4,112 matches
-
să se sprijine pe podea, moment În care, deseori, oasele brațelor cedau. Izolarea. Deținutul era Închis Într-o cameră de izolare, fără niciun mobilier. De multe ori, pe pardoseala celulei, gardienii vărsau apă. După o zi sau două, picioarele se umflau, iar inima nu mai rezista. Victima cădea În apă sau cerea să fie dusă la declarații. Imposibilitatea de a merge la grupul sanitar În afara timpului prescris. Mâncărurile constau În lichide, iar frigul obliga organismul să elimine apa. Reținerea Îndelungată a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
vîneze unii pe alții pînă la Judecata de Apoi, într-o lume pe care Dumnezeu pare s-o ignore, dar pe care diavolul încă se mai obosește s-o viziteze în persoană. Performanța lui McCarthy nu constă în faptul că umflă la modul ăsta o poveste fumată, ci în faptul că nu prea lasă cititorul să-l prindă că o umflă : nu-și încarcă proza, nu retorizează cabotin. Proza lui e la fel de epurată și de externalistă ca a unui scenariu hollywoodian
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pe care diavolul încă se mai obosește s-o viziteze în persoană. Performanța lui McCarthy nu constă în faptul că umflă la modul ăsta o poveste fumată, ci în faptul că nu prea lasă cititorul să-l prindă că o umflă : nu-și încarcă proza, nu retorizează cabotin. Proza lui e la fel de epurată și de externalistă ca a unui scenariu hollywoodian e genul de proză pe care cititorul e tentat s-o numească simplă și realistă. De fapt, e foarte stilizată
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
înălțime de doi metri, aveau atașați de ei tot felul de bălării, stufăriș și altele... Crengile erau rupte și mulți pomi păreau intrați în putrefacție. Am întrebat care era motivul de arătau oribil și mi s-a spus că se umflase Dunărea și, din cauza ploilor, apa a trecut dealul revărsându-se spre sat. Am ajuns în comună: case sărăcăcioase, locașuri de cult părăsite, degradate, cabinete medicale - lipsă, secție de poliție lipsă, lipsa oricăror autorități locale (vorbesc de locul unde eram noi
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
de turburare decât le poate da lumea de afară : ele sunt ca marea. Priviți-o sub cerul senin, sub pâcla apăsătoare a ecuatorului, când nicio suflare cât de ușoară nu adie dasupră-i, priviți-o cum începe-a fierbe ; clocotește, se umflă, se ridică uriașă ; se zbate, se smacină, tot mai tare și mai tare, tot mai iute și mai iute, vasta anarhie a talazurilor peste talazuri ! Am omorât zeii ! e mort Neptun ! n-are cine să le mai înțelenească cu o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
n-aș fi văzut astfel de spectacole, n-aș fi îndrăznit să sper, dar... Și spun și de data aceasta: „de aici trebuie să înceapă totul!”. Jurnal 1988 Vineri 15 iunie 1988 - Iași Încerc să-mi adun somnul între pleoapele umflate de plânsul trecut. Zgomotele din jur îmi fură liniștea, gândurile îmi dau neliniștea... Începe să-mi fie teamă și încerc să înlătur sentimentul acesta hain. Îmi spun (așa cum ieri în fața altarului am aflat) că n-am de purtat în spinare
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
lașă, oameni care nu sunt activi în viață, o lume care nu se mai mișcă, o lume care preferă să se uite la „corasoane” decât să trăiască propriile povești. Eu îi spun „viață la second- hand”. Acești oameni se vor umfla pe canapea și vor crăpa. Nu actorul trebuie să controleze acțiunea, ci acțiunea trebuie să-l controleze pe actor (Hausvater). Când plecăm, ne continuăm personajul. La fel și când intrăm. Pregătirea interioară! Mama - introdusă ca să testeze reacția, atitudinea lor. El
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în capitala lumii: Washington! Joi, 21 decembrie 2000 - Washington Suntem în muzeul național de artă din Washington în sala cu picturi de Van Dyck. Lucrările sunt impresionante. Singurul lucru care ne indispune este alergia mea cumplită. De când am venit mă umflu de parcă sunt bătută cu urzici, iar Liviu are o nevralgie pe toată partea dreaptă. N-avem ce face, probabil că sunt reacții la aerul condiționat și la pereții umpluți cu vată de sticlă. Altă explicație... Marți, 26 decembrie 2000
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de persoane, femei, bărbați, copii, câtă frunză și iarbă! Credeam că s-a defectat instalația și-l întreb pe un cetățean care-i treaba, acesta răspunzându-mi cu năduf: "De o oră nu mai urcă telefericul din cauza unor nenorociți de umflați de la București!". Realizând pericolul unei "mișcări spontane de masă" de culoare roșie sau portocalie, ne-am prelins pe lângă coadă, am intrat în cabină și am răsuflat ușurat când aceasta s-a pus în mișcare în urletele asistenței (pe care delegația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dormea Tren Tren. Pe acesta nu l-au trezit nici apa, nici fulgerul, nici focul sau vântul. L-a deșteptat doar râsul unei fetițe care dansa în apropiere. Tren Tren l-a alungat pe Cai Cai, a început să se umfle până bolta peșterii sale s-a înălțat până la soare, apoi muntele s-a prăbușit în ape peste dușmanul său. Legenda confirmă teoriile științifice conform cărora Chiloe și marea sa interioară s-au format acum zeci de mii de ani ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din ele. Și-apoi, deodat), au ap)rut niște tranșee egiptene cu numeroase cadavre În putrefacție, sprijinite de parapeți, m)dulare desc)rnate care se coceau la soare și un miros greu, ca de carton putrezit. Mai Întâi cadavrele se umflau, pentru că apoi uniformă s) plesneasc) din cus)turi. Se descompuneau; ochii li se lichefiau, li se scurgeau din orbite; și oasele craniului ieșeau repede la iveal). Am crezut c) unii cititori ar putea dori s) știe cum arăt) un loc
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
la noi (certându-se Îngrozitor cu guvernantele noastre). Din locul meu de la masă vedeam brusc, printr-una din ferestrele dinspre apus, un miraculos caz de levitație. Acolo era expusă, pentru o clipă, silueta tatei În costumul lui alb de vară, umflat de vânt, desfășurându-se superb În văzduh, cu membrele Într-o postură ciudat de degajată și cu fața lui frumoasă, imperturbabilă, Întoarsă spre cer. De trei ori zbura astfel, În strigătele puternice de hei-rup ale bărbaților invizibili care-l aruncau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
deosebită pentru matematică, pe care mi-am pierdut-o total În tinerețea mea, ciudat de lipsită de orice talent. Acest dar juca un rol oribil În lupta cu febra de amigdalită sau scarlatină, când simțeam sfere imense și numere uriașe umflându-se necontenit În creierul care mă durea. Un profesor nechibzuit Îmi explicase logaritmii mult prea de timpuriu și citisem (Într-o publicație britanică, The Boy’s Own Paper, parcă) despre un calculator hindus care putea găsi În exact două secunde
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Bat clopotele, primul fluture Brimstone zboară pe deasupra bolții palatului, peste o lună ne vom Întoarce la țară; și ridicându-mi privirea, văd atârnate pe sfori, de la o fațadă de casă la alta, sus, deasupra străzii, stindarde mari, bine Întinse, semitransparente, umflându-se, cu cele trei benzi late - roșu-pal, albastru-pal și doar pal - cărora soarele și umbrele zburătoare ale norilor le zădărnicesc orice legătură prea evidentă cu o sărbătoare națională, dar fără Îndoială celebrând acum, În cetatea amintirii, esența acelei zile de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
umerilor ridicați ai lui Ordo sugerează că am transferat ceva din dansul anterior din pădure În acea cameră neclară a apartamentului nostru din Biarritz (sub ferestrele căreia, Într-o porțiune din piață Înconjurată cu frânghie, un aeronaut local, Sigismond Lejoyeux, umfla un imens balon de culoarea cremei de ouă). Apoi a apărut un ucrainean, un matematician exuberant, cu o mustață neagră și un zâmbet strălucitor. Și-a petrecut la noi o parte a iernii 1907-1908. Și el avea talentele lui, Între
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
an și jumătate, a atins pământul În fața plimbătoarei, strecurându-se În față din locul pe care ședea și bătând cu călcâiele pe trotuar, anticipând astfel eliberarea lui viitoare În vreo grădină publică. Un nou val evolutiv a Început să se umfle, ridicându-l treptat, din nou, de la pământ, când, la aniversarea a doi ani, a primit un Mercedes de curse, vopsit argintiu, de un metru douăzeci lungime, manevrat cu pedale dinăuntru, ca o orgă, și În acest vehicul umbla, Încoace și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ca să-l acopere. Și trece un timp până grăiește ce-l roade: Mi-i în grijă de Bârsan Prâslea meu. Îi stegar în chiar ceata Domnului. N-am știre de el... Numa' pe el îl ai la oaste? Ba! se umflă Toader cu mândrie. Mai am doi ficiori! Ca brazii! Tace, înghite și urmează încetișor, mai moale: Călin... la Lipnic... s-o dus cu fiu' hanului de gât... s-o dus în afundul Nistrului. Ăl mare, Bogdan... continuă cu glas înăbușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un adevărat cult al personalității: "Omul providențial", un geniu stăpânitor ce se naște o dată la cinci sute de ani... De fapt, au o rotiță sărită aici, își împunge el tâmpla cu degetul. Dumnezeule! strigă Alexandru, eroic, și mușchii încordați se umflă sub cămașa nădușită, lipită pe trup. De m-aș întâlni în luptă, față-n față cu acest "Magnific"! I-aș arăta eu "Fatih-Fatih"! Un cetitor în stele, egipțian, pripășit la curtea padișahului, i-a prezis că zodiile, crugul vremii, conjuncția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
săturate, le promite fericirea veșnică. Profeții mincinoase!! izbucnește Alexandru mânios. Îi vom distruge!! Îi vom nimici!! Din fericire pentru popoare, toți acești descreierați pierd simțul realității, și asta îi pierde mai curând sau mai târziu, ca broscoiul acela ce se umflă, se tot umflă și pleznește într-o zi, când i-e lumea mai dragă. Istoria a dovedit că nici unul n-a sfârșit-o de moarte bună, în patul lui. Din păcate, au provocat atâta suferință, au zăpăcit într-atât lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fericirea veșnică. Profeții mincinoase!! izbucnește Alexandru mânios. Îi vom distruge!! Îi vom nimici!! Din fericire pentru popoare, toți acești descreierați pierd simțul realității, și asta îi pierde mai curând sau mai târziu, ca broscoiul acela ce se umflă, se tot umflă și pleznește într-o zi, când i-e lumea mai dragă. Istoria a dovedit că nici unul n-a sfârșit-o de moarte bună, în patul lui. Din păcate, au provocat atâta suferință, au zăpăcit într-atât lumea târâtă în prăpastia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vodă. Îi vom zdrobi într-un uriaș clește! se entuziasmează Alexandru. Marile Puteri ale Europei nu vor îngădui... Marile-micile Puteri ale Europei, îl întrerupe Țamblac cu un zâmbet ironic. Îi cunosc bine. Aceste "Mari Puteri" nu-s decât niște gogoașe umflate cu vânt. Ia înțeapă-le! Ai să vezi că numaidecât fac pfff... Gura-i mare la ei, adaugă el și apoi tace încruntându-se, bântuit de amintiri. Turcii, reia el, băteau la porțile Constantinopolului... Doamne! Cât s-a rugat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vade retro Satana! Maria aplaudă: "Miracoloso Stephano! Voywodae Miracoloso!" Ștefan, hâtru, își pipăie mușchii brațului încordat minunându-se: De când cu "Podul" ista, am ajuns circ: "Atlet de renume mondial!" Un "circ" ce va rămâne în istorie! spune Țamblac. M-am umflat, îs numai puf și fulgi, râde Ștefan. Cuvintele-s palide pe lângă sacrificiile voastre, spune Maria. M-au gâdilat cu vorbe. Mă fericeau și mai mult de poleiau înălțătoarele cuvinte cu niscai aur din cel adunat; doar pentru "Cruciada Antihristului" a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apă, dârdâind, aplecat peste grumazul calului, îndemna în galop spre Suceava: "Acasă, unde-i mai bine..." "Acasă... Unde-i mai bine ca acasă?" Ștefan își ascultă gândul, lăsând piciorul stâng ce zvâcnea să atârne liber pe lângă șa; laba i se umflase de nici nu mai încăpea în scară. Trecură prin vad Suceava ce se umflase de venea tulbure, mânioasă, până la burta calului. Un fulger scăpără despicând cerul, trăsnind undeva pe culmea dealului, iar la lumina lui, o clipă, prin perdeaua deasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai bine..." "Acasă... Unde-i mai bine ca acasă?" Ștefan își ascultă gândul, lăsând piciorul stâng ce zvâcnea să atârne liber pe lângă șa; laba i se umflase de nici nu mai încăpea în scară. Trecură prin vad Suceava ce se umflase de venea tulbure, mânioasă, până la burta calului. Un fulger scăpără despicând cerul, trăsnind undeva pe culmea dealului, iar la lumina lui, o clipă, prin perdeaua deasă a ploii, zăriră turlele Sucevei. Și caii, singuri, gâfâind din greu, îndemnară mai cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ironie. Ne-a făcut cinstea și onoarea să ne pricopsească cu un ambasador... Cu ceee?!?!... Cu un ambasador! "Trimisul special al Marelui Senat venețian", dumnealui prea nobilul Don Emmanuelle Gerardo, ambasador pe lângă "Illustrissimul et Serenissimul Stephano, Voywodae Moldaviae", anunță Mihail, umflându-se bombastic. "Ambasador?!" Ce să facem cu el? Aiasta ne mai lipsea: iscoadă! Pe drum, în Ungaria, povestește Mihail, într-o cârciumă, l-am afionat cu un Tokai, l-am tras de limbă și mi-a mărturisit că dogele în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]