23,058 matches
-
II-a), te duce cu gândul la un cub de gheață plutind într-un pahar plin de cinism. Fără efuziuni emoționale, fără urmă de pudoare, micile și marile drame sau umorul (câteodată negru ori scabros al) existenței intră în pagină, umplând-o de mizerie, dar și de savoare. Istoria lui Cristi, dincolo de particularitățile ei, ar putea fi, totodată, și povestea unei generații. Ca și Nică al lui Creangă, copiii din Morții mă-tii fac tot felul de năzbâtii, însă de cu
Generația MM by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4665_a_5990]
-
Gheorghe Grigurcu La prima vedere, Remus Valeriu Giorgioni este un fantezist ale cărui versuri au ceva din grația unui zbor de fluture. Nu par a răspunde decît propriului lor joc. Visul impenitent umple poezia așa cum un lichid umple o cană: „într-o bună dimineață/ mă voi trezi fecior de împărat/ îmbrăcat în purpură și brocarte” (zoe aionion). Numai că intervine îndată o temă a poetului, favorită pînă la obsesie, și anume Cartea. Fantezia
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
Gheorghe Grigurcu La prima vedere, Remus Valeriu Giorgioni este un fantezist ale cărui versuri au ceva din grația unui zbor de fluture. Nu par a răspunde decît propriului lor joc. Visul impenitent umple poezia așa cum un lichid umple o cană: „într-o bună dimineață/ mă voi trezi fecior de împărat/ îmbrăcat în purpură și brocarte” (zoe aionion). Numai că intervine îndată o temă a poetului, favorită pînă la obsesie, și anume Cartea. Fantezia se arată strînsă în corsetul
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
capodopera Virginiei Woolf, Valurile, 1931, în care monologurile a șase personaje cu alcătuiri temperamentale diferite se aud în ritmul valurilor mării, ritmul apelor amniotice și al morții (căci, da, Virginia Woolf și-a pus mai târziu capăt zilelor înecându- se, umplându-și buzunarele cu pietre și înaintând în valuri), ea prilejuiește traducătorului recompunerea unei simfonii de referințe culturale. Sunetele trec dinspre zgomot, dizarmonie, spre împăcare, căci „năvodul e tras tot mai sus”, până la urmă toți suntem aduși la mal: „Ce cântec
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]
-
i se supun. De fapt, pilonul central al povestirii îl reprezintă urmele pe care diverși bărbați le lasă în sensibilitatea naratoarei când îi ating, meteoric, existența și căutarea partenerului ideal, care nu mai apare odată! Și care, atunci când apare, îi umple golul, îi vindecă depresia și îi împlinește feminitatea prin procreere. Există, desigur, tatonări, indecizii, abandonuri temporare de ambele părți, incidente traumatizante, suferința naratoarei consumată în salonul de spital. Însă finalul este cum altfel decât fericit. Sugerat, în mod cețos, fericit
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
Peter Bradshaw în „The Guardian” despre pelicula regizorului român: „...la finalul proiecției au fost fluierături și vociferări. Dar eu îl consider captivant, misterios și tulburător într-un mod intim - o demonstrație teribilă despre cum sărăcia creează un spațiu care trebuie umplut cu spaimă irațională.” După cum ne atrag atenția cîteva din afirmațiile făcute cu luciditate, fără menajamente de Cristian Mungiu în interviul acordat revistei: „În cinematografia românească nu există conceptul de box office - nu există actori care să atragă spectatori...”. Sau: „... fiecare
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4576_a_5901]
-
care vase d-aur port piper și scorțișoare, Părând piepțeni trecuți molcom printr-un păr împarfumat, Strop de rouă-n care ceriul e cu nouri mestecat, O, Levant, în cari zefirul umfle-ai sei obraji de zeu, Cu simțiri aprinse umpli neguros sufletul meu! O, Levant, Levant ferice, cum nu simți a mea turbare, Cum nu vede al tău ochiu cu văpăi de chihlimbare Noaptea turbure din peptu-mi, zbuciumul ce am în sân, De când sunt deștept pe lume, de când știu că
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
ani, într-o epocă dintre cele mai agitate, în care de la o zi la alta, când nu de la o oră la alta, se petrec răsturnări de situații buimăcitoare. Cu protagoniști care ocupă impetuos scena publică, ne scot ochii și ne umplu urechile cu prezența și cu larma lor după care, mulți dintre ei, dispar. Vor apărea unii mai târziu în cu totul alte ipostaze, jucând altfel de roluri, susținând acum ceea ce altădată respinseseră, fără preocuparea vreunei armonizări a noului rol asumat
Istorie vie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4355_a_5680]
-
capitolul acordat Hortensiei Papadat-Bengescu, pe care o vizitează de două ori, cu „un gust de cenușă”, în ultimii ei ani, trăiți în mizerie - le-au avut de suferit, în timpul aceluiași regim. Ion Barbu beneficiază de un portret remarcabil: „Ion Barbu umplea spațiul cu figura lui impunătoare, în care îmi vine greu să spun ce făcea mai multă impresie, mustața albă, uriașă, lăsată să cadă leneș peste gură, privirea opalină, pânditoare sub pleoapele semideschise, dând tot timpul impresia că te cântărește câți
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
Gheorghe Iancu a fost cercetat de poliție pentru că a spart cu pumnul parbrizul unei mașini care îl claxona pentru că a oprit în drum. Potrivit Academia Cațavencu, Iancu ar fi "inventat o normă personală de lăsat studenți la restante, care îl umple de parale din taxele de reexaminare. Exemplu: le vinde studenților indigesta lucrare Drept Constituțional și instituții politice, vol. I, de 69 de lei, apărută la Editură Beck, fenomen ce nu figurează în declarația de avere. Jegul de volum ÎI face
Avocatul Poporului, acuzat de studenţi: se lasă cu plânsete de umilinţă!- VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/43966_a_45291]
-
ilustrează unul din paradoxurile pe care și-a construit cartea: „Dacă secolul al douăzecilea ne-a învățat ceva, e că vom uita toate lucrurile, mai puțin cutiile în care ne-au sosit.” Or, ceea ce-și propune autorul e să umple cutiile goale ale memoriei. Operațiunea presupune o anumită urgență, tocmai pentru că e inutilă: „Memoria și uitarea hăcuiesc încă și mai mult trecutul, articulându-l; orice experiență pusă în cuvinte este ca și uitată.” O perspectivă postumană prin excelență: „cei care
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
rtv. De la primele ore ale dimineții, sute de agenți ai forțelor de ordine au blocat accesul către Congresul Deputaților și au efectuat identificări ale persoanelor care doreau să treacă prin zonă. Plaza Neptuno, în imediata apropiere a legislativului, s-a umplut apoi de manifestanți în orele după-amiezii, convocați pentru a protesta împotriva actualei guvernări pe durata ședinței de plen a parlamentului. Parlamentarii au intrat fără probleme în clădirea legislativului, iar ședința plenului se desfășoară normal, potrivit Agerpres. Cel puțin trei marșuri
Proteste violente la Madrid. Oamenii s-au bătut cu forțele de ordine - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/57513_a_58838]
-
a afirma valorile cu care avem privilegiul de a fi contemporani. În orice caz, cercetătorul istoriei literare recente este lipsit de majoritatea instrumentelor de cercetare care definesc o literatură modernă: monografii, ediții, colecții de studii. E timpul să începem să umplem acest gol, iar ediții ca aceasta de față se vor dovedi salutare în anii care vin. Cu atât mai mult cu cât autorul astfel pus în valoare, Ioan Es. Pop, o merită cu prisosință.
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
ai crede, citindu-le, că autorul lor a debutat în 1973. Dintre toate caracteristicile, cea mai importantă mi se pare tendința către palimpsest. Din ea decurg și celelalte: prozaismul și tentația neobosită a jocurilor de limbaj. Dorin Tudoran pare să umple acum cu cuvinte noi spațiile libere lăsate de tăietura versurilor. Apoi revine și operează, altundeva, altă secțiune. Ceremonialul acesta, urmărit printre rânduri, e spectaculos. Un poem, de pildă, se numește Prima epistolă de la fratele Tecumseh și îi e dedicat lui
Editura Timpul a avut răbdare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5765_a_7090]
-
o sursă de virtuți, seniorii fiind senio confectus, adică ființe cu puterile sleite. Iar compasiunea e indiciul sigur al lipsei de iluzii de care ești înconjurat, căci simți cum în jurul tău se face un pustiu pe care nu-l mai umplu decît gesturile grijulii ale apropiaților, acele gingășii tandre cuvenite moșnegilor care nu au tactul de a părăsi mai repede lumea. În aparență, ne topim de gerontofilie, în intimitate sunt iremediabili veterofobi. Ce-l supără cel mai mult pe Améry e
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
de televiziune, ești la Președinția României. Îndrăznesc să încep să cred că este o nebunie. Îl ințeleg și pe Radu Tudor de ce nu se mai uită la Băsescu. E ultima dată când mă mai uit și eu. Plus că te umpli de ridicol. Ai fost ministru al Transporturilor, ești la Putere de atâția ani, și vii să explici Guvernului Ponta pe unde să facă autostrăzi... E aberant! Dacă eram în locul președintelui, veneam și ziceam: <Domnule Ponta, iar blochezi țara cu 12
De Ce nu se mai uită Chirieac la discursurile lui Băsescu by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/57755_a_59080]
-
lac ducea putoarea către sud-est. Helene auzi din nou un fluierat. Poate le-au fugit din animale. Poate că astăzi, duminică, vânau în pădure vaci sau porci de lapte. Helene simțea că îi era foame, se gândi la niște găluști umplute cu turta vacii. Boabele de jir îi săreau de sub tălpi. Nu, să nu se aplece, chiar dacă erau așa de drăguțe, cu căciulițele lor aspre, cu miezul întreit și neted, iar dacă le prăjeai, aveau gust de nucă; voia să i
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
bucăți de cărbune. În nordul și partea centrală a Croației, Moș Nicolae (Sveti Nikola) aduce cadouri pe 6 decembrie, cu ocazia zilei sale consacrate. În seara dinainte, copiii își lustruiesc încălțămintea și o așază pe pervazurile ferestrelor, pentru a fi umplută cu daruri, dulciuri și fructe de generosul Moș. În Spania, tradițiile de Moș Nicolae includ un foarte tânăr 'episcop copil', de obicei având între trei și șase ani, și un grup de bărbați numiți ''auroros'', care cântă orații. Bărbații adună
Moș Nicolae, tradiții și obiceiuri. Ascultă un colind by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/57799_a_59124]
-
prezidează, împreună cu preotul și profesorul, o masă la care se servesc fructe uscate, nuci și prăjiturele. Înaintea zilei de Sfântul Nicolae (Szent Mikulás), copiii din Ungaria își lustruiesc pantofii cei mai buni și îi așază pe pervazuri pentru a fi umpluți de darnicul Moș. El vine în case cu un sac plin de cadouri și o carte mare în care sunt scrise faptele bune și rele ale copiilor. Dimineața, copiii găsesc în pantofi bomboane, portocale, nuci, mere, ciocolată și mici cadouri
Moș Nicolae, tradiții și obiceiuri. Ascultă un colind by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/57799_a_59124]
-
rămase aplecată peste pervaz, într-un locșor încălzit de soare, privind-o pe Molly, care era deja angajată într-o discuție înflăcărată cu vînzătorul de căpșuni. Molly rîdea și gesticula, iar bărbatul scutura din cap în semn de dezacord, în timp ce umplea cîntarul cu fructele roșii și cărnoase. - Dumneata nu suporți costuri suplimentare, auzea Anna, așa că de ce trebuie să plătim același preț ca în magazin? - În magazin, domnișoară, nu se vînd căpșuni proaspăt culese. Nu ca astea. - Zău așa, domnule, zise Molly
Doris Lessing - Carnetul auriu () [Corola-journal/Journalistic/5788_a_7113]
-
trecut de la Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internațional. Un astfel de protest nu a mai avut loc în Portugalia de 25 de ani. După trei luni de îndurări, decizia luată de Guvernul lui Pedro Passos Coelho, a fost picătura care a umplut paharul. Anunțul Ministrului Sănătății Paulo Macedo care spune că se va introduce un nou tip de contract pentru medicii noi. Secretarul general al Sindicatului Medicilor Independenți, Jorge Roque da Cunha, a declarat că pacienții au fost de acord să amâne
Medicii portughezi, în grevă de două zile by Cernamoriț Ana () [Corola-journal/Journalistic/57896_a_59221]
-
Taylor, Viking 2010? Multe. M-au intimidat dintotdeauna scriitorii care și-au găsit timp și au avut disponibilitatea ca, pe lângă o operă de dimensiuni considerabile, să se dedice și artei epistolare, să lase în urma lor colecții de scrisori apte să umple multe volume și să stârnească interes chiar și la multă vreme după dispariția autorului. Pentru o asemenea performanță nu este suficient ca scrisorile să existe: trebuie să se facă și cópii, să fie ținute în ordine, arhivate. Implică o muncă
Scrisori care nu s-au pierdut by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5790_a_7115]
-
Dinescu s-o fi lepădat din prima tinerețe până acum. De acesta, ba. O dovedește volumul recent publicat, Femeile din secolul trecut. Sunt, în cele puțin peste o sută de pagini ale lui, fix douăzeci și patru de poeme noi. (Restul fiind umplut cu elegantele colaje, din seria Erotica Magna, ale graficianului Dan Erceanu.) Proporția, deja, e îngrijorătoare. Dar nu cifrele contează. Adevărata problemă e că, atâtea câte sunt, poemele de aici par scrise din amintiri. Ca să zic așa, de data aceasta Mircea
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
clipă se ridică, pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia înfricoșată a frămîntării și a zbuciumului universal!... Puterile adîncului se treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă a nopții, își dezlănțuiră asupra pămîntului îngrozit furia lor prăpăditoare... Uraganele umplură jghiaburile largi ale munților și, ca niște imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau prăpăstios la vale; viforul șuiera, gemea și urla în răstimpuri cu glas acum de frunze spulberate, acum de codri zbuciumați, acum de munți cu furie zguduiți pe temeliile
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
dă impresia unei dezamorsări: „Facem ce facem și pierim // Cu degetele tale reci, Doamne ne cînți la chitara rece // Dar semnele îmbătrînirii-s multe / țigările se termină prea repede chiar fără să tragi din ele / pe pervaz păhărelele cu pască / se umplu cu apă de ploaie” (Porumbel). Deloc flamboaiantă, amintirea sentimentală e redusă la formatul naturaleței, rătăcindu- se delicios în sonul folcloric (apare astfel și o delicată figurare a toposului tradițional): „Odinioară demult / Că Nadia, că Sonia, că Mașa / Aiurea! Nu voi
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]