5,154 matches
-
în cele două biserici mari și încăpătoare, construite în stil baroc, deservite de doi preoți cu har și cu mare aflare într-u Iisus Hristos împăratul pământean și ceresc al tuturor ființelor. Lăcașul de veci situat la margine de sat, uimea prin măreția monumentelor funerare și feeria culorii florilor, arborilor și ai ierbei verzi, transforma macabrul, într-un paradis al vieții veșnice. Stăpân al acestor locuri mărețe, care transpuneau intrarea intr-o altă dimensiune, era prințul Alexandru, pământeanul cel mai iubit
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ar putea să mi se întîmple. Nu m-a scos nici în acea zi și nici în cele următoare. Și pentru ca această întîmplare să fie dusă până la capăt, în nefirescul ei, la sfârșitul anului m-am pomenit printre premianți. Faptul uimi pe ai mei și tata nu mai zise nimic, când, în toamnă, îi spusei că vreau să urmez și pe-a patra. Dar tot nu-mi luă cărți. încetul cu încetul însă se răspândi întîi printre copii, apoi și printre
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de pălării, petreceri de coșmar, pictate cu o minuție halucinantă, iar la noi stranii himere ale pământului, ale văzduhului și ale apei. Nu m-am întrebat niciodată dacă toate acestea au vreun sens. Sensul lor e că există și ne uimesc, cum mă uimea atunci fostul meu coleg care deodată și fără motiv aparent a lăsat să țâșnească din imaginația lui o viziune, făcîndu-mă să simt brusc intrusiunea fantasticului în viața reală. M-am simțit, uitîndu-mă în ochii lui, parcă exclus
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de coșmar, pictate cu o minuție halucinantă, iar la noi stranii himere ale pământului, ale văzduhului și ale apei. Nu m-am întrebat niciodată dacă toate acestea au vreun sens. Sensul lor e că există și ne uimesc, cum mă uimea atunci fostul meu coleg care deodată și fără motiv aparent a lăsat să țâșnească din imaginația lui o viziune, făcîndu-mă să simt brusc intrusiunea fantasticului în viața reală. M-am simțit, uitîndu-mă în ochii lui, parcă exclus din această lume
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
care avea să se sfărâme, al lui Hitler, și muream zadarnic pe întinse pustiuri de zăpadă și sârmă ghimpată, în '42, când zeul războiului părea să fie de partea lui Hitler, starea aceasta de spirit a lui Sergiu Filerot ne uimi pe toți. A difuzat cartea și a fost imediat arestat. Am fost toți și l-am văzut la Malmaison, pe Plevnei, dar nu înăuntru, ci din stradă. A apărut după gratii, care dădeau chiar spre trotuar, cu figura lui grasă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
altceva. Adormi. Se trezi. Și își dădu seama: "Dumnezeule mare, omul acela era... David Marin!" 6 SUNĂ TELEFONUL. UNA CÂTE UNA PRESUPUNERILE ÎNCEPURĂ SĂ ÎL PĂRĂSEASCĂ PE MARIN. CÂND DESCHISE OCHII, ACESTEA DISPĂRUSERĂ COMPLET ERA ÎN PLINĂ ZI, CEEA CE ÎL UIMI. AVEA IMPRESIA CĂ PETRECUSE NOAPTEA GÂNDINDU-SE LA TOATE PROBLEMELE CARE ÎL AȘTEPTAU, ÎNTÂI ERA CORPUL... LUI DIN LABORATORUL SECRET. APOI PLECAREA ÎN ASIA DE LA ORA PAISPREZECE. INCAPACITATEA DE A GĂSI TIMP SĂ SE ACHITE DE OBLIGAȚIILE CARE ÎI REVENEAU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
LE LUĂ ÎNTR-ALE LUI. EA ÎL MĂSURĂ DE SUS PÂNĂ JOS CU O PRIVIRE JUCĂUȘĂ. DAR VOCEA EI AVEA UN TON DE NELINIȘTE ATUNCI CÂND VORBI: \ VREAU SĂ MĂ IEI CU TINE POIMÂINE ÎN ASIA. POȚI SĂ ARANJEZI ASTA? FU UIMIT DE REACȚIA EI FIZICĂ INTERVENITĂ ÎN CLIPA ÎN CARE ÎI ADRESĂ ACEASTĂ RUGĂMINTE. PARCĂ ÎI CĂZUSE O MASCĂ. ÎNCEPU SĂ TREMURE, SÂNGELE ÎI PULSA REPEDE ÎN VINELE GÂTULUI, PIEPTUL I SE RIDICA ȘI SE LĂSA RAPID. REPETĂ ÎN ȘOAPTĂ: \ TE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Scudder mi-a furnizat doar subiecții pentru experimentele mele, acum un an. Speram să mă pot folosi de organizația lui. Dar nu am stabilit încă nimic, rămăsese să ne întâlnim. Tipul e suspicios, dar lacom. Pur și simplu m-a uimit că ești la curent, atâta tot. Aveam senzația că îmi punea viața în primejdie. Deși îl credea pe Trask, Marin luă o hotărâre definitivă. \ SUNT PREA MULȚI FACTORI PE CARE NU ÎI POT CONTROLA. DE EXEMPLU, REUNIUNEA TA DE GRUP
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
CA SUBIECȚI PENTRU EXPERIMENTE, DATORITĂ MEMORIEI NOASTRE EREDITARE. MAI AVEȚI NEVOIE DE ASTFEL DE SUBIECȚI? DACĂ DA, AR ÎNDEPLINI UNUL DIN NOI CONDIȚIILE CERUTE? MARIN DESCHISE GURA, PREGĂTIT SĂ RESPINGĂ OFERTA, DAR O ÎNCHISE LA LOC. SENSUL CUVINTELOR CELUILALT ÎL UIMI. OARE SE PUTEA FOLOSI ÎN VREUN FEL DE ACEȘTI OAMENI? POȚI AMINTI? ÎNTREBĂ DIN CURIOZITATE. \ Am amintiri complete, inclusiv despre începuturile segregației. Vă interesează? Era adevărat oare? se întrebă Marin. Cu un sentiment puternic de exaltare, își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
din ele erau identice. SLATER LUĂ UN TELEFON ȘI SUNĂ LA ÎNCHISOAREA UNDE ERAU DEȚINUȚI ACEI OAMENI. INDICĂ EL CONCIS, DUPĂ CE COMUNICASE CELE ȘAPTE NUME. AȘEZĂ RECEPTORUL ȘI SE ÎNTOARSE SPRE MARIN. \ ACUM, SĂ TRECEM LA CEILALȚI. Marin încuviință. Era uimit că toată povestea nu-l impresiona deloc. Moartea, care îl amenința și pe el însuși, părea să nu aibă nici o legătură cu situația de acum. Îi trecu prin cap că toți acești indivizi erau datori să aibă grijă de propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
senzația că trecuseră ore întregi. Să îți spui povestea, să-i convingi pe sceptici, să-l interoghezi pe Marele Judecător în stare de inconștiență, nimic nu fusese ușor. Uneori i se păruse că nu va mai termina niciodată. Ceea ce îl uimea era că unitățile de atac conduse de Gregson avuseseră atât de puțin timp pentru a înfrânge rezistența Creierului. Neliniștit, se îndreptă spre Trask, care se uită la el, foarte palid, cu ochii obosiți. ― David, cred că cel mai bine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
trecuți “într-o lume mai puțin veselă” așa cum spunea Sadoveanu, sunt foarte aproape de cele ale nostre, atât de aproape încât, dacă ar fi materiale, le-am putea atinge. O idee ce pe mulți oameni școliți i-ar putea speria ori uimi, Savetei i se pare ceva mai firesc decât dusul vacilor la apă. Un alt mare adevăr care ni se arată aici este acela că legătura de iubire dintre părinți și copii nu are bariere de timp și loc. În spațiul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de nu, iau eu hățurile. Așa sau nu așa ne-a fost vorba, asta îi amu. Așa că lasă ce am zis. Zi. Ai sau nu grijă acum de mine? Care ți-e hotărârea, da’ zi acu’. Tonul ei poruncitor îl uimi pe Florin. Se simți cuprins de mâna fetei și îi simțea unghiile în carnea lui. Nu-l durea, dar se gândea câți ochi sunt acum ațintiți spre ei. Câte guri or vorbi pe la spate. Nici nu știa ce să facă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
însemna nimic. Și totuși, Daru știa că, departe de acest deșert, nici unul și nici celălalt n-ar fi putut trăi cu adevărat. Când se ridică de pe divan, din sala de clasă nu se auzea nici cel mai mic zgomot. Îl uimi bucuria care-l năpădise la gândul că arabul a fugit, că este iar singur și că nu mai are de luat nici o hotărâre. Dar prizonierul era tot acolo. Doar că se culcase cât era de lung între sobă și catedră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
privi, așadar, încercând să și-l închipuie cu fața schimonosită de furie. Dar nu izbutea. Nu vedea decât o privire întunecată și strălucitoare și o gură animalică. - De ce l-ai omorât? spuse, cu o voce atât de dușmănoasă, încât fu uimit el însuși când se auzi. Arabul privi în lături. - A fugit. Am alergat după el. Înălță către Daru niște ochi întrebători și triști. - Și acum ce-or să-mi facă? - Ți-e frică? Prizonierul se crispă, ferindu-și privirea. - Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nu-ți puteai da seama la prima vedere, "în artă, ca și în natură, nimic nu se pierde, spunea el. Să-i mulțumesc stelei mele!" O dată cu prietenii veneau uneori și discipolii; Jonas devenise șef de școală. La început faptul îl uimise, căci nu putea vedea ce ar fi avut de învățat alții de la el, când el însuși mai avea atâtea de învățat. Artistul din el bâjbâia în întuneric; cum ar fi putut atunci să le arate altora calea cea adevărată? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
că de câteva zile e foarte neliniștită. "Ce să fac? Ah! Dacă aș putea picta în locul lui!" Îl privea pe Rateau cu ochi nefericiți. "Nu pot trăi fără el", spuse ea. Avea din nou chipul ei de fată, care-l uimi pe Rateau. Acesta își dădu dintr-o dată seama că Louise roșise. Lampa rămase aprinsă toată noaptea și toată dimineața următoare. Când Rateau sau Louise veneau să-l întrebe ce face, le răspundea doar atât: "Lăsați-mă, lucrez". La prânz mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ajunse iar până la el. Când d'Arrast, chinuit de o migrenă cumplită, se trezi după un somn neliniștit, o căldură umedă strivea orașul și pădurea nemișcată. Acum aștepta la ieșirea din spital, uitându-se la ceasul de mână, care stătuse. Uimit de lumina puternică și de tăcerea ce se înălța din oraș, se întreba ce oră putea să fie. Cerul, de un albastru intens, atârna peste primele acoperișuri spălăcite. Vulturi urubu, cu penele gălbui, dormeau, țintuiți de căldură, pe casa din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
sărbătoare. — Nu mai rămâneau nici zece ani până la portretul Simonettei... lucra încă în mare taină, în sala papei, la Carul Morții. Nu permitea nimănui să vadă ceea ce pregătea. Serbarea din 1511, socotită de mulți drept încununarea unei fantezii macabre, a uimit și a îngrozit într-adevăr. Dar a stârnit în cele din urmă entuziasmul care a sporit faima lui Piero și a deschis, cum afirmă cronicarul, calea altor „lucruri hazlii și de iscusită născocire“. Florența a perseverat, până a nu mai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zidit casa pe nisip. 27. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vînturile și au izbit în casa aceea: ea s-a prăbușit, și prăbușirea i-a fost mare." 28. După ce a sfîrșit Isus cuvîntările acestea, noroadele au rămas uimite de învățătura Lui; 29. căci El îi învăța ca unul care avea putere, nu cum îi învățau cărturarii lor. $8 1. Cînd S-a coborît Isus de pe munte, multe noroade au mers după El. 2. Și un lepros s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
intra un bogat în Împărăția cerurilor. 24. Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decît să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu." 25. Ucenicii, cînd au auzit lucrul acesta, au rămas uimiți de tot, și au zis: Cine poate atunci să fie mîntuit?" 26. Isus S-a uitat țintă la ei, și le-a zis: "La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință." 27. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ce vi s-a spus de Dumnezeu, cînd zice: 32. "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, și Dumnezeul lui Iacov?" Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii." 33. Noroadele, care ascultau, au rămas uimite de învățătura lui Isus. 34. Cînd au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s-au strîns la un loc. 35. Și unul din ei, un învățător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: 36. "Învățătorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
a binelea și ridicând ochii cu o sfidare drăgălașă. Și-apoi nu ești așa de slab să nu poți ieși în lume... Te-ai făcut doar mai rece și mai morocănos, încolo nu prea te-ai schimbat! Siguranța ei îl uimi într-atîta, că răspunse aproape umilit: ― M-am sălbăticit... Marta însă pornise prin grădiniță, parcă iarăși s-ar fi speriat, și Tohaty după ea, ca o umbră credincioasă. În stradă o bunii curiozitatea și întoarse capul, să vază ce face Apostol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Apostole, Apostole, ai mai venit pe la noi?... Ce vânt bun te aduce? zise preotul, înduioșat. Bologa îi strânse mâna, îmbărbătat de seninătatea lui, bolborosind cuvinte neînțelese. "Cît de străin a fost atunci și acuma cât e de blajin!" își zicea uimit de schimbarea preotului. ― Haidem, Apostole, în veranda noastră țărănească! reluă Boteanu, cuprinzîndu-i mijlocul și îndreptîndu-se spre grădinița din fața casei. Parcă acum toată înfățișarea casei parohiale ar fi fost mai prietenoasă. În cerdac era o masă acoperită cu fața albă și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sens existenței mele efemere ! Încerc uneori să-ți caut amintirea în nesiguranța plină de neprevăzut a serpentinelor din defileile carpatice. Munții înlănțuiesc violent un cer timid și capricios ca tine. Peisajul, simfonie de culori tandre și aspre, îmi desfată și uimește ochiul, invitậndu-mă la gravitate. Gậndurile mele se îndreaptă de fiecare dată către tine, Yoane! Inima mea e tristă ca salcia de pe maluri ce se oglindește despletită în valuri. Dar o dragoste adevărată se înalță deasupra existenței normale. Dragostea mea, Yoane
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]