4,042 matches
-
afla în faza asta datorită nu atât măsurilor luate de guvern cît, mai ales, unui anume număr de pahare cu vin acru. După ce, preț de două ceasuri, am înotat prin burniță și mocirlă, căruța ne-a deșertat pe o toloacă udă unde, pe două capre, tocmai se întocmea scena pentru festivități. Invitații s-au înghesuit, parte în bodega cocoțată pe un vîrf de deal, parte întro casă de la șosea. Neștiutori, eu și Ieduț ne-am adăpostit în casă. Acolo, din picioare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
păru profet. Știam în ce chip a ajuns cărturar. Îi murise, de copil, mama iar tacă-său începu să-l ia cu el la oi. Ședeau în tîrlă, doi bărbați nespălați și rău hrăniți. La vremea ploilor de toamnă cînd, ud și flămînd, copilul găsea acasă așternuturile reci și vatra fără foc, Toader se apuca de rupt vreascuri, fierbea mămăliga și băga în jeratic ulcica cu apă pentru borș. Cînd împlinise unsprezece ani, într o seară, s-a trîntit pe pat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
seamă ce ecou este aici? mă întrebă el și se trase lîngă pîlcul de fagi care înconjura o movilă. Mormîntul acesta pare vechi. Am ciulit urechea: fagii sunau cu foșnet de pădure. Îi asculta și bătrînul. - Între trunchiuri aerul rămîne ud; la loc deschis altfel este primit vîntul. Rogu-te acum să treci sub meri. Foșnetele se schimbaseră. Intrigat, m-am uitat la Goilav. Pictorul zîmbea. - Dacă vrei să muți din loc universul, nu e nevoie decît să schimbi perspectiva. Cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să știu că pot rămîne aici, între copaci. Curînd s-or trezi în foi galbene ploi, de miere Venise toamna și printre picioarele trecătorilor zburau, ca niște șoareci roșii, frunze de castan. Fiecare stradă era spălată de ploaie iar arborii uzi înfigeau în văzduhul, care mirosea a veșted, crengi desfrunzite. Mă aflam în fața celei mai însemnate hotărîri din viața mea. Terminasem facultatea și aveam o diplomă. La ea se adăoga o repartiție. Dacă mă luam după această hîrtie, cariera mea nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
direcția portofelului, ce crezi că are acolo, bancnote de o sută sau de o mie? Banii nu sunt principiul nostru, susură Sophie, ai cărei părinți au prea mulți și care e traumatizată de atâta bunăstare. Hans lovește în continuare victima, ud leoarcă de sudoare, ca o mașinărie lipsită de spirit, în stare să nimicească astfel și spiritul celorlalți. Exact așa îl văd gemenii: ca pe o mașinărie. Anna îl consideră de mai multă vreme o mașinărie frumoasă, iar Sophie va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
totul deasupra jivinei; mă ud din cap până‑n picioare și fac pneumonie. Până să survină moartea animalului, Hans - care se purtase cam ciudat încă de mai înainte, la chestia cu veverița - o trage pe Sophie departe de pisică; animalul, ud leoarcă, iese cu greu afară din apă și o zbughește scuipând. Sigur o s‑o înhațe vulpea și nici asta nu‑i o moarte frumoasă. Hans îi arde Sophiei o palmă, încât începe să‑i curgă sânge din colțul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a ratat viața fiindcă se află în afara societății și a normelor sale. Iubirea lui nu conține nimic altceva în afară de iubire. În timp ce dă la o parte corsajul rochiei foarte decoltate și privește pieptul Sophiei, simte că, din păcate, stă pe iarba udă, iar mâine o să se aleagă mai mult ca sigur cu o răceală. Tălpile pantofilor lui americani au fost cârpite prea des cu carton, or capacul acesta de carton nu‑i prea rezistent, se înmoaie imediat. La fel de puțin rezistent e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de cinste, pe ușa de la șifonier. O pată uriașă de lumină tremură pe peretele de faianță, un cretin fără creier în cap s‑a jucat cu o oglindă de buzunar. Punțile, scărițele și galeriile se clatină și vibrează sub tălpile ude ale înotătorilor. E o lumină care nu iartă. Anna stă pe jos, cu ambele mâini aduse în față, fiindcă nu are sâni. E mută, ceea ce i se întâmplă din când în când, de ceva vreme, la intervale neregulate. Odată, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
înot fluieră strident fiindcă unul a sărit, de afurisit ce e, în mijlocul unui grup care stătea în picioare și i‑a dărâmat pe toți; totuși grupul se distrează. Un luciu inimaginabil de neted se sustrage de‑a bușilea de sub tălpile ude ale gemenilor și dispare unduindu‑se ca un șarpe. Nici un punct de sprijin pentru aceste tălpi. Iar arta, care le este în rest sprijin de nădejde, a fost sigur răpită de o persoană perfidă și dusă departe, într‑un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
el, însă e evident că l‑au atras alții și‑l pun la treabă în folosul lor. Afară, un vânt tăios mână rafalele reci de ploaie pe străzi, copacii se îndoaie și se apleacă unii peste alții, ca niște cârpe ude. Asta e violența naturii. Multe mâini invizibile se ridică din rândurile mișcării muncitorești și‑i împing pe cei doi băieți cu găleata de clei să‑i ofere noi argumente lui Hans. Și acum ei chiar deschid gura și produc câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sunt din hârtie și, ca atare, vulnerabile la umezeală. O folie de plastic le protejează, dar nu suficient. Oricum, s‑a mai domolit furtuna; pereții caselor s‑au udat și ies în evidență, iar asfaltul strălucește din nou ca asfaltul ud dintr‑un film. Colegul acestui asfalt a jucat și el în film. Mama spune: dacă ar ști tatăl tău, care s‑a jertfit pentru cauza noastră. Nu s‑a jertfit el, a fost omorât. Altfel ar mai trăi și azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fiicele de parcă ar fi plătiți pentru asta, vorbesc despre lucruri, fapte și întâmplări la fel de nevinovate. Hans nu‑i nici fiu, nici fiică, pentru că e fiul unui neica nimeni. Prater‑ul pătat de lumina soarelui la prima oră a dimineții, iarba udă, frunzele ude, voluptatea de‑a te scula și tu o dată foarte devreme, calul care‑și scutură coama, zăpada proaspătă, pufoasă, zbârnâitul cârligelor de oțel înfipte în piscul acoperit cu zăpezi veșnice, chiote vesele când careva trântit la pământ, apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ar fi plătiți pentru asta, vorbesc despre lucruri, fapte și întâmplări la fel de nevinovate. Hans nu‑i nici fiu, nici fiică, pentru că e fiul unui neica nimeni. Prater‑ul pătat de lumina soarelui la prima oră a dimineții, iarba udă, frunzele ude, voluptatea de‑a te scula și tu o dată foarte devreme, calul care‑și scutură coama, zăpada proaspătă, pufoasă, zbârnâitul cârligelor de oțel înfipte în piscul acoperit cu zăpezi veșnice, chiote vesele când careva trântit la pământ, apoi o seară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un bătrânel uscat și zăpăcit, pe care ține să-l prezinte. Grupurile se separă, ne apropiem de ușă. Noaptea își dezlănțuie potopul, plesnind acoperișurile și pavajul cu rafalele repezi ale ploii. Ne strecurăm sub streșini. Vigurosul universitar uită de chelia udă. Își scoate haina, s-o ofere felinei ; dar fata refuză, alergând în salturi, țopăind, sărind de pe stângul pe dreptul, ca pe catalige. Localul e aproape, după colț. Ne scuturăm în prag umerii, părul, brațele. ...Stâlpi, pereți placați cu lemn, oglinzi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ajutat-o o studentă. Fata se întoarce brusc spre flautist, încordată, ca și cum ar fi fost deconspirată. — Dar a lucrat și dânsa, bineînțeles. Nepermis de mult, sfidând medicii. Neagu a mai găsit o sticlă și o ridică din frapieră, victorios. Sticla udă picură pe fața de masă mototolită, peste resturile sleite de carne și peste cioturile de oase fumurii. — Dumneavoastră văd că nu mai vreți, se scuză, cu un zâmbet pieziș, către fata pe care o pierd mereu mai mult... — Iar domnul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
murați, vin, apă minerală, baclavale. Leșinase. Vomase până la epuizare, leșinase. Au scos-o din cameră, au dus-o la baie. Aceeași baie, nu bănuise că se afla chiar alături. I-au șters gulerul murdar, au frecat-o cu un prosop ud la tâmple și pe frunte. Au întins-o pe o saltea de cauciuc, să-și revină. Au susținut-o până a ajuns iar în cameră. Salată de vinete. Chiftele. Ouă umplute. Icre de crap. Țuică. Rom. Friptură. Șnițel. Vin. Tort
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să ne răsucească, dar atunci auzii șfichiuitul săgeților: stk, stk, stk! Am ridicat una din blănurile acelea și m-am acoperit cu ea cum am putut, ascunzând și pieptul lui Enkim sub ea. O săgeată o străpunse cu un zgomot ud - froșșc. Apoi alta. Și o alta. Froșșc, froșșc! - Țin’te bine de blana aia! - Îmi strigă Runa care se agățase cu brațele de culcușul lui Enkim și de bulumac. O suliță izbi bulumacul și se rostogoli În apă. Bulboanele ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bulumac. O suliță izbi bulumacul și se rostogoli În apă. Bulboanele ne azvârliră În sus. Stk - o săgeată se Înfipse În bulumac lângă capul lui Enkim. - Hai că nu ne mai ajung! Ajută-mă! - Îmi strigă Runa și lăsai blana udă să cadă peste Enkim, după care ne apucarăm să petrecem crengile de salcie și ierburile groase În jurul bulumacului și al culcușului din crengi. Reușirăm să le legăm Între ele și, de acum, puteam și eu (singurul dintre noi care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un vânt năprasnic. - Dă-i culcuș moale, Tată din Cer! - șopti Runa. - Ai lui o să vină după noi, ne reaminti Enkim. O să vină după noi și n-o să ne cruțe. Of, e frig. Îl urcarăm Înapoi În culcuș, printre blănurile ude leoarcă. Se cutremura din creștet până În vârful... pă-și-to-ri-lor... Pășitorilor... Preț de câteva clipe Îmi trecu prin minte că trebuiau alte cuvinte În loc de pășitori... Alte cuvinte. Pășitorul are trei părți. Trei. Dar, n-aveam timp de vorbe. Enkim se zgribulise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Știa multe despre neamul ei În care femeile făceau cam tot ce făceau și bărbații. Mi-a spus că o să trebuiască să-i scornesc multe cuvinte pentru zăpadă, căci, spunea ea, nu erau două zăpezi la fel. Zăpadă tare, zăpadă udă, zăpadă Înghețată, zăpadă cenușie, zăpadă din casă, zăpadă văzută la asfințit, zăpadă călcată În picioare - ai ei se gândeau la toate astea cu cuvinte deosebite. Nunatuk mi-a cusut niște blănuri groase pe care trebuia să le pun chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zeci de mii de ori În labirintul nopții pe tot țărmul continentului. Într-o fundătură Îmbîcsită, prin ferestrele camuflate, Încadrate Într-un perete vechi de cărămidă măcinată: Înăuntru, o tejghea de bar cu suprafața umedă și netedă, presărată de urme ude de pahar; o bară de alamă cam strîmbă și nu foarte curată; lumină palidă și obositoare; Leo, barmanul gușat și negricios ca noaptea, plin de solicitudine profesională; iar În fund, chipurile pierite, pecetluite de noapte, scrîșnetul aspru al vocilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Când am intrat, am zis Hello, everybody! Everybody erau doi pricăjiți scutiți de sport. Au fluierat admirativ - fiuuu! ce cravată galbenă are profu’ ăsta! marfă! Imediat a dat buzna și restul clasei - goi până la brâu, nădușiți, pocnindu-se cu prosoapele ude și împletite în trei. Primul impuls a fost să fac o comoție cerebrală apoi, fiind sigur că nu vor rezista mult loviturilor năpraznice, mi-am scos sandvișul cu pastă de pește și o revistă de literatură. Înfulecam și citeam despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de natură. În curtea de peste drum o femeie tânără, Îmbrăcată numai cu o rochie de stambă, Încerca să adune dintr-un tufiș câțiva puișori de găină În poală. Trupul ei vânjos, de care se lipise, expunându-l, rochia subțire și udă, ți se păru al unei ființe din altă lume decât cea În care trăiai. Lumea acelui trup era aceeași cu a furtunii, a ta semăna, cel mult, cu a Învățătorului, dacă nu chiar cu a puilor de găină. Îți simțeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În continuare prin ploaie dând ocol colibei. Pajiștea din jurul ei era Înflorită În zeci de culori și plăcerea ta de a fugi prin ploaie Într-un asemenea decor era una adevărată. Când În sfârșit te-ai adăpostit lângă trupurile lor ude și cu mirosuri amestecate, ploaia Începea să contenească și raze timide de soare picurau printre bolovanii de nori. Atunci a apărut dinspre câmp, dar parcă de pe alt drum decât cel care venea din pădure, o căruță cu loitre Înalte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Misterul se amplifică În drumul printre căpițe și grajduri, pe lângă salcâmii din spatele casei, prin curte, pe prispă, prin tindă spre polatra cu tavanul jos, cu pereții și podeaua lipite cu lut, spre vatra În care mocnește un foc de lemne ude. Aici se spun adevăratele povești, care nu mai sunt imagini ale lumii, ci concentrate ale ei. Ceea ce se coace pe acel foc nu mai este hrană, ci un superconcentrat de hrană materială și spirituală. Nu este speranță În jurul ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]