8,927 matches
-
mea personală cu preotul, îl întâlnesc pe Isus Cristos, care prin iubirea sa până la moarte, a îndreptat și lipsa mea de iubire. Prin mijlocirea preotului, Cristos îmi spune: «Îți sunt iertate păcatele». De fapt, după învierea sa, Isus a dat ucenicilor puterea să ierte păcatele în numele său: «Atunci, Isus le-a zis din nou: Pace vouă! Așa cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi. Și, spunând aceasta, a suflat asupra lor și le-a zis: Primiți pe
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
primește această putere. Ceea ce poate face el în Biserică nu depinde, în primul rând, de calitățile sale sau de formarea sa, ci de vocația sa, de consacrarea și de misiunea sa. Vocația și slujirea apostolilor Isus a ales 12 dintre ucenicii săi, pe care i-a numit apostoli (cfr. Lc 6,13). Îi dorea cu el, pentru ca ei să poată înțelege bine mesajul său. În marea rugăciune de mijlocire l-a rugat pe Tatăl să-i sfințească (In 17,7), și
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
făcută pentru om și nu omul pentru sâmbătă; pentru că Fiul Omului este stăpân și al sâmbetei» (Mc 2,27-28). De la sâmbătă la duminică Din moment ce Isus Cristos a înviat din morți în prima zi a săptămânii, și a apărut și unor ucenici ai săi în prima zi a săptămânii, foarte curând primii creștini au mutat sfințirea sâmbetei la ziua de duminică. Atâta timp cât această zi era o zi lucrătoare, sfințirea ei se limita la celebrarea euharistică. Astfel citim, de exemplu, în Faptele Apostolilor
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
eclezială. Este rugăciunea pe care însuși Isus ne-a învățat-o. De aceea, este numită și rugăciunea domnească. Este „rugăciunea cea mai desăvârșită” (Toma D’Aquino) și „rezumatul întregii evanghelii” (Tertulian). Isus se roagă și ne învață să ne rugăm Ucenicii l-au văzut mereu pe Isus în rugăciune. Ei observau că dialogul cu Tatăl reprezenta centrul vieții sale și al persoanei sale. Evanghelistul Luca relatează: «Isus se afla într-un loc oarecare și se ruga. Când a terminat, unul dintre
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
într-un loc oarecare și se ruga. Când a terminat, unul dintre discipolii săi i-a spus: „Doamne, învață-ne să ne rugăm așa cum Ioan i-a învățat pe discipolii lui» (Lc 11,1). Isus le îndeplinește această dorință, dăruind ucenicilor rugăciunea Tatăl Nostru. Luca a transmis-o într-o versiune mai scurtă. Modul în care o rostim în rugăciunea noastră personală și în liturgie provine din versiunea Evangheliei după Matei (Mt 6,9-13): Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi» (6,11), în timp ce rugăciunea din Evanghelia după Luca spune: «Dă-ne nouă în fiecare zi pâinea cea de toate zilele» (11,3). Primul grup de rugăciune este format de către ucenici. Cine este în slujba Domnului și a vestirii sale, nu ar trebui să se preocupe de subzistența necesară traiului. Ucenicii pot să trăiască „fără grija zilei de mâine”. Rugăciunea pentru cele necesare traiului Nu numai ucenicii, ci toți credincioșii sunt
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Dă-ne nouă în fiecare zi pâinea cea de toate zilele» (11,3). Primul grup de rugăciune este format de către ucenici. Cine este în slujba Domnului și a vestirii sale, nu ar trebui să se preocupe de subzistența necesară traiului. Ucenicii pot să trăiască „fără grija zilei de mâine”. Rugăciunea pentru cele necesare traiului Nu numai ucenicii, ci toți credincioșii sunt incluși în această rugăciune. Prin „pâine” se înțelege tot ceea ce avem nevoie pentru existența noastră. Aici trebuie amintit: nu toți
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
și unică de a fi mamă a Fiului său, care se face om. Întrucât, prin Cristos, noi înșine am devenit prin botez fii ai lui Dumnezeu, Maria este și Mama noastră, Mama Bisericii. Însuși Isus de pe cruce a încredințat-o ucenicului pe care îl iubea și, prin aceasta, tuturor celor care vor crede în el (cf. In 19,26-27). După cum o mamă aparține familiei, tot astfel Maria aparține Bisericii. 2. «Domnul este cu tine» Fecioara Maria Întrucât Maria trebuia să devină
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
pe care o aveați la dispoziție ar fi fost să vă îndreptați spre puternica breaslă a sticlarilor, care păzea cu strășnicie secretele vechi are sticlarilor și se asigura că piața era controlată de un număr limitat de artizani pricepuți și ucenicii lor atât de mult încercați. Amintiți-vă, sticla era considerată un lux în acele vremuri, așa cum fusese începând din vremurile biblice. În perioada târzie a anilor 1300, sticlarilor venețieni le era interzis să părăsească insula Murano, prevenindu-se astfel divulgarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
să stea În pat cât vor, a mormăit Asya. Exact În acel moment o melodie săltăreață a Început să se facă auzită pe fundal și programul pe care toată lumea Îl aștepta a apărut dintr-odată pe ecran: versiunea turcească a Ucenicului. Într-o tăcere vrăjită l-au urmărit pe Donald Trump al Turciei ivindu-se din spatele perdelelor strălucitoare de satin ale unui birou spațios ce avea o vedere minunată spre Podul Bosfor. După ce a aruncat o privire rapidă și condescendentă celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mătuși au zâmbit În același timp, fiecare În felul ei; prima politicoasă, a doua Îngrijorată, a treia curioasă, iar cea de-a patra prietenoasă. Însă cea mai evidentă reacție a venit din partea Asyei. Încetând din acel moment să mai urmărească Ucenicul, s-a uitat pentru prima oară la musafiră cu un real interes, dându-și seama că, la urma urmei, poate nu venise să facă cercetări asupra „Islamului și femeilor“. — A, da? a spus Asya deschizând gura pentru prima oară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
unchiul Levon la scurt timp după aceea, Însă sus nu era nimeni. A bătut la ușa atelierului, sperând că poate era acolo. Nu era un lucru neobișnuit ca unchiul Levon să lucreze până târziu. Însă ușa a fost deschisă de ucenicul lui, Riza Selim - un tânăr turc liniștit și muncitor, cu o piele albă ca porțelanul și o claie de păr negru și creț. — Unde e unchiul meu? a Întrebat Yervant. — Stăpânul Levon a plecat, a spus Riza Selim cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dimineața, la micul dejun, pe când samovarul fierbea În colțul camerei. Pe când Sultan al Cincilea torcea sub masă, așteptând să i se dea Încă o bucată de brânză feta, iar candidatul care fusese concediat săptămâna asta la versiunea turcească a emisiunii Ucenicul apărea la televizor Într-un interviu În exclusivitate mărturisind ce anume nu mersese cum trebuia și de ce n-ar fi trebuit să fie concediat, o ceașcă de ceai din sticlă a crăpat În mâna Asyei. Lucrul ăsta s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
li le puneau din toate părțile: Cum era viața În America? Exista Într-adevăr un deșert În Arizona? Era adevărat că americanii mâncau cantități uriașe de fast food și după aceea țineau regim la concursurile TV? Era versiunea americană a Ucenicului mai bună decât cea turcească? Și așa mai departe. Apoi a urmat o serie de Întrebări ceva mai personale: De ce nu aveau copii Împreună? De ce nu veniseră la Istanbul mai Înainte? De ce nu stăteau mai mult? DE CE? Întrebările aveau efecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
reluare a spinoasei chestiuni a mutării în Centru, care am văzut cum începe și cum obișnuiește să se termine. A doua zi de dimineață, când Cipriano Algor se apucase iar de treabă, Marçal intră în olărie, Bună ziua, spuse, a venit ucenicul. Marta îl însoțea, dar nu se oferi să lucreze, deși era sigură că, de astă dată, tatăl ei n-o va alunga. Olăria era ca un câmp de bătălie unde un singur om luptase timp de patru zile cu sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
despre care Însă aș prefera să nu vorbesc. Eu bănuiesc că era inspirat de iezuiți. Din predicile lui ia naștere aripa scoțiană a masoneriei“. „Scoțiană În ce sens?“’ „Ritul scoțian e o invenție franco-germană. Masoneria londoneză instituise cele trei grade: ucenic, tovarăș și maestru. Masoneria scoțiană Înmulțește gradele, pentru că a Înmulți gradele Însemnează a Înmulți nivelurile de inițiere și de secret... Francezii, care sunt Înfumurați din fire, se dau În vânt după asta...“ „Dar ce secret?“ „Nici unul, evident. Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
1983) cum am asistat Întâmplător la un episod emblematic pentru poetica autorului Operei deschise: eram Într-una din sălile D.A.M.S.-ului din Bologna și, deși mai avea doar câteva minute până să-și Înceapă cursul, profesorul scormonea, ca „ucenicul neascultător“, cu un briceag În viscerele unui ceas electronic, Încercând cu orice preț să-l facă să funcționeze. Mai târziu, când Îi apăruse Lector in fabula (1979), Întâlnindu-l tot din Întâmplare, la Milano, În redacția revistei L’Espresso, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În care te puteai piti era o invitație de a te retrage În fața preaumflatei ambiții a expansiunii omenești. Era și un refugiu din fața răutății pe care o simțea pîndindu-i pe toți cei pe care Îi știa. Era un fel de ucenic al unui ordin monastic care Își cheamă acoliții din clipa În care s-au născut. Poate că acest ordin secret pe care și l-a Închipuit dintotdeauna nu era deloc imaginar. El era membru bona fide. Se Întoarce În camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
n-ar ascunde o circumcizie - fiindcă scrie sub potcoava ortodoxă a dlui Nae Ionescu - ne-ar fi acuzat de izraelitism”. Iar o notiță din nr. 14 își extinde raza de atac: „Pentru M. Sebastian, Romulus Dianu, Sergiu Dan și ceilalți ucenici imunzi, cea mai francă și rapidă expediție”. Există și lovituri mai subtile, dar nu mai puțin eficiente; bunăoară, această însemnare ironică din nr. 16: „Dăm ca document al decrepitudinii Contimporanului notița lăudabilă de mai jos, apărută în Viața literară: Contimporanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
doi marocani sau indieni, care grăbesc pasul, ascunzându-se În umbra protectoare a unui camion. Strada e largă, iar numerele caselor nu pot fi citite În lumina galbenă a lampioanelor. Agenții trec pe lângă mașinile parcate În dreptul containerelor și pe lângă un ucenic care târâie În stradă doi saci negri plini cu resturile unui restaurant. Ajung În Piața Vittorio fără să fi descoperit numărul 17. Trec pe lângă colonade, din parc se aud ecourile unei Încăierări și sunete de cioburi sparte. Intră din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
m-am născut, mama s-a uitat la mine și a țipat când le-a văzut, a zis Benia. Erau mult prea mari față de corp, chiar de atunci. Sculptor, i-a spus ea tatălui meu, care m-a dat apoi ucenic la cel mai bun pietrar. Dar nu aveam nici un talent la piatră. Alabastrul crăpa numai când mă uitam la el, iar granitul nici nu mă lăsa să mă apropii de el. Doar lemnul mi-a înțeles mâinile. Elastic, cald și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Ea nu avea frați, iar familia tatălui meu nu era una generoasă. Trebuia să ne facă un rost, așa că pe mine mama m-a dus la oraș și i-a arătat mâinile mele unui tăietor în piatră. M-au luat ucenic, m-au învățat și m-au pus la muncă până când mi s-a întărit spatele, iar mâinile mi s-au bătătorit. Dar devenisem ținta batjocorii în atelier. Marmura crăpa numai dacă intram eu în cameră, iar granitul plângea dacă ridicam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
iar jucăria a luat formă în mâinile mele fără efort. Inima pinului părea să-mi zâmbească. Tâmplarul a dat din cap uitându-se la ce făcusem și m-a dus la atelierul maestrului său, prezentându-mă ca pe un posibil ucenic. Și așa am descoperit ce aveam să fac în viață. Ajuns aici cu povestea, bărbatul meu a oftat. - Tot acolo mi-am întâlnit și soția, care era servitoare în casa maestrului. Eram așa de tineri, a zis el încet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Și a-l lua din scurt. TÎnărul roșcovan nu avea mai mult de șaisprezece ani. Chipul său plin de pistrui fu năpădit de o roșeață bruscă. - Ei, Paul, preferi să te chem la poliție? - N-am făcut nimic rău, Îngăimă ucenicul, voiam doar să-i arăt vasul prietenei mele. Din explicațiile lui confuze, reieșea că se giugiulea cu prietena lui În cabina traulerului, noaptea precedentă, cînd venise Gildas. - Ne-am ascuns, așteptînd ca șefu’ să plece. Ne gîndeam că n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
căile ferate. Îi făcu patru copii Înainte de a muri, În 1944, Într-un bombardament aliat. Al treilea copil, Marc, avea paisprezece ani la moartea tatălui. Era un băiat inteligent, serios și cam trist. În 1946, cu ajutorul unui vecin, intră ca ucenic electrician la studiourile Pathé din Joinville. Curând, se dovedi foarte dotat pentru această muncă: pe baza unor indicații sumare, pregătea excelente fonduri de ecleraj până la sosirea operatorului-șef. Henri Alekan Îl prețuia mult și vroia să-l ia asistent, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]