3,866 matches
-
imineul scos din picior și cântând un "pa-vu-ga-di" sonor "care-i ieșea pe nas cale de o poștă", Bîrzof, cel care își scuză neomeniile oficiale cu "Ia ne vinovat... slujba!", Manea Nebunul cântând "Fivrelzon! fivrelzon!" (vive le son!). O pagină vrednică de un mare comediograf este convorbirea lui St. Marc de Girardin cu locotenentul român de la Izlaz. PANTAZI GHICA, I. M. BUJOREANU Fratele lui Ion Ghica, Pantazi Ghica (1831-1882) a fost făcut celebru de Eminescu, căci el este ...uriciunea fără suflet
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Reineke Fuchs al lui Goethe, Povestea Vulpei, istorie hieroglifică a luptei dintre liberali și conservatori. D. Ollănescu-Ascanio (1849-1908), autor de piese de teatru uitate, a tradus pe Horațiu în tempo de horă: În această zi ferice, Massicul, scumpa-ți comoară Vrednic este-a ne-ndrăgi. Vezi Corvinus poruncește, vin de-i toarnă-o cupă plină De-al tău sînge-mbătrînit. Lui I. Caragiani (1841-1921), care era un om de haz oral, i se datoresc tălmăcirile în proză a Odysseei și Batrachomyomachiei. ALȚI
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
neglijabil, Ioan Ianov (1836-1903) a fost popular o vreme pentru cântecele sale: Pareatcă sau asesorul Schivirnisală, Rugină Smichirescu alegător, Von Kalikenberg concesionar, Eclisiarhul Colivărescu, Advocatul Cîrciocă-rescu, Stosachi, Moș Ion Zurba. N. Volenti (1856-1910) e un poet cu totul debil. Mai vrednic de amintit este I. Pop-Florentin (1843-1936) pentru nuvelele sale de un romantism negru, delirant. Imaginația fără frâu cu care încearcă să umple golul istoric merită o mențiune. Decebal aduce imagini fioroase și o onomastică inedită dacică: Pelasgion, Bizeniu, Torid, Gilil
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
romantism al idilicului rural, mai bine zis tribal, exprimat printr-un lirism obiectiv, reprezentabil, hieratică elementară a instinctelor. Poeziile sale, fără colori deosebite, încîntă prin spectaculosul folcloric și sunt un fenomen literar turburător prin bătrâneța ghicită, ca și vestigiile celtice, vrednic corespondent al țărăncilor cu buciume și călușarilor cu zurgălăi. Monologul domină. Fata cuprinsă de întîile semne ale iubirii începe o jelanie în care implică, într-un cânt erotic universal, roata morii, plopii, lumea toată; părinții unui flăcău mort nelumit produc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
noastre de moșii, Numără, de poți, pe dânsul urmele de vrăjmășii... Iată chinurile noastre, și cu ele, doruri, vise, Pe moșia strămoșească-n lung și-n lat cu sânge scrise! Iată chinurile mele, ale unui domn român, Basarab, de sine vrednic și de numele-i bătrîn! G. DIAMANDY Dintre piesele lui G. Diamandy (1867-1917), numai Chemarea codrului se mai poate menționa, și ea dealtfel o specie de vodevil cu câteva cântece și nume caricate, precum Ilona de Kikirezkeremkeketnaghyfalva, și cu accente
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de păr pe vecină. Amenințată cu toporul, cărturăreasa înnebunește și e internată la un ospiciu. Întuneric este o admirabilă analiză a "aurei" epileptice. TEODOR SCORȚESCU O singură grațioasă nuvelă cu subiect de comedie, Popi, face din Teodor Scorțescu un autor vrednic de reținut. Aci se zugrăvește, fără caricatură, volubilitarea, orgoliul afectat, cumulul de profesii disparate, inteligența vie și cabotinismul mediteraneanului din Levant. Un tânăr român e trimis la Atena cu o misiune bancară tocmai când guvernul Gunaris cade și Grecia e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
expunere un spectacol. Dumitru MICU, G. Călinescu. Între Apollo și Dyonysos, colecția "Universitas", Editura Minerva, București, 1979, p. 473-474, 484. Unul din obiectivele majore ale Istoriei lui Călinescu va fi fost acela de a dovedi existența unei tradiții literare românești vrednice deja de prețuirea contemporanilor. În mod deosebit ține autorul să descopere această tradiție scriitorilor înșiși, să le aprofundeze conștiința de sine prin sentimentul descendenței și al apartenenței. ă...î Călinescu este cel care va face sinteza contribuțiilor divergente ideologic ale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din America, 1930, ș.a.). Cât privește valoarea operei propriu-zis literare a lui I., aceasta este mai mult de ordin documentar. Versurile conservă un limbaj poetic vetust și cultivă discursivitatea abstractă, nu fără punctări de tip aforistic și expresii în genere vrednice de reținut, unele memorabile. Scriind îndeosebi drame istorice sau de inspirație mitologică și biblică, dar și câteva comedii și prelucrări de epos folcloric, I. este autorul a treizeci și șapte de piese de teatru destul de firave, inegale. Chiar cele mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
cotidiană, mutații ce suscită interogațiile cele mai firești privind cauzele, necesitatea și efectele lor. Prin urmare, departe de a fi o aventură care nu duce la nimic, de la care nu se așteaptă nimic, studierea postmodernismului atrage atenția asupra unui fenomen vrednic de interes pentru cercetătorul ce-și propune o "analiză serioasă", fără riscul de a crea discrepanța dintre, ca să spunem așa, caracterul științific al abordării și cel derizoriu al obiectului supus analizei. De altminteri, unele din studiile realizate până acum pe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Bonaventura, la nașterea și persecuția Mișcării Spiritualilor -, ce au trecut dintr-o compilație în alta, uneori, în variante diferite. Ele aparțin sau sunt adesea atribuite fratelui Leon, însoțitorul Sfântului Francisc din ultimii ani ai vieții sale. Martor, în acest caz, vrednic de încredere chiar dacă s-a lăsat prins într-un curent polemic, de altfel lesne de înțeles, ce se împotrivea anumitor sectoare ce se dezvoltau în Ordin ca și imaginii “standard” a Sfântului Francisc oferită de Legenda bonaventuriană, potrivită unui ordin
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
el nu avea stilul unui predicator, ci mai degrabă cel al unuia care improvizează. În realitate, cuvintele sale urmăreau să stingă dușmăniile și să pună bazele unor noi pacte de pace. Haina pe care o purta era murdară; aspectul său, vrednic de dispreț; fața, lipsită de orice frumusețe. Și totuși, Dumnezeu dădea cuvintelor sale o așa mare putere, că multe familii nobile, între care furia nepotolită a unor dușmănii îndârjite ajunsese până la vărsarea de sânge, luară drumul păcii. Reverența și evlavia
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să te pedepsesc aici pe pământ și să te fac să-ți ispășești pe deplin păcatele, eu ți-am trimis această suferință, mai ales pentru că ai părăsit fervoarea ta inițială și nu ai făcut, după cum trebuia, conform vocației tale, roade vrednice de pocăință (cf. Mt 3,8), și fiindcă ai fost prea indulgent cu cei bogați, atunci când le dădeai pocăința». Sfântul Petru a adăugat: În plus, trebuie să știi că ai păcătuit în mod grav judecându-l pe fratele Ioan din
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
tocmai cu privire la fratele Aymon, pe vremea când era arhidiacon de Chester. Iată viziunea: pe când organiza clerul în timpul unui sinod, un băiat s-a apropiat de el și i-a aruncat apă pe față; imediat a fost transformat într-un băiat vrednic de compătimit; atunci, s-a apropiat de patul în care stătea întins fratele Aymon, i-a cerut voie să se așeze alături de el, și așa a făcut. În conformitate cu această viziune, a avut un sfârșit bun în Ordin. Fratele Aymon a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pe când era încă tânăr și a făcut asemenea progrese încât a predat în mai multe convente, fiind admirat de multe persoane. S-a comportat cu prudență în relațiile sale cu cei mari și a tratat problemele Ordinului într-un mod vrednic de toată lauda, progresând în fiecare zi atât în ministerul predicării, cât și în contemplație. A murit la Southampton, în fața altarului, în timpul rugăciunii de la ora trei după-amiază, îmbrățișând și sărutând crucifixul. Ulterior, un frate pe nume Ioan, ce murise de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
obrazul căruia i se adresează, nu stihul care Încearcă să-l Îmblînzească. Iată cum rezumă acest gînd Nicolae, spiritul cel mai practic și cel mai ascet dintre Văcărești: „și să mă pot sluji cu dînsele cînd voi găsi altfel de vrednic obraz”. Obrazul este aflat repede, totuși Nicolae nu trimite spre el orice vers. Faptul că recurge la serviciile fratelui său este deja o dovadă de discernămînt estetic. Închinăciunea trebuie să fie aleasă pe măsura obrazului și Nicolae, neavînd Încredere În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și să privească de aproape ceea ce pînă acum refuzase: obiectul pasiunii. Însă Zoica, din pricina căreia versificatorul este pe punctul de a muri, rămîne În continuare o ființă abstractă, indeterminată și neatinsă ca marile simboluri medievale: „Zilele ce oi fi viu vrednic aș vrea ca să fiu, Oftînd, ca să te slăvesc, dar cum poci să Îndrăznesc? Iscusit aș trebui să fiu, să poci zugrăvi Chipul tău care dă rază soarelui, și-l luminează. Oi putea oare vreodată...” Iubirea, va să zică, este un soare pe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
figura contestației, dublată de figura dorinței (eminesciene) de repaos. În limbajul lui Gr. Alexandrescu, asta Înseamnă a gusta pacea. Amorul este, acum, o sursă de nefericire: privirea Întinde curse, lanțuri, desfătarea naște amărăciune. SÎnt patimi mai nobile, mai mari, mai vrednice pentru un bărbat decît amorul. În limbajul lui uscat didactic, Gr. Alexandrescu se Întîlnește cu misoghinul Schopenhauer: „Amor care adoarme și legi și datorie, Ce slava umilește, ce n-are nimic sfînt: Antonie-i jertfește a lumii-mpărăție, Și află
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
furată) de la ochii preacinstitei doamne. Erosul provoacă, așadar, nu numai poezia, dar și prozodia: „Laudele cu care mă Împorocești prin luminată scrisoarea dumitale sînt mai presus de starea minții mele, și nici unul din darurile ce numeri asupra mea nu este vrednic de rangul ce au cîștigat În inima dumitale. Aceasta mă face să mă cutremur cu totul gîndind la puțin meritul ce poate avea orișicine pentru ca să te iubească di pi vrednicie. Nu mă bucură stihurile ce am făcut, cît, pentru că au
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
morale sub chipul urîțit de acreala sufletului. Arma ei redutabilă este gura rea. Femeia bună este, după Pann, aceea care nu cîrtește și nu se dă În lături de la treabă. Punctul lui de vedere este rudimentar țărănesc: femeia să fie vrednică și sănătoasă: „Că ei țăranii, n.n. nu caut avere, Ci nevastă cu putere, Ceva de ani măricică, Ca pe „nu poci” să nu-l zică, Să fie coaptă la oase Și cu brațe sănătoase, Ca mămăliga cea mare S-o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să te numești.” Asemenea parabole sînt numeroase În Povestea vorbii: despre căsătorie, despre nevasta care iubește banul nu bărbatul, despre cadîna care sfătuiește altă cadînă să nu-și cumpere un măgar ci să-și ia un bărbat, bărbatul fiind mai vrednic la treburi, despre amor și noroc... Unele, ca aceasta din urmă, au un caracter mai pronunțat liric. Poemul (Povestea ăluia) e o reflecție sprintenă despre atotputernicia amorului și manifestarea oarbă a norocului; „Dar amorul la cîți trece PÎn’la mormînt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mistică - față de Mama telurică" (Mircea Eliade) o regăsește peste timp un personaj din romanul lui Aurel Brumă. Este vorba de Iacov, un olar venetic din Bucovina. Acesta fură repetat lutul Dealului. Îi smulge lacom o halcă de glod, basculând-o vrednic din coșarcă într-o umilă troacă. Însă Dealul - o ființă vie - își reface peste noapte în mod miraculous trupul sfârtecat. Mai mult, Dealul ia chipul răzbunător al unor ,,zeci de gropi ce se mișcau în știrbitura lutului, parcă încercând să
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
acestei formule. Ea se menține neschimbată și în secolul următor, admirator integral al apusului luminat al Europei. De la această lumină spiritele românești preiluministe și iluministe se revendică de la primii lor pași: Dascălii Europei scria Ienăchiță Văcărescu în 1794 sunt oameni vrednici și de laudă. În 1798, arhimandritul Grigore, un luptător pentru introducerea limbii române în cântările bisericești, are următoarea imagine globală (și foarte laică) despre Europa, care-i inspiră elogii entuziaste: Oamenii Evropei au minte ascuțită, sunt nepregetători și viteji; și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de luminare din principate, care se revendică de la același principiu. În 1836, p. poenaru, deschizând anul școlar la Sf. Sava, făcea la o distanță de peste jumătate de veac declarații identice în spirit și literă: Măria Sa vă încurajează a vă face vrednici de o nouă epocă, străduindu-vă a vă pătrunde de duhul veacului de acum, care este duhul științei, al liniștei, al iubirei de oameni, al supunerii către pravilă și oblăduitori etc. Noua definiție este plină de urmări și ea duce
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
paris Mumuleanu: Fraților simpatrioți Un veac nou ni s-au ivit Cu bune lumini spre toți științe au înflorit Rostul cel de mult ohtat Astăzi la toți s-au ivit În faptă invederat. Această Odă, împreună cu Înștiințare. De toată cinstea vrednică tinerime a lui Gh. Lazăr (1818) și Chiemare la tipărirea cărților românești (1821), a lui C. Diaconovici-Loga, sunt primele adevărate manifeste iluministe românești, concepute și redactate în acest spirit foarte modern pentru epocă. O mențiune specială cer și Învățăturile la
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Germaniei. Societatea este invitată la Congresul de științe naturale de la Freiburg și dr. Cihac, care o reprezintă, ține să declare că țara sa, Moldova: prin a ei plecări de a se lumina înfățoșează o închiezășluire cum că se va face vrednică de soțietatea europeană în care au întrolocat-o a sale așezământuri. Legătura între luminare, integrare și recunoaștere europeană constituie un adevărat principiu ideologic. Iar aceste participări concepute în principiu pe picior de egalitate vor deveni tot mai frecvente pe măsură ce cultura
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]