciun! adăugă ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
telefonul lui Fersen care, foarte amărît, se văzu nevoit să-l elibereze pe PM. - Relațiile dumitale nu te vor proteja mereu, iar dacă ești cumva ultimul dintre jefuitori, sîngele Kersaint riscă să curgă foarte curînd pe un menhir, i-o trînti Lucas. Armelle Își luă bărbatul de-o aripă și, după ce le confirmă celor doi polițiști că PM se afla Într-adevăr cu ea, așa cum afirmase, Îl trase după sine cu energie, dar fără mare dragoste, pe lunganul bleg și ciufulit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se manifestau În peioada aceea zilnic; Își spuse că Întregul Lands’en parcă nimerise În lumea aceea paralelă de care vorbeau cei bătrîni, o lume În care domneau straniul și maleficul, ca de cealaltă parte a oglinzii. O ușă se trînti, o alta se deschise, o panică bruscă umplu coridorul, readucînd-o la realitate. Apăru o targă, Împinsă iute de oameni În bluze albe. CÎnd trecu pe dinaintea lor, o recunoscură pe Yvonne, neînsuflețită, cu o mască de oxigen pe față. Marie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu-i pot refuza o a doua șansă. Lucas coborî din vehicul și o scrută din ochi. - Ai ajuns deja la a treia sau chiar la a patra... Reține că atunci cînd iubești, nu stai să numeri, adăugă el, feroce, trîntind portiera. Drept răspuns, trînti și ea portiera din partea ei și plecă țăcănind din tocuri pe pietrele curții. De la postul de pază, jandarmii care supravegheau ușa de la intrare Îl văzură pe Fersen ajungînd-o din urmă pe tînăra polițistă și apucînd-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o a doua șansă. Lucas coborî din vehicul și o scrută din ochi. - Ai ajuns deja la a treia sau chiar la a patra... Reține că atunci cînd iubești, nu stai să numeri, adăugă el, feroce, trîntind portiera. Drept răspuns, trînti și ea portiera din partea ei și plecă țăcănind din tocuri pe pietrele curții. De la postul de pază, jandarmii care supravegheau ușa de la intrare Îl văzură pe Fersen ajungînd-o din urmă pe tînăra polițistă și apucînd-o de braț. - Nu Înțeleg cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era limpede că Îi observase. Marie sări pe puntea goeletei și se aplecă spre cabina luminată. - Christian? Intrigată că nu obține nici un răspuns, coborî. Remarcă o dezordine neobișnuită, o cutie de conserve Începută, cutii de bere goale. Ușa cabinei se trînti violent. Se Întoarse și-l văzu pe Christian care intrase și Închisese ușa În urma lui. Marie Înțelese imediat după privirea și după mersul lui că băuse din plin, se hotărî să nu-i facă nici un reproș și se apropie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un apucat: totul era fals, tipul nu putea fi decît un mincinos, un nebun! El nu ucisese pe nimeni, avea alibiuri... - Soția dumitale a revenit asupra mărturiei, a spus că nu te aflai la castel În nopțile acelea, i-o trînti calm Lucas. Argumentul Îl făcu pe PM să sară În sus. - Armelle?... Nu, nu ea, nu!... Ridică atunci o privire halucinată spre fratele lui. - Era În cîrdășie cu tine? SÎnteți cu toții Înțeleși Împotriva mea? Armelle, tata și cu tine, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avea să capete Întîlnirea aceea, dar, orice s-ar Întîmpla, ea trebuia să aibă loc. Merse pînă la far. Ușa era deschisă. Șovăi, simți lipită de trup forma liniștitoare a armei strecurate În holster sub haină, și intră. Ușa se trînti singură În urma ei, Marie tresări. Glasul lui Ryan coborî atunci spre ea, răsunînd În imensa scară. - Te așteptam. În mod straniu, senzația de teamă dispăruse. Urcă treptele gîndindu-se că destinul ei, pe care-l crezuse mereu banal și pașnic, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de kilometri, Maurizio!? Cum ar putea să-ți fie frică? M: Nimic nu pare să ne despartă, Pulcheria. Mi-e iarăși frică. La fel ca mai înainte. Ah, blestematul ăsta de telefon!!! (Apasă nervos pe buton și întrerupe brusc legătura. Trântește în același timp capacul de la laptop.) (Ea mai ascultă încă o vreme pe fir. Liniște totală... Râde triumfătoare. Închide telefonul, laptop-ul, se ridică și coboară din vagon. Se stinge lumina. După câteva clipe se aprinde din nou și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pămînt întreaga vegetație. Era un haos de sfîrșit de lume. Dar ploaia, binecuvîntata ploaie, întîrzia să apară. Ar fi fost mai înțelept să-și găsească adăpost. Oricum, înaintarea era anevoioasă. Abia dacă aduna doi-trei pași avans, cînd furtuna uscată îl trîntea la pămînt cu o forță căreia nimic nu i se putea opune. Țărînă ridicată în văzduh îi intra în ochi și în gură, iar părul răvășit era îmbîcsit de scaieți. Numai ploaia, binecuvîntata ploaie, întîrzia să apară. Și, dintr-o dată
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu reluări poruncitoare, încât muncitorii se opriră din lucru. Ballester o ascultă, surprins, apoi se hotărî și porni încet către ușă. Plecase de câteva clipe, când soneria încetă. Se apucară iar de lucru. Dar nu după multă vreme ușa se trânti de perete și-l văzură pe Ballester cum alerga către vestiar. Ieși de acolo încălțat cu sandale și, trăgându-și haina pe el, ii spuse lui Yvars în goană: - Fetița se prăpădește, mă duc să-l aduc pe Germain, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]