4,194 matches
-
care am aminti pe Anca Parghel (care a ajuns pentru prima oară la Festivalul de jazz de la Sibiu datorită lui și căreia i-a compus câteva piese inspirate), Constantin Florescu, Carmen Rădulescu, Teodora Enache, Marcela Buruiană, Iolanda Grecu, Brândușa Acsânte, Zâna Roman, Alina Mavrodin, Aurel Neamțu, Mihaela Gârlea, Irina Scafaru, Adrian Dospinescu, Diana Spînu, Oana Pușcașu, Nicoleta Opaiț, Marcel Verdeș și mulți alți tineri talentați. În afara acestora a încredințat o parte din cele 400 de compoziții unor nume de vază ale
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Luke a fost disperat să-și cunoască mama adevărată încă de când era mic, iar acum că are, în fine, șansa de a petrece mai mult timp cu ea, trebuie să fie lăsat să se bucure de asta. — Imaginează-ți că zâna ta cea bună ar veni la tine, mi-a spus ea. N-ai fi absolut înnebunită? N-ai uita de toți și de toate, pentru o vreme? Are nevoie să stea cât mai mult cu ea. — Dar ea nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ta cea bună ar veni la tine, mi-a spus ea. N-ai fi absolut înnebunită? N-ai uita de toți și de toate, pentru o vreme? Are nevoie să stea cât mai mult cu ea. — Dar ea nu e zâna lui cea bună! i-am răspuns eu. E, mai degrabă, maștera cea rea! — Becky, e mama lui bună, mi-a zis Annabel, cu reproș. După care a schimbat subiectul. N-ar bârfi-o pe Elinor nici s-o pici cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
schiță, iar eu mă uit la ea ușor bulversată. — Mestecenii îi importăm din Elveția, ca și ghirlandele de lumini de basm. Vei păși printre șirurile de copaci, iar crengile acestora vor atârna până la pământ. Iar tu vei păși ca o zână, în minunatul parfum dat de acele de pin, iar florile vor înflori în mod magic, iar păsările cu trilurile bine exersate vor începe să îți cânte deasupra capului... Ce zici, vrei și o veveriță animată? — Ăă... Rămân siderată. — Nu, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că ai un mic secret pe care ai uitat să-l împărtășești invitaților tăi. Își ia o față plină de compasiune. Nu e prea politicos, nu crezi? Nu mă pot mișca. Nu pot nici să respir. Am nevoie de o zână bună, repede. Laurel mă săgetează cu o privire îngrozită. Christina își lasă jos paharul de șampanie. — Cod roșu. Cod roșu, aud vocea lui Robyn dinspre buchet. Urgent. Cod roșu. Alicia face turul ringului de dans cu pași lenți, savurând din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
rămas însă la Iași, unde se simțea bine și își găsise locul dorit într-o trupă artistică de mare profesionalitate. Joacă în continuare mult, îi revin roluri importante și își câștigă prețuirea tuturor. Este Tincuța din Cinel-Cinel de Vasile Alecsandri, Zîna Nopții din Inimă de mamă, dramatizare a basmului lui Andersen (1948), apoi Sheila din Inspectorul de poliție de J.B. Priestley , Bianca din Othelo de W. Shakespeare, Ana din Tache, Ianche și Kadâr de V.I. Popa, Ducesa din Paharul cu apă
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
era un spectacol la fel de cinematografic ca Fred Astaire. Dar despre 300 nu prea știu să vă spun ce e. Puteți să-l întrebați personal, deși mă îndoiesc că vă va răspunde altfel decît : Babu ! Babu ! Babu ! Dilema Veche, martie 2007 Zîne și monștri Labirintul lui Pan/El laberinto del fauno (Mexic-Spania, 2006), de Guillermo del Toro Ce-ar trebui să știți înainte de a intra la Labirintul lui Pan ? Că trebuie neapărat să intrați. Că veți păși într-o lume de basm
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
-l face este să culeagă de pe drum o piatră aparent inocentă, să găsească un idol de piatră aparent decăzut și să pună piatra la locul ei, în ochiul idolului. Această acțiune eliberează o lăcustă imensă, în care Ofelia recunoaște o zînă. Zîna o conduce la un faun (Doug Jones), care are o față de Hellboy încrucișat cu un idol de lemn și un corp ce pare făcut din scoarță și nămol uscat. Mirosea a pămînt, povestește mai tîrziu eroina, dar această completare
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
face este să culeagă de pe drum o piatră aparent inocentă, să găsească un idol de piatră aparent decăzut și să pună piatra la locul ei, în ochiul idolului. Această acțiune eliberează o lăcustă imensă, în care Ofelia recunoaște o zînă. Zîna o conduce la un faun (Doug Jones), care are o față de Hellboy încrucișat cu un idol de lemn și un corp ce pare făcut din scoarță și nămol uscat. Mirosea a pămînt, povestește mai tîrziu eroina, dar această completare verbală
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
o bucățică de gradină pe care frații și surorile, sub atenta îndrumare a mamei, o lucrau, scoțând de acolo roadele pământului cu care ne mai amăgeam foamea. Puii refugiați de la Chișinău aveau acum nepoți și strănepoți și mama, ca o zână bună, reușea să încropească din te miri ce bunătăți de care ne aducem și astăzi aminte: borșuri strașnice, arpacaș cu urzici, pilaf de stevie, colțunași cu cartofi și ceapă, mălai, bostan copt... Din când în când mama mai dispărea câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pr)v)lie specializat) În ilustrate vechi - sosirea la Ierusalim a lui Allenby În timpul Marelui R)zboi este comemorat) În toate nuanțele de maro. Sunt, de asemenea, felicit)ri dantelate, cu tonele; literatur) de duzin); edițiile În greac) ale lui Zâne Grey, pentru c) proprietarul este un domn grec În vârst). Are un uriaș stoc de diapozitive, h)rți și fotografii din secolul trecut ale patriarhilor și pelerinilor, precum și chipuri din Imperiul Otoman. În anii ’20, la Chicago Inc) se mai
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de elan, Îmbelșugată și profund satisfăcătoare, cuvântul englezesc „childhood“ (copilărie), care sună misterios și nou și devine tot mai străin pe măsură ce se amestecă În mințișoara mea ticsită și febrilă, cu Robin Hood și Scufița Roșie, cu bonetele cafenii ale bătrânelor zâne cocoșate. În stânci sunt scobituri pline cu apă de mare călduță și șoaptele mele magice Însoțesc anumite vrăji pe care eu le urzesc deasupra minusculelor bazine de safir. Locul unde mă aflu este desigur Abbazia, pe țărmul Adriaticei. Obiectul de la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
uita". Cântă, după cum cere datina: "Să răsară florile, Să le-adune fetele, Să le pună pe mărgele, La sânul inimii mele, Eu îl rog pe neicuța, S-o culeagă ușurea, Arz-o focu', dragostea!..." Voichițo, îngână el fermecat, parcă ești Zâna Florilor... De Sânziene, Măria ta... spune Voichița și risipește flori. Îl mângâie pe Chiribuță cu o margaretă, oferindu-i-o. Chiribuță, vrăjit, a uitat să mai închidă gura. E numai ochi. Chiribuță, "Slujba Domnului" s-a sfârșit, îl expediază Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cicoare, dându-le un aer de mister, îndulcit de gropițele din obraz. Te-am văzut, călărești pe deșălate, ca un tatar. Voichița, îmbujorată, cu ochi strălucitori, tremurând, zice cu mândrie: Taica m-a-nvățat. E un călăreț neîntrecut. În Poiana Zânelor, erau florile precum un covor. Și chiar sunt zâne, acolo, în poiană? face a se minuna Ștefan. Sunt! Da' nu s-arată decât în miez de noapte cu lună plină, când încing hora în jurul lacului, povestește ea cu însuflețire. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gropițele din obraz. Te-am văzut, călărești pe deșălate, ca un tatar. Voichița, îmbujorată, cu ochi strălucitori, tremurând, zice cu mândrie: Taica m-a-nvățat. E un călăreț neîntrecut. În Poiana Zânelor, erau florile precum un covor. Și chiar sunt zâne, acolo, în poiană? face a se minuna Ștefan. Sunt! Da' nu s-arată decât în miez de noapte cu lună plină, când încing hora în jurul lacului, povestește ea cu însuflețire. Ce spui? Da! Zânele-s bune... Sunt și iele, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
precum un covor. Și chiar sunt zâne, acolo, în poiană? face a se minuna Ștefan. Sunt! Da' nu s-arată decât în miez de noapte cu lună plină, când încing hora în jurul lacului, povestește ea cu însuflețire. Ce spui? Da! Zânele-s bune... Sunt și iele, însă. Măcar că-s frumoase, ele sunt rele-foc! Dansează goale înveșmântate în raze de lună...De le vede vreun flăcău, îl smintesc de rămâne năuc pe viață... Ce spui?... se foarte minunează Ștefan. Da!... Din clipa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a văzut ielele" n-are leac nici cu buruieni, nici cu leacuri, nici cu farmece. E pierdut!... Cu siguranță c-am văzut și eu niscaiva iele, mormăie Ștefan zâmbind în mustață. Păzește-mă, Doamne, de iele! Blagoslovește-mă numai cu zâne... Alerg, alerg desculță prin rouă și culeg, culeg flori, fel de fel... Și, tot culegând, ajung la lacul cu nuferi din mijlocul pădurii. Era cald, cosașii țârâiau, apa clipocea, mă chema... Arunc tot de pe mine și... huștiuluc în apă. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
desigur, o drege el. Voichița îl iartă și chicotește, dezvelind un șirag de dințișori ca perlele între cele două gropițe din obraji și un zâmbet fermecător. Sunt o zvăpăiată! Nu?!... Ce gândește Măria ta despre Voichița? Gândesc că ești o zână... O zână... Nu cumva ești chiar o zână adevărată? Pasă-mi-te, te-ai dat de trei ori peste cap și te-ai făcut om... Da, da! Ești o mică zână fermecătoare. M-ai fermecat. Mi-ai descrețit fruntea înnourată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
drege el. Voichița îl iartă și chicotește, dezvelind un șirag de dințișori ca perlele între cele două gropițe din obraji și un zâmbet fermecător. Sunt o zvăpăiată! Nu?!... Ce gândește Măria ta despre Voichița? Gândesc că ești o zână... O zână... Nu cumva ești chiar o zână adevărată? Pasă-mi-te, te-ai dat de trei ori peste cap și te-ai făcut om... Da, da! Ești o mică zână fermecătoare. M-ai fermecat. Mi-ai descrețit fruntea înnourată... Măria ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
chicotește, dezvelind un șirag de dințișori ca perlele între cele două gropițe din obraji și un zâmbet fermecător. Sunt o zvăpăiată! Nu?!... Ce gândește Măria ta despre Voichița? Gândesc că ești o zână... O zână... Nu cumva ești chiar o zână adevărată? Pasă-mi-te, te-ai dat de trei ori peste cap și te-ai făcut om... Da, da! Ești o mică zână fermecătoare. M-ai fermecat. Mi-ai descrețit fruntea înnourată... Măria ta râde de mine, șopocăie Voichița îmbujorată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gândește Măria ta despre Voichița? Gândesc că ești o zână... O zână... Nu cumva ești chiar o zână adevărată? Pasă-mi-te, te-ai dat de trei ori peste cap și te-ai făcut om... Da, da! Ești o mică zână fermecătoare. M-ai fermecat. Mi-ai descrețit fruntea înnourată... Măria ta râde de mine, șopocăie Voichița îmbujorată. Nu mai povestesc nimica. Ștefan o privește îndelung, îi ia mâinile, i le strânge și-i vorbește încet, cu căldură: Nu, Voichiță! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fermecat. Mi-ai descrețit fruntea înnourată... Măria ta râde de mine, șopocăie Voichița îmbujorată. Nu mai povestesc nimica. Ștefan o privește îndelung, îi ia mâinile, i le strânge și-i vorbește încet, cu căldură: Nu, Voichiță! Nu râd! Cred! Fii zâna mea! Ești singura mea lumină în întunericul ce mă înconjoară... O strânge aproape, își cufundă fața în părul ei, respiră adânc aroma părului ei cu miroznă a busuioc și sulfină... Dar se smulge. O îndepărtează ușor. "Vade retro Satana!", poruncește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lumină în întunericul ce mă înconjoară... O strânge aproape, își cufundă fața în părul ei, respiră adânc aroma părului ei cu miroznă a busuioc și sulfină... Dar se smulge. O îndepărtează ușor. "Vade retro Satana!", poruncește el în gând. Nu zână, Înger păzitor, șoptește Voichița tulburată. Ce n-aș da să fiu Îngerul păzitor al Măriei tale... Mi-aș pune pe cap scufița fermecată ce mă face nevăzută și te-aș ocroti în luptă. Scut m-aș face, să nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mă alungi!! strigă ea în culmea disperării. Voichiță! Lasă! O să plec singură! Plec la mănăstire!! Voichițo!! La mănăstire!! Ștefan îi șterge lacrimile și râsul lui o dezarmează: Liniștește-te ,Voichiță! Cum să te dau?! Nu te dau nimănui! Ești doar "Zâna mea"! "Îngerul meu păzitor"! Cum să te dau?! Cui să te dau?! Voichița își șterge lacrimile cu palmele și râde fericită: Nu mă dai?! Ce proastă sunt! Să nu mă dai nimănui! Eu... eu sunt a Măriei tale! "Ostatică"! Teamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu o admirabilă naivitate, se plânge: Ibovnică? Măria sa râde de mine... Ba mă întreabă de mă mai joc cu păpușile, ba zice că-s regina veverițelor, că m-am dat de trei ori peste cap și m-am făcut o zână, ba, că-s o mâță plouată... Râde de mine. Maria, în panică, schimonosită, vrând să fie ironică: Nu s-a atins de tine?" Ștefan?!... Mira-m-aș! Haida-de! Lui nu-i scapă niciuna!... Jur! Să jur pe icoana Sfintei Fecioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]