5,157 matches
-
somnului. În realitate eu îl văzusem în vis cu mult înainte ca el să se nască. Spun visului realitate fiindcă eram în acea zi foarte lucid și foarte liniștit și știam cu certitudine că nu proiectasem un coșmar de mult uitat, asupra unui copil real: semăna aievea cu cel din vis... VII ...Tot astfel mă simțeam acum în fața individului care mă fixa de după biroul său cu o puternică privire care nu clipea, privire insistentă, batjocoritoare, penetrantă, meschină, dar triumfătoare, pe un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
om a cărui trufie nemăsurată pretindea să i se ridice în fiecare zi câte o statuie." "V-ați emancipat și iată ce iese din voi!" Da, nu mai vrem să vă gâdilăm la tălpi." "Călătorie sprâncenată spre ținta voastră, visul uitat al matriarhatului. Oamenii de știință au descoperit că sînteți mai vitale decât noi și o luați în serios. Vitale, da, dar nu în spirit, unde produceți numai dezordine." " Și voi nu produceți. Războaiele le facem noi!" "Războaiele le face Dumnezeu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
locuință rea?) O întrebai. Nu, zise, stăteau destul de bine, ea și cei doi părinți, dar... așa, îi plăceau ei în mod deosebit casele frumoase... casele care par învăluite într-o poezie misterioasă... casele tăcute ("vedeți cât de tăcută e? pare uitată aici de demult!"), casele lugubre... a, nu, astea nu-i plăceau... casele care aveau sus de tot o odaie izolată, ca o hulubărie... "Hai să ne oprim puțin, nu vă stricați programul?"' "Nu..." "Unde luați masa?..." Depinde, uneori la o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de cristal, fereastra lată dintr-o singură bucată și care se deschidea în afară prin răsucire, și prin fereastră vârfuri de brazi, și în odaie un pătrunzător miros de rășină, care îți insinua în simțuri, asemeni unui drog, o parcă uitată euforie de bien être, de tinerețe și putere, de revenire la idealuri pe care le credeai îmbătrînite, naivități al căror farmec îl uitaseși, naivități de care ești conștient și n-ai vrea să le schimbi cu înțelepciuni dure și ruginite
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sânt pasionante, ba chiar găsesc în tine un ecou nebănuit care te fac să simți că nu ești singurul care ai parcurs o odisee și ceea ce auzi face să scadă în tine sentimentul tragicului, prin trezirea copleșitoare a unei solidarități uitate? Dacă o căutaseși chiar și printre indivizi degradați, de ce ai fugi când o găsești, în forma ei cea mai nealterată, la o minunată făptură? Zice femeia din pădure, după ce întîlnirea s-a produs, rămâi lângă mine? Ea însă îmi șopti
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
i s-a făcut milă și a fugit din hol, dar a rămas tata), ei, atunci a mâncat și ea bătaie, a desvelit-o la fund și jaaap... hi, hi!... Nu (pe acest hi-hi apărea, ia uite, de astă dată prelungit, uitatul surîs), nu, nu se stinsese pentru totdeauna acest surâs complice supus, stăpânit și tăcut al ființei ei lăuntrice... Cum, nu ne sărutăm și noi doi puțin?! Daaa, nici vorbă... "Lasă-mă să vorbesc, parcă îmi sugera (dar uneori îi scăpau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era penibil, să privească, nici vorbă. Gâtlejul parcă-i era un filon de antracit înăuntrul craniului, din piatră ponce; negru, uscat, cu un vag gust de rășină. Cu toate acestea limba i se putea deplasa slobodă într-un teritoriu demult uitat. Încercă să-și aducă aminte ce era vorbirea. Buzele se dezlipiră și din plămâni urcă aerul. Cele două foale de atâta timp nefolosite, fură torturate de efortul impus. Rezultatul interacțiunii extenuante a buzelor, limbii, cerului gurii și plămânilor fu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o legătură între această amintire și holograma bătrânei, a necunoscutei în care se metamorfozase fiica ei în vreme ce era adâncită în staza hipersomnului. Amintirea tatălui ei, era încă și mai îndepărtată. O felie de viață totuși atât de importantă, pierdută și uitată. O iubire din tinerețe, victimă a lipsei de maturitate, o scurtă explozie de fericire înăbușită de asprele realități cotidiene. Hipersomnul. Timpul. Se răsuci și se aplecă pentru a lua un calorifer portabil. Nu era frig în interiorul blocului operator, dar, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe vremuri tot orașul. Căutam haiduci și trosnituri de flinte pe Drumul Sării și smulgeam boboci de flori, să-i ducem acasă, din Rodul Pământului. Ne uitam prin dicționare după Abuș, Ritoride și Oriav (păreau niște eroi antici, grozavi și uitați). Verificam Aleea Potaisa (cu rezonanță canină; nimeni nu se gândea la Antichitate) și căutam corespondentul Intrării Mămulari (Maria era convinsă că, undeva, există o stradă Tătulari). Dar cel mai tare mă atrăgea, nedumerindu-mă în același timp, strada unde locuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trăiam la limită, hrănindu-ne din amestecul păstos de minciună, adevăr și invenție. Dacă ai fi urcat într-un „Tarom“ și-ai fi deschis prima valiză, ar fi țâșnit de-acolo o întreagă lume pierdută, cu tot cu colecția ei de-obiecte uitate și inutile: oameni captivi, nici vii, nici morți, rămași „la interval“ (cum le zicea Mihnea), prinși între două vârste, între socialism și capitalism, suspendați deasupra unui trecut pe care se încăpățânau să nu-l abandoneze și care, înainte să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
degete, aș fi trimis-o să caute, să strângă, să apuce și să mângâie, cartografiind tot ce se-afla sub întinderea de haine. Discriminările nu-și aveau locul acolo, nici o porțiune a cărnii nu trebuia neglijată, nici un petic de piele uitat sau abandonat. Acum nu-mi ardea însă de joacă. M-am aplecat din nou pe laptop și-am deschis al doilea document. Scria doar două lucruri în el: Van Eick. Nu, nu descoperisem numele vreunui pictor flamand preocupat de gutui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
șapte. După alte variante, ei s-ar fi înrudit cu niște căpcăuni îngrozitori, invizibili, ce pătrundeau pe furiș în cartier și-ți furau amintirile: Economiștii. Noaptea, Riveranii și Economiștii adulmecau împreună scările blocurilor, în căutarea nefericiților rătăciți sau a ferestrelor uitate deschise. Prin Pajura mai trecea și mașina-fantomă: autobuzul 110, al cărui traseu nu îl știa nimeni și care venea la intervale ciudate, niciodată aceleași. Era un „Ikarus“ roșu-spălăcit, cu burduf, revopsit în galben. Pe acoperiș purta încă buteliile cu hidrogen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Când ne apuca cheful de iluzii și nostalgii, forfoteam împreună cu Maria printre poze și hârtii fermentate: ne prindea noaptea citind scrisori din armată sau mesaje sărbătorești. Nu știai niciodată ce poate cădea din dosar. Felicitările bunicului Vitalian conțineau un personaj uitat: Moș Crăciun. Zburase odată cu copilăria noastră sau se pierduse pur și simplu prin timp, depășit de viteza zilelor: un tip grăsos, prosper, cu barba albă și-o tunică roșie apretată la dungă. În spate purta fie un sac, fie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca la Eroilor, pe străzile vechi, cu nume de doctori: te-ai fi așezat sub marchizele încărcate de frunze sau ai fi dat obloanele la o parte, doar ca să prinzi holul sau un colț de sufragerie. Dintr-unul din cartierele uitate ale Bucureștilor, scăpat de furia lui Ceaușescu, îmi adunasem grosul Pif-urilor: vizitasem biblioteca unei bătrânici și plecasem de-acolo cu trei sferturi din colecția nepotului. O plătisem de trei ori peste prețul pieței, dar asta nu trebuia să se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
competiție eternă, lichidă, secretă, de care mulțimea era ferită cu grijă. Învinșii căpătau și ei ceva: se pomeneau șterși de pe fața Pământului, cu tot ce reprezentau; unii spuneau că și din memorie. Popoare întregi dispăreau cu secolele din istorie, zdrobite, uitate sau intrate în poseseia vreunui Economist al Minții priceput sau doar norocos. Disparițiile și aparițiile astea făceau deliciul concurenților și sporeau miza jocului, înfierbântând mințile și-așa supraâncărcate de marfa amintirilor. Nimeni nu știa de unde pleci și, mai ales, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pahar cu vin. Mie mi-a trecut prin cap s-o rog pe fiica lui, domnișoara Maria Semionovna, să ne cânte ceva la pian. Trec prin camera din colț și văd că pe masa de lucru a Mariei Ivanovna zace uitată o hârtie de trei ruble: o fi scos-o să plătească cine știe ce trebuință a casei. În odaie, nimeni. Am luat bancnota și am pus-o în buzunar, fără să știu nici eu de ce o fac. Ce m-o fi lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dezbrăcase deja de palton și îl aruncase pe pat) și desfăcea hârtia albastră, în care erau împachetate doi funți de pâine de grâu și două batoane mici de salam. Pe lângă asta, pe masă era un ceainic cu ceai și zăceau uitate niște bucăți de pâine neagră. De sub pat se vedeau un geamantan neîncuiat și două boccele cu bulendre. Într-un cuvânt, era o dezordine teribilă: de la prima privire mi s-a părut că amândoi, domnul și doamna, sunt oameni cumsecade, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de „musca“ din „raza fierbinte de soare“, despre care scria Ippolit că “își știe dorul, participă la corul general și numai el e un avorton“. Această frază îl uimise atunci, lucru pe care și-l aminti acum. O amintire demult uitată se zvârcoli în el și deodată totul se limpezi. Se întâmplase în Elveția, în primul lui an de tratament, chiar în primele luni. Pe atunci încă mai era cu totul ca un idiot, nici măcar nu putea vorbi bine, uneori nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lăsau singur ucenicii Lui câteodată. Aș lăsa cu El doar un copil mic. Copilul s-ar juca lângă El; poate, I-ar povesti ceva în vorbirea Lui copilărească. Hristos l-a ascultat, dar acum a căzut pe gânduri; fără voie, uitată, mâna Lui a rămas pe creștetul blond al copilului. Privește în depărtare, spre orizont; un gând măreț că întreaga lume se oglindește în privirea Lui; chipul Îi e trist. Copilul a tăcut, și-a pus coatele pe genunchii Lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prost condei, au ajuns a lua inițiativa unor acte precum este încoronarea regelui româniei, e desigur o neagră ingratitudine către trecutul lor dacă, în distribuțiunea locurilor care s-a prevăzut pentru spectatori la actul încoronării, presa a fost cu desăvârșire uitată! [23 aprilie 1881] ["CEEA CE LI SE PARE CURIOS... Ceea ce li se pare curios patrioților e ca Adunarea să fie dizolvată după atâtea fapte meritorii pe cari le-a comis. Iată ceea ce foaia oficioasă nu înțelege deloc. Auzi, dizolvată? O Cameră
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lui, precum și reforma socială. Ca literat și politic, dacă n-a creat opere nemuritoare, desigur au fost promotorul cel mai arzător al tuturor mișcărilor generoase și au avut, ca nealtul, o influență determinantă asupra caracterului culturei române. Ei bine, zace uitată statua lui, căci alte griji au patrioții. Onor. republică a Ploieștilor invită la inaugurarea (cu profir) a statuei Libertății, ridicată pentru a atesta virtutea ploieștenilor în susținerea drepturilor cetățenești, cu ocazia proclamării republicei de la 1869 - 70. Actul curios al invitării
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
atârna de gât stelele și coroanele, de a parada la mesele și la balurile de la palat, de-a fi puternici și bogați, de-a fi stăpânii țării și favoriții regimului. Nu, toate acestea nu le ajung. în loc de a se face uitați și de a uita, mai ies în vileag și în gura mare înjură pe oamenii cinstiți. A! asta este prea mult, domnilor de la "Romînul"! [1 iulie 1881] [""L"EUROPE DIPLOMATIQUE" PRIMEȘTE... "L'Europe diplomatique" primește din Petersburg amănunte atât de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ținut cont de nivelul de Înțelegere al pacientului, valorile culturale ale acestuia și gradul de toleranță privind cunoașterea adevărului. De aceea limbajul folosit, maniera de exprimare, conținutul informației trebuie adaptat nivelului de Înțelegere și percepție a pacientului, pentru că nu trebuie uitată nici o clipă conotația juridică a consimțământului. Facem precizarea că sub aspect juridic consimțământul informat este un acord de voință expres sau tacit dat de o persoană cu discernământ, care nu este viciat prin Înșelăciune și reprezintă o concordanță Între voința
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
temerile și traumele primilor 17 ani din viața autoarei, evident amplificate și recreate în mod literar. Volumul include și dialoguri ce sunt evident neînregistrate fidel în copilărie, expresii ale unui adevăr mai adevărat decât realitatea, ale cărui detalii sunt uneori uitate, dar reinventate poetic. Este un Bildungsroman reușit, în care protagonista petrece mai întâi câțiva ani idilici în Arkansas departe de părinți nepotriviți, alături de fratele mai mare, aproape de o bunică inimoasă și de un unchi ce se luptă cu un handicap
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
țintuit pe cruce, ci dragostea Sa negrăită față de om, pentru ca să răscumpere omenirea din osânda păcatului, a morții și a iadului cu prețul jertfei Sale. Astfel, Fiul Omului, Bunul Învățător Care a avut milă și a ajutat pe cei obidiți, lipsiți, uitați și părăsiți, Binefăcătorul Care a tămăduit bolile și neputințele multora, le‑a arătat calea adevărului și a dreptății, a binelui și a virtuții, le‑a Înviat morți și a săturat mulțimile flămânde a fost arestat și osândit la moarte, răstignit
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]