5,010 matches
-
cap, din cauza șocului. La urma urmelor eram la o petrecere! O clipă am rămas paralizată. Nu-mi venea să cred ce se întâmpla. După care, am crezut că e o glumă, dar nu mă slăbea deloc. Am început să mă zbat, dar era foarte puternic. După care am simțit... am simțit... Inspiră adânc. Îmi dădeam seama că se abține să nu plângă. Matthew, care stătea în spatele ei, neștiind ce să facă, părea că e oripilat și rușinat. Săracul probabil că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vedea fața, părea extrem de sceptic. Îi dădeam dreptate. Acesta este paradoxul dragostei; pe de o parte ești extrem de sensibil la cea mai mică mișcare a celui pe care îl iubești, cu nervii întinși permanent la maxim, stomacul care ți se zbate nebunește, și, pe de altă parte, îți pui ochelari de cal și te repezi cu capul înainte, în ciuda tuturor avertismentelor, ignorând, în mod voit, cele mai puternice semnale cum că persoana care te obsedează nu e cum credeai tu. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
crăițe, crizanteme; cerul cu stele, nori raze de lună, scoici, pescăruși, toate acestea sunt tot atâtea subiecte în haikuurile sau poemele tanka și senryu ale Taniei Nicolescu. Tanka, deși poezie de dragoste, în textele autoarei descoperim scheciuri de natură, Se zbate-n geamuri fluturele rătăcit - cu zgomote seci castanele arămii îi numără clipele Iar în senryu simțul umorului cu care este înzestrată depășește limitele hazului și devine ironie sarcastică. Coadă la loto degeaba risipesc bani de aur salcâmi Cartea se încheie
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
afară și pe minge cad stropii calzi Pești printre stele - castana fierbinte a lunii-n leagănul de unde-ntunecate albește-n așteptare Stol de porumbei măsurand cu zboruri largi cerul de toamnă - doar melcul umbrei călcând după mine prin frunze Se zbate-n geamuri fluturele rătăcit - cu zgomote seci castanele arămii îi numără clipele Se umple strada de foșnetul frunzelor - pentru o clipă din golul ramurilor lumina altor veacuri SENRYU Umbre pe apă - abracadabra și broasca saltă ... în lună Cutezanța viermelui frântă
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
doar cel mai bun moment pentru pescuit, ora potrivită pentru vânat maimuțe sau clipa de pândă a fluturilor. Ziua n-avea nici o importanță. Nici luna... Ce lună o fi? Probabil ianuarie, dar erau toate atât de asemănătoare... Un pește se zbătu în apă. De la a doua zvâcnitură, înțelese că încerca să se elibereze din cârlig. Alergă pe mal și trase alene de gută. Era un frumos pește bagre, de aproape zece kilograme, care se zbătu timp îndelungat. Lupta îl entuziasmă: îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
atât de asemănătoare... Un pește se zbătu în apă. De la a doua zvâcnitură, înțelese că încerca să se elibereze din cârlig. Alergă pe mal și trase alene de gută. Era un frumos pește bagre, de aproape zece kilograme, care se zbătu timp îndelungat. Lupta îl entuziasmă: îl trăgea și îi dădea drumul fără să-i lase o clipă destul răgaz ca să-și găsească refugiu printre mangrove, și în același timp cu grijă să nu rupă una dintre puținele gute ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fi băgat mâna în foc. Relația și chiar conversațiile lor erau ca între prieteni, dar nu poți ști niciodată... Trebuia să-l accepte așa cum era, sau să-l uite. Un pește mușcase din momeală. Nu era foarte mare și se zbătuse puțin, dar era de-ajuns ca prânz pentru amândoi. Îl ridică deasupra capului: — O să avem de mâncare! strigă el și se îndreptă spre colibă. Părintele Carlos îl privi pe când se îndepărta cu pași mari, cu cartea într-o mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
refuză acum cu fermitate și se agăță de bord. Nerăbdător, înaintă în apă, o luă în brațe, o ridică în aer ca pe o pană și, furios, o duse pe uscat. A trebuit să o și țină strâns, pentru că se zbătea, încercând să se întoarcă la ambarcațiune. — Cum dracu’ să-ți explic că mă întorc? mormăi el. Sau crezi că plec pentru totdeauna? Încercă de mai multe ori, cu gesturi exagerate și teatrale, dar se dădu bătut. Sper să-ți spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Se apropie de mal, scotoci în nămol și scoase un vierme gras și alb, pe care îl înfipse cu ușurință în cârlig. Aruncă guta în apă, legă capătul de o creangă și se întoarse în penumbra colibei. Un pește se zbătu în apă. De la a doua zvâcnitură, înțelese că încerca să se elibereze din cârlig, și trase alene. Era un frumos pește bagre de zece kilograme și care se zbătu timp îndelungat. Când, în sfârșit, se lăsă târât domol printre nuferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o creangă și se întoarse în penumbra colibei. Un pește se zbătu în apă. De la a doua zvâcnitură, înțelese că încerca să se elibereze din cârlig, și trase alene. Era un frumos pește bagre de zece kilograme și care se zbătu timp îndelungat. Când, în sfârșit, se lăsă târât domol printre nuferi, intră în lagună și, cu o singură lovitură cu mâna, iute și îndemânatică, îl prinse de branhii și îl aruncă pe uscat. Îl privi cum dădea din coadă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
asta a fost acum câteva ore. Sunt lihnită. Brunetti Își petrecu brațul pe după ea și-o trase În poală. Spune aspru, cu vocea lui de polițist rău: — Bun, te-am prins. Mărturisește. Unde le ții? — O, papà, Încetează, zise ea, zbătându-se de Încântare. Tocmai am mâncat. Dar apoi mi s-a făcut din nou foame. Ție nu? — Tatăl tău așteaptă de obicei măcar o oră, Chiara. Apoi, cu mai multă blândețe, Paola Întrebă: — Fructe? Un sandviș? — Amândouă? se rugă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și-a trecut ambele mâini prin părul răvășit de somn. — N-am apucat încă să construiesc cada de naștere. Dar nu-ți face griji. O rezolv eu. Acum începuse să țopăie prin cameră gol pușcă. Penisul și testiculele i se zbăteau agitate. Stai acolo, a rugat-o el. O să fie în regulă. Îți promit. —Știu. Alice i-a zâmbit, în timp ce el își trăgea un tricou și țopăia în jos, pe scara hodorogită. Cinci minute mai târziu, Alice se chinuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
i se păruse a fi o treabă relativ simplă, dar ura să se simtă ca o vacă de lapte. Se părea că a avea lapte din belșug era o chestie absolut comună și că era mult mai șic să te zbați fiindcă nu ai destul. Asistenta Harris nu era de acord cu perspectiva asta. —E păcat să vă opriți când atâția oameni au așa probleme, a remarcat ea. Când eram cu... și-a coborât vocea ca să pronunțe numele unei actrițe celebre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
parcă era și mai rău; în contact cu aerul, copilul ud începea să urle de-ți spărgea timpanele și așa o ținea tot timpul cât Hugo încerca să-l șteargă și să-i dea cu ulei pe corpul care se zbătea de moarte. La finalul acestei etape, ud leoarcă, uleios, sleit de puteri și asudând din cauza fricii și efortului, Hugo ar fi sărit și el în baie. Dar nu avea timp. Trebuia să se ocupe de scutece. Oricât se străduia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu putea să-l lase singur în casă. A doua zi, la ora nouă și jumătate fix, Hugo a ajuns la actualul și, spera el, viitorul său loc de muncă. Cu jumătate de normă. Sub braț ținea copilul care se zbătea. Pe reverele sacoului avea mai multe pete la care Shauna s-a holbat când Hugo a trecut prin fața biroului ei. —Intră, a spus Neil morocănos. Exact așa cum se temuse Hugo. Cu ochii injectați și șifonat, prăvălit peste birou, Neil s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-o pe una dintre mame împleticindu-se către intrare. A recunoscut-o: era Sue. Barbara, femeia care îl ajutase cu copertina căruciorului, le făcuse cunoștință cu câteva zile în urmă. Ca și Theo, copilul pe care Sue îl căra se zbătea și urla de parcă cineva încerca să-l ucidă. —Bună, a strigat Hugo ca să acopere zbieretele. A observat că trăsăturile de obicei vesele ale lui Sue erau acum prelungi și de un verde pregnant. —Te simți bine? a adăugat el. Sue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
copil și să-ți ții și serviciul e un adevărat coșmar, a zis Sue când au ajuns la intrarea în camera copiilor. —Mie-mi spui, a fost de acord Hugo așezându-l la subțioară pe Theo, care continua să se zbată, și trăgându-și peste pantofi galoșii albaștri regulamentari. Dacă ai un copil, angajatorii nu sunt deloc înțelegători, s-a lamentat Sue în vreme ce îl preda pe Hamish. Tot timpul mă întreb dacă merită. Oricum, din salariu, abia dacă reușesc să acopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
l-a ciupit de sub bărbie. Ei, mulțumesc pentru înțelegere, i-a spus ea lui Hugo. —N-ai pentru ce. Ba da, am. Ceea ce te face să mergi înainte e tocmai gândul că nu ești singurul părinte de pe lume care se zbate. Faptul că știi că mai sunt și alți oameni care înțeleg ce simți tu. L-a bătut ușor pe braț. — Noi, părinții care mai și muncim, trebuie să fim uniți, trebuie să ne susținem unii pe ceilalți. Da, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo a făcut un ultim efort, un efort enorm și cumplit, ca să se arunce înspre mal. A simțit cum piciorul i se lovește de ceva și apoi alunecă pe malul mâlos al râului. O secundă mai târziu, îngrozit, Hugo se zbătea din toate puterile. Apoi, după încă o secundă, totul se terminase. Ceva ascuțit îi stătea lipit de față. Ceva și mai ascuțit i se înfipsese în spate și între picioare. Ușurat, dar parcă nevenindu-i să creadă, Hugo a realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în pahar. Gâlgâitul J&B-ului îi gâdilă plăcut auzul, iar clipocitul îi aduse o oarecare calmare a tensiunii pe care o resimțea în ambele urechi. Părea că toată cutia craniană devenea din ce în ce mai mică, se miniaturiza gradual în vreme ce creierul se zbătea disperat pentru a încerca să evadeze, alegând o eventuală scurgere dureroasă prin două urechi roșii. 7 Ați văzut vreodată un iepure cu urechi roșii și scurte, doamnelor și domnilor? Nu ați văzut, bineînțeles, dar nu vă impacientați, e timp pentru
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe frunte și simți cum dogorea. Alături de ei, în picioare, lângă marginea patului, Magicianul făcu o reverență până la pământ, apoi merse liniștit în debara și se așeză pe geamantanul cu bani. Își trase jobenul pe ochi și surâse. Bărbatul se zbătu în somn, iar pieptul i se umplu de sudoare... În camera alăturată, laptopul avu o scurtă tresărire, iar pe ecranul negru apăru sigla windows. După câteva secunde, desktopul oferi imaginea unui lac de munte în care se reflectau nori albi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din însăși existența noastră, ci mai curând prin inexistența vastelor valori, susceptibile să ordoneze, să centreze întreaga activitate a omului, în familie, în societate, în omenire sau în cosmos. Nu fiindcă nu trăim pe baza unor valori etice date ne zbatem în această conflagrație care a cuprins întreaga lume, ci fiindcă am pierdut din vedere valorile ideale, singurele capabile să reflecte o armonie și o organicitate în gândire, simțire sau acțiune. Desigur, o valoare ideală nu poate fi realizată concret, prin
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Cu ce te ajută ?!... Știai ceva, trăiai înfășurat într-un văl de amăgiri, pe care le-ai țesut singur cu mintea, ascunzând adevăratul chip al adevărului !... Ce legătură este între gândul nostru și zvârcolirile cărnii și ale sufletului, care se zbate și se stinge ?!... Broboane de sudoare reci îi inundară fruntea. Părul la rădăcină i se umezi... În fața atotputerniciei necunoscutului, cu resemnarea se împletea un fel de revoltă, inima îi clocotea în piept, sufletul îi era străbătut de un simțământ de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
văl de amăgiri pe care le-ai țesut singur cu mintea, ascunzând adevăratul chip, schimonosit al adevărului!... Continuă el să murmure în genunchi, pe marginea gropii. Ce legătură este între gândul morții și zvârcolirile cărnii și ale sufletului care se zbate și se stinge ?!... Niciuna !... Broboane reci de sudoare îi inundară fruntea. În fața atotputerniciei, cu resemnarea se împletea un val de revoltă... inima îi clocotea, sufletul îi era străbătut de un simțământ de pătimașă răzvrătire împotriva acestei nedreptăți.. -Că viata veșnică
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
te vor și te cheamă!... Simt cum inima mi se face mică, mică și bate grăbită în urechi să-mi spună: Oriunde este ea!...” Nu mai sunt în toate ale mele și nu mă-ndur să te uit, să mă zbat necontenit între tine și viață. Urlu. Nici eu singur nu mai stiu ce mă doare. Fata!... Îndură-te... Dă-mi un semn în vis. Când nu te visez în noaptea de tuci te caut treaz, dincolo de aflare. Caci nu e
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]