16,454 matches
-
inutilă și întrucâtva comică a vehiculului, care a dezvoltat de undeva din el niște picioare, special pentru această sinistră ocazie, este oricum mult prea puțin pentru a ne salva de la vederea feței morții, dar suficientă pentru a-mi smulge un zâmbet. Apa este aproape. Mult prea aproape. Și deodată ne înghite, plesnindu-ne și plesnind groaznic. Nicicând n-am crezut că mă voi lovi de ceva atât de dur și de rău cum este pelicula asta groasă de metal lichid. Nicicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cei pe care îi ura atât de mult, Michael începu să se masturbeze straniu, suflecându-și craniul. Cu sexul său indica direcții noi, spre o lume abia acum vizibilă, dar dorită de absolut toată lumea, cu clădiri și oameni ale căror zâmbete și forme erau expresia libertății totale. Un sex de tablă arab. Un con heterociclic, hesperidian, cu înflorituri, basoreliefuri și cârlige încovrigate laterale, aidoma ácelor pentru pescuit, pândind și amenințând viața cu ascuțimea nemaivăzută a tăișului său, vexând-o. Un monstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
putea interveni, iar gândul că dimineața următoare paznicii spitalului vor veni și vor constata nepăsători decesul meu, dând din brațe neputincioși, mă umple de bucurie, încântându-mă și mai mult, ba chiar poate mă va face să plec cu un zâmbet pe chip din lumea aceasta, astfel încât cei care mă vor vedea să creadă că mi-a plăcut la nebunie să comit un asemenea gest, că am scăpat cu bucurie dintre ei, ceea ce nici măcar n-ar fi lipsit de adevăr. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
accentua aspectul jalnic) spre pâlcurile de liceeni care treceau în fugă pe lângă ea, râzând când o vedeau și strigându-și nu știu ce unul altuia. Ajuns aproape de ea, am vrut să trec neobservat, dar mama, văzându-mă, s-a luminat de un zâmbet blând și trist și m-a chemat la ea. Deși îmi era îngrozitor de rușine de colegii mei, m-am apropiat totuși. Vadicika, fiule îmi spuse ea cu o voce stinsă de bătrân, întinzându-mi plicul, cu mâna ei galbenă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
spre intrarea casei. Când a urcat prima treaptă, fata s-a oprit ca trezită din vis. A privit trist porțile deschise în lături în care, ca și înainte, cei doi curioși stăteau ca niște cerberi; apoi, mi-a adresat un zâmbet umil și, cu capul plecat, încovoiată, și-a acoperit fața cu mâinile. Prinzând-o strâns de subsuoară, am împins-o pe ușa deschisă slugarnic de portar. Când, peste un ceas sau nu mai știu cât timp, am ieșit, ajunși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Stein, dar era ceva în legătură cu liceul și s-a întâmplat în următoarea împrejurare. Într-o zi, în timpul recreației mari, mulțimea de liceeni adunată în jurul lui Stein începu o discuție privitoare la crimele rituale. Cineva îl întrebă pe Stein, cu un zâmbet crud pe față, dacă el, Stein, crede în crimele rituale. Stein zâmbi și el, la rându-i, dar, văzându-i zâmbetul, inima mi se strânse. - Nouă, evreilor, răspunse Stein, nu ne place să vărsăm sânge de om. Preferăm să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
liceeni adunată în jurul lui Stein începu o discuție privitoare la crimele rituale. Cineva îl întrebă pe Stein, cu un zâmbet crud pe față, dacă el, Stein, crede în crimele rituale. Stein zâmbi și el, la rându-i, dar, văzându-i zâmbetul, inima mi se strânse. - Nouă, evreilor, răspunse Stein, nu ne place să vărsăm sânge de om. Preferăm să-l sugem. Nimic de făcut, trebuie să fim europeni, nu-i așa? În momentul acela, Burkeviț, care se afla și el prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
adresează dojana. Și, în timp ce fețele întregului grup exprimau tot mai clar indiferența și plictiseala, ochii cei mici ai lui Burkeviț care se apropia încet de grup deveneau tot mai ironici și mai vii, pe când buzele i se întindeau într-un zâmbet plin de răutate. Ca niște ace aruncate în semicercul acestor ochi și fețe încremenite, cuvintele preotului erau atrase de polul magnetic al zâmbetului lui Burkeviț. Parcă Burkeviț era cel care a înjurat și parcă ultimele cuvinte despre Pușkin și Lermontov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
încet de grup deveneau tot mai ironici și mai vii, pe când buzele i se întindeau într-un zâmbet plin de răutate. Ca niște ace aruncate în semicercul acestor ochi și fețe încremenite, cuvintele preotului erau atrase de polul magnetic al zâmbetului lui Burkeviț. Parcă Burkeviț era cel care a înjurat și parcă ultimele cuvinte despre Pușkin și Lermontov i se adresau numai lui. — Dumneavoastră, părinte, interveni Burkeviț cu un glas stins și amenințător, se vede că îi cunoașteți pe Pușkin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
certându-se, să învingă vreuna dintre ele). Dar cum de a fost posibil să i se întâmple una ca asta tocmai lui Burkeviț? Și ce să fie asta: un calcul premeditat sau un acces de nebunie? Mi-am amintit de zâmbetul sfidător cu care Burkeviț și-a atras dojana părintelui și am decis: a fost calcul premeditat. Dar, venindu-mi în minte capul lui bâțâindu-se și mersul lui împleticit, m-am răzgândit: a fost un acces de nebunie. Voiam tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-se la ceafa, își prinde nasul cu mâna sau își ridică sprâncenele întrebător, țuguindu-și sau mușcându-și buzele. Apoi chipul i se schimbă complet, furat de gânduri și liniștit. În sfârșit, pune punct efortului și se luminează de un zâmbet aprobator. Deși nu mă pricepeam la șah, privind omul respectiv, îmi dădeam seama că, prin zâmbet, acesta își exprimă stima pentru rivalul său care a făcut o mișcare neașteptată, punându-l în dificultate. SONIA 1 Bulevardele sunt ca oamenii; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mușcându-și buzele. Apoi chipul i se schimbă complet, furat de gânduri și liniștit. În sfârșit, pune punct efortului și se luminează de un zâmbet aprobator. Deși nu mă pricepeam la șah, privind omul respectiv, îmi dădeam seama că, prin zâmbet, acesta își exprimă stima pentru rivalul său care a făcut o mișcare neașteptată, punându-l în dificultate. SONIA 1 Bulevardele sunt ca oamenii; în tinerețe, aceștia par la fel, apoi se schimbă în funcție de ceea ce îi preocupă. Sunt bulevarde pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lui curent uriaș. Niciodată nu ieșeam împreună. Nu-mi ascundeam rușinea pentru hainele ei rupte, dar nu arătam că mi-e rușine pentru bătrânețea ei hidoasă. Pentru că știa toate acestea, când se întâmpla să ne întâlnim pe stradă, avea un zâmbet bun și iertător și privea în altă parte, scutindu-mă de obligația de a o saluta sau de a mă apropia de ea. În zilele când aveam bani, ieșeam totdeauna seara, atunci când se aprindeau felinarele, când se închideau magazinele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în ochii femeilor, așteptam să dau de privirea înfiorată și largă care să semene cu privirea mea. Niciodată nu mă apropiam de femeile care-mi răspundeau zâmbind, știind că unei priviri cum este a mea îi poate răspunde cu un zâmbet doar o prostituată sau o fecioară, în aceste ore ale serii nici un trup gol n-ar fi putut să-mi usuce brusc gura și să mă facă să tremur așa ca privirea tăioasă, rea și tristă de femeie care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu o glumă, mă apropiai de el și mă prefăcui că vreau să-i smulg din mână chifla. Spre mirarea mea, însă, nou-venitul se feri speriat, se făcu roșu de furie și începu să strige la mine. Atunci, cu un zâmbet forțat și roșind din cauza acestui zâmbet, am dat să-mi salvez demnitatea și am făcut aceeași mișcare de parcă într-adevăr voiam să-i iau mâncarea. Elevul cel nou mă lovi. Era mai mare și mai puternic decât mine, așa că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
el și mă prefăcui că vreau să-i smulg din mână chifla. Spre mirarea mea, însă, nou-venitul se feri speriat, se făcu roșu de furie și începu să strige la mine. Atunci, cu un zâmbet forțat și roșind din cauza acestui zâmbet, am dat să-mi salvez demnitatea și am făcut aceeași mișcare de parcă într-adevăr voiam să-i iau mâncarea. Elevul cel nou mă lovi. Era mai mare și mai puternic decât mine, așa că m-a bătut de-a-binelea, iar eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
trecători ne apăreau nemișcați ca niște șiruri de felinare, dar, când ajungeam în dreptul lor, fiecare se detașa din șir și trecea pe lângă noi, în drumul lui. Nelly era așezată alături de mine. Avea gâtul cam strâmb, însă când și când, cu zâmbetul ei neîntrerupt și cu ochii ei alungiți, reușea să transforme această diformitate în cochetărie. Și pentru că, probabil, în capul meu votca juca bine, o sărutam fără să mă mai gândesc că ne văd trecătorii. Nelly avea un obicei neplăcut: în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
încredere, strigă Iag cu glas atât de tare, încât fetele își traseră capul între umeri ca lovite. Dacă divanele și plămânii voștri sunt în regulă, n-o să se audă nici pâs. Iag își dăduse capul pe spate și, plin de zâmbet, își desfăcuse brațele pentru a-i îmbrățișa pe toți. Imediat ce ne așezarăm pe divanul de lângă măsuță și bău din samahonka tulbure ca apa de baltă, lui Iag i se făcu rău. Fața lui albă se acoperi de broboane de sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-mi rapid zeci de soiuri de flori pe care le știam din vedere, dar cărora nu le cunoșteam numele, și pronunțând zeci de nume de plante care nu știam cum arată. În acest timp, Sonia se întoarse și, cu un zâmbet liniștit pe față, se îndreptă spre mine. Era într-un costum, cenușiu la reverul căruia avea prins neîndemânatic un buchet de violete artificiale. Purta niște ghete fără toc și pășea bărbătește. Doar când m-a depășit, îndreptându-se spre casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mine. Era într-un costum, cenușiu la reverul căruia avea prins neîndemânatic un buchet de violete artificiale. Purta niște ghete fără toc și pășea bărbătește. Doar când m-a depășit, îndreptându-se spre casa aflată în spatele meu, am înțeles că zâmbetul nu-mi era adresat mie, dar nici cuiva anume, ci propriilor ei gânduri. Ajunsă în spatele meu, vocea Soniei puțin spartă, vocea pe care m-am chinuit să mi-o amintesc întreaga dimineață, spuse comisionarului care-i deschidea ușa: Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ținând-o de gât ca un violonist care se odihnește. Sonia lipise paharul roșu de fața ei îmbujorată și, cu ochii plecați, zâmbea încurajator de parcă ar fi spus: „ei, hai, continuă“. — În seara aceea, Sofia Petrovna, continuă Iag, privindu-i zâmbetul, ca să mă exprim delicat, ne-ați scos de guler afară, și pe bună dreptate. Dară nici n-aș fi îndrăznit să vă salut după scena aceea. Și acum, ia te uită. — Ce ia te uită? îl întrebă Sonia, zâmbind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mă avertiza: iubirea m-a făcut să fac tot ceea ce am făcut atunci; iubirea este aceea care mă face să vorbesc acum despre ceea ce am făcut atunci. Iag tăcu un timp, privind când spre mine (care îi răspundeam cu un zâmbet fericit și stupid), când spre Sonia. Treptat, ochii lui decolorați, la început holbați la auzul declarației Soniei, apoi absenți din cauza încordării interioare, luară o expresie șireată. — Permiteți-mi, totuși, Sofia Petrovna, spuse el și, luând păhărelul și dând pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
va scuipa imediat. Permiteți. Mi se pare că ați spus ceva despre flori, despre un bilețel și altele. Ei, dar cum a fost cu adresa? Sau poate o cunoșteați dinainte? Ei? reluă el cu o neîncredere șovăielnică, traducând în cuvinte zâmbetul Soniei. Dar atunci, cum, cum? — Foarte simplu, spuse Sonia, am să vă spun. Nu știam nimic nici despre Vadim, nici despre dumneavoastră. Și iată cum am aflat. A doua zi dimineața, destul de devreme, am chemat-o la mine pe Nelly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
unghia îngrijită a degetului său mare, alb și lăbărțat pe prețul biletului. Ajuns aici, tăcea și, mutându-mi, prin această tăcere, privirea dinspre bilet spre sine, își desfăcea mâinile larg, își pleca pe un umăr capul și-mi zâmbea cu zâmbetul lui plângăreț care voia să spună că acest preț ridicat al biletului îl amuză atât de mult pe el, Stein, încât nici nu mai are putere să se indigneze. Uneori, când veneam la Stein, îl găseam alergând înfrigurat pe picioroangele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mulțumire și bucurie la auzul glasului meu curat, de parcă aș fi spus ceva nemaipomenit de inteligent Mik traversă camera ca să mă bată îngăduitor pe umăr. - Asta să i-o spui lui Mutu, îmi zise el. Și, răsplătindu-mă cu un zâmbet neplăcut, se apropie din nou de ușă, o deschise și ieși. 4 Acum nu mai e nimeni în cameră, iar eu mă apropii de cămin și mă așez în preajma lui. Stau lângă gaura neagră a căminului împrejmuită cu un grilaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]