5,438 matches
-
a solului. Nu a avut inventar. Mormântul nr. 58 (Pl. 20/8; 35/5). Înhumat în groapă. Se păstrează destul de prost, doar câteva fragmente de la craniu și câteva coaste. După mărimea oaselor putem spune că aparțin unui schelet de copil. Zăcea la adâncimea de 0,48 m de la suprafața actuală a solului. Nu a avut inventar. Mormântul nr. 59 (Pl. 20/12). Incinerat în groapă. Prins la adâncimea de 0,30 m. Groapa, ușor ovală, avea diametrul maxim de 0,35
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
și unei căni. Nu a avut alt inventar. Mormântul nr. 60 (Pl. 21/1; 35/6). Înhumat în groapă. În poziție întinsă cu mâinile pe lângă corp, orientat cu capul NNV 63 și picioarele SSE 31. Unele oase deranjate de crotovine. Zăcea la adâncimea de 0,27 m de la suprafața actuală a solului. După mărime aparține unui schelet de copil. Ca inventar, în zona bazinului s-a descoperit o bucățică de fier, care nu poate fi identificată din ce obiect ar proveni
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
ani înainte de Marea Unire la 1 918 în „Iașul” din 12 august 1915, N.N.T., desigur N.N. Tonitza secretarul general al redacției, consemna referindu-se la altă provincie românească, Basarabia: „... Pământul Basarabiei lui Ștefan cel Mare și Sfânt, pământul sub care zac eroii neamului românesc, e rănit și disputat astăzi. Ne-a fost furat odată cu sila acel pământ, de „prieteni i” noștri, dar să se afle că au rămas acele morminte care mai păstrează încă oasele celor ce au știut să mo
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
până și în folclorul românilor. De exemplu un cântec popular sună cam așa: Și iar verde sălcioară Mărie și Mărioară Ia un par de mă omoară ............................ Parul să fie de soc Să nu mă omori de tot. De trei zile zac în boală Și nu-mi spune nimeni, scoală. Autorul popular era cu siguranță un pensionar, fiindcă la o analiză mai atentă, vedem exact ce dorea omul care și-a vărsat of-ul în aceste versuri. Primul rând al cântecului nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Pe măsură ce secolul a progresat, eurile au devenit din ce în ce mai populate cu caracterul altora. Nu suntem unul, ci, ca și Walt Whitman, noi "conținem multitudini". Odată cu saturația socială, fiecare dintre noi ajunge să conțină o populație vastă de potențialuri ascunse. Toate eurile zac latente și, în condițiile potrivite, pot ieși la viață" (Gergen, 1991, p. 124). În cadrul realității virtuale, aceste euri latente sunt eliberate de tehnologie, în sensul că sunt create contextele în care ele pot intra în acțiune. Constrângerile legate de coerența
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
nimic și pe nimeni. Nu mai răspundea nici la "Bună ziua", iar dacă totuși răspundea, o făcea inconștient privind undeva departe în zare, fără să-și dea seama cu cine și ce discută. Peste puțin timp a căzut la pat. A zăcut vreo cinci-șase săptămâni și... înainte de a părăsi această lume, sfătuit de preotul în fața căruia se spovedise cu puțin mai înainte, a considerat că trebuie să-și ceară iertare de la cei cărora le-a pricinuit necazuri. Printre aceștia eram și eu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și improviza cuvântări spre admirația și bucuria de negrăit a creștinilor [ortodocșilor], care nu treceau sub tăcere, ci vesteau până unde puteau lucrul acesta. Și astfel, cu ajutorul Domnului, Biserica ortodoxă din Africa a început să ridice capul, după ce multă vreme zăcuse înșelată și apăsată prin întărirea ereticilor și mai ales prin aceea că partida lui Donat rebotezase cea mai mare parte dintre creștinii africani. Ereticii înșiși alergau cu ortodocșii spre a asculta cu nemăsurată ardoare aceste cărți sau predici ale lui
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
de nord, Crivățul. Mi s-a făcut frig. Lodinul meu kaki și casânca neagră din lână nu-mi țineau de cald pe o asemenea vreme. vârtelnițe , împletituri și țesături, unele ciupite sau chiar ciuruite de molii în sipetele bunicilor unde zăcuseră ani buni, dar cu modele și culori vii. Purtau etichetele locului de provenință , întregite de povestirile gazdei și reprezentau dăinuirile peste veac ale străvechiului Dănești. De unde poate și titlul „Dăinuiri Dăneștene” ce avea să-l ia volumul cu „crâmpeie monografice
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
efectua mereu alte „descoperiri” arheologice, mă chemau să-l caut, uneori să-i duc o carte dorită, despre care aflase că apăruse în librării. Era o plăcere să-l asculți povestind despre viața „strămoșilor cucutenieni” ale căror urme și mărturii „zac sub vatra Dăneștilor” și pe care îi evoca cu atâta farmec și duioșie de parcă ar fi trăit între dânșii. Doritorilor, le arăta cum să-și facă oale și ghivece pentru flori fără roata olarului , ca pe vremea lor, cu covrigei
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
și cum cerul greoi șintunecat Părea o carte veche cu taine sibiline, Noi glasul ridicarăm în cântece senine Chemând uitarea sfântă în tragicul palat. Bătând din aripi grele, trecu grozava noapte, Plutind demoniacă în valuri lungi de șoapte, Iar jos, zăcând în umbră, stau roze la picioare. Păunii sub arcade, visând, plângeau în somn, Și rozele păliră ca albele fecioare Ce mor chemând zadarnic al visurilor domn. (Ștefan Petică, Moartea visurilor - XIV) Redactează, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Problemele vieții, p. 357) ,, Căci aceasta este credința, când cineva pe cele făgăduite de Dumnezeu - chiar dacă nu sunt văzute cu acești ochi trupești - le socoate mai vrednice de crezare decât cele văzute, ce zac sub ochii noștri materiali”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Urările de bun venit ale aceluiași și lauda celor care au venit din împrejurimile Antiohiei, în vol. Cateheze baptismale, p. 122) 10 „Se numește credință, credința care face semne și minuni
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Doctorul trupurilor și al sufletelor, Fiul Lui Cel Unul Născut, sculându-L ca să spun așa, din sânurile părintești, a rânduit să petreacă împreună cu noi și să sufere toate slăbiciunile noastre, pentru ca să poată ridica de la pământ la cer firea noastră care zăcea jos undeva din pricina mulțimii păcatelor. Fiul tunetului, minunându-se de lucrul acesta și 44 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Sfântul Atanasie accentuează cu atâta putere aspectul cosmic al mântuirii, din necesitatea de a arăta că natura nu e una cu Dumnezeu și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
istoveală aștepta pe Cel ce-i va întinde mâna, cel ce-și pierduse viața aștepta pe Dătătorul ei, cel ce se depărtase de părtășia binelui avea nevoie de îndrumătorul care să-l readucă de unde plecase, tânjea după lumină cel ce zăcea la întuneric, cel căzut în robie își aștepta izbăvitorul, cel legat aștepta pe Cel care să-l dezlege, cel din jugul sclaviei, pe slobozitorul său. Erau aceste lucruri atât de mici și de neînsemnate, încât să nu poată îndemna pe
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
starea nenorocită și vrednică de milă în care se găsea omenirea?” (Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau despre învățământul religios, cap. 15, în PSB, vol. 30, p. 309-310) „Venirea Domnului pentru om s-a făcut - (pentru acela care) zăcea mort în groapa întunericului, a păcatului, a duhului celui necurat și a puterilor celor viclene - ca să-l învieze încă din acest veac și să-l aducă la viață, să-l curățească de toată întunecimea, să-l lumineze cu lumina Sa
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Doctorul trupurilor și al sufletelor, Fiul Lui Cel Unul Născut, sculându-L ca să spun așa, din sânurile părintești, a rânduit să petreacă împreună cu noi și să sufere toate slăbiciunile noastre, pentru ca să poată ridica de la pământ la cer firea noastră care zăcea jos undeva din pricina mulțimii păcatelor. Fiul tunetului, minunându-se de lucrul acesta și înțelegând covârșitoarea dragoste a lui Dumnezeu, arătată neamului omenesc, striga și spunea: Așa a iubit Dumnezeu lumea (In. 3, 16). Uită-te cât de mare minune cuprind
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
porunca și prin cuvântul Său. Apoi înviază o fetiță moartă de curând (Mc. 5, 23-43), pe urmă ridică din moarte un tânăr care era dus la groapă și îl redă mamei lui (Lc. 7, 11-17). A dat viață celui ce zăcea, printr-o poruncă făcută cu glas tare. Apoi înviază din morți partea omenească a persoanei Sale care fusese străpunsă de cuie și de suliță și purta ca mărturie a învierii semnele cuielor și rana făcută de suliță”. (Sf. Grigorie de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Dimitrie Cantemir, interesant din punctul nostru de vedere; melancolia: "boală de voia rea, pătimirea întristărei, fierea neagră". În Miron Costin, găsim însă: "Cum se ridică și se risipește o negură întunecată, așa și el se curățește de scârbă ce-i zăcea la inimă"45, ceea ce constituie o admirabilă metaforă, dar și o realitate științifică. Inima era, pentru moldoveni, identică cu sufletul: inimă rea, sau chiar astfel ca o licență literară "Ștefan Vodă, lăsând inima cea neprietenească, s-au împăcat cu craiul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
care aparțin județului, stau de mai mult timp în arestul poliției din acest oraș fără a se lua vreo măsură fără a nu se ține în contra legii arestați acești oameni". Adresa se referea a un număr de 25 alienați care zăceau literalmente în beciurile arestului polițienesc și incomodau acum pe reprezentanții ordinii publice. Presiunilor instituțiilor interesate a-și interna bolnavii le răspundea rezistența, uneori foarte opacă, a Epitropiei, care era sensibilă numai față de plata imediată a internării, cum rezultă din sute
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
doctorul Alexandru Brăescu, medic primar și director. Destinul acestei plăci a avut și el tribulațiile lui, ca și bustul care avea să dispară după decenii, fără urmă. Profesorul Petre Brânzei a pus în evidență această placă comemorativă ce până atunci zăcea acoperită de un panou de lemn. Datorită aptitudinilor speciale pentru studiu și conduită exemplară pe care le manifesta Al. Brăescu (vorbea la perfecție franceză, germană și engleză, fapt rarisim în acea vreme), Epitropia Spitalului Sf. Spiridon l-a trimis să
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și din alta, scoaterii pe piață a tomului. Proprio motu, era în joc Basarabia, care se eliberase de "complexul conștiinței sfâșiate"323 și ieșise pe scena istoriei la vedere. Odată tipărit, volumul nu a primit "bunul de difuzare", urmând să zacă în depozit și să fie dat la topire, ca în cei mai negri ani ai bolșevismului / proletcultismului. Au fost un blestem, dar și repere istorice, cele două centenare Eminescu din secolul al XX-lea: cel al nașterii, din 1950, și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Suhrkamp Verlag, Frankfurt am Main, 1989, pp. 47-48. 16 Ibidem, p. 63. Există o apropiere între această analogie și cea pe care o întâlnim în Caietul albastru: „Să ne imaginăm că trebuie să aranjăm cărțile unei biblioteci. Atunci când începem, cărțile zac claie peste grămadă pe podea. [Ă] Unele dintre cele mai mari realizări în filozofie pot fi comparate doar cu a lua de pe jos unele cărți, ce păreau să țină unele de altele, și de a le așeza pe rafturi diferite
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
vechea ratio cordis din folclor e mai puternică. Pe suprafețe ample, doinele ivănesciene sunt motive de egologie. Doinitorul se melancolizează, regândește și resemantizează; limbaj spontan, întoarcere la izvoarele cuvântului, resignare și ironie se leagă strâns. "Jumătate bunu-s, jumătate nu-s..."; "Zac întins ca morții în sicriu"; Nu pot ține-n mână cartea / sunt bolnav, mânca-m-ar moartea". O Doină (din frunză) pare să sugereze inutilitatea cuvintelor. Reverberează o Doină (Țara -nenoroc), și o Doină (Țara de miraz), Doina (negură) și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Moartea și Moldova lui" (Doină Dorul de Moldova). Partituri ca aceasta, în prelungirea tiparelor populare, se ridică la filozofare, la reflecții pe tema omenescului agresat: "Nu-s nici viu și nici nu-s mort, / dar mă strânge trupul tot! (...) am zăcut bolnav în tine, / dar acum zăresc lumine, / Soarele s-o înălța, / vine moartea și mă ia, / Soarele s-o înălța, / vine moartea și mă ia!" (Bucuroasa moarte). Credinciosul V. Voiculescu e ortodoxul în absolut; Arghezi, psalmistul, se sfâșie între adorație
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
revarsă ca un torent căzut de pe înălțimile munților. Umple văile adânci unde începe să se întrepătrundă cu fagi, goruni și mesteceni. Continuând firul curgerii spre vale, tei, plopi și castani iau în stăpânire ținuturile. Învelesc dealuri și câmpii sub care zac bogății de neprețuit 15. În acești codri, străpunși de luminișuri, sălășluiesc zimbri și cerbi. Vegheați de corbi înțelepți, se adapă în tăcere din izvoare, privind cu grijă în jur. Se furișează pe sub coroana arborilor, fără a trezi foșnetul frunzelor și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
meleagurile geto dacice la Elada. Grecii au dezvoltat o civilizație maritimă și comercială care s-a extins și în regiunile noastre. Înfruntând furtuni, înscrise chiar în numele Mării Negre, grecii s-au aventurat pe apă spre țărmurile noastre, iar pe fundul apei, zac amfore ca mărturie a acestei cutezanțe. Sub patronajul lui Hermes, au fondat prospere polisuri pe litoralul vest pontic (Histria, Tomis, Calatis). Negustoria pe mare era singura cale de urmat a acestui popor. A fost nevoit să-și valorifice șansa accesului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]