38,404 matches
-
a-l pune pe tron pe Solomon, regele Béla era deja mort, iar fii lui, Géza, Ladislaus și Lampert, au fugit în Polonia. Tânărul Solomon a fost încoronat rege în septembrie 1063. Cu ocazia ceremoniei de încoronare, Anastasia a oferit comandantului trupelor germane, ducele Otto de Nordheim, o sabie despre care a pretins că ar fi aparținut lui Attila. În perioada 1060-1073, regele Solomon a domnit în bună înțelegere cu verii săi, ducii Géza, Ladislaus și Lampert, care s-au reîntors
Anastasia a Kievului () [Corola-website/Science/329803_a_331132]
-
în Boemia, după care au plecat mai departe în Polonia. Aici, Béla a rămas la curtea ducelui Poloniei, unde s-a și căsătorit. Levente și Andrei și-au continuat drumul spre est, stabilindu-se la Kiev. Béla a devenit un comandant militar de succes sub comanda lui Mieszko al II-lea Lambert, evidențiindu-se în campaniile acestuia din urmă împotriva triburilor păgâne din Pomerania. În această perioada și-a căpătat supranumele „Campionul”. Unele cronici relatează că, atunci când liderul triburilor pomeraniene l-
Béla I al Ungariei () [Corola-website/Science/329814_a_331143]
-
au încoronat ca "Împărat al Bulgariei" și I-au dat numele 'Petăr III', renumindu-se după numele Împăratului-Sfânt Petru I (decedat în 970) și al lui Petăr II Delian (care a condus prima revoltă mare contra conducerii bizantine în 1040-1041). Comandantul militar, Vojvoda Petrilo, s-a îndreptat spre sud și a luat Ohrid și Devol, dar a suferit o înfrângere la Kastoria. Trupele recentului încoronat Petru III au luat Niš și Skopje cu ajutorul lui George Voitec, el primul care la trădat
Constantin Bodin () [Corola-website/Science/329856_a_331185]
-
al Republicii Moldova cu subordonarea întregului efectiv al subunităților Trupelor de Grăniceri ale URSS, dislocate pe teritoriul țării. Acesta a constituit primul pas spre crearea Trupelor de Grăniceri ale Republicii Moldova. Prin ordinul Ministrului Securității Naționale nr. 4 din 11 ianuarie 1992, Comandant al Trupelor de Grăniceri ale Ministerului Securității Naționale este numit colonelul Vasile Calmoi. La 10 iunie 1992, Președintele Republicii Moldova a emis „Decretul nr. 139 privind măsurile urgente de organizare a pazei frontierei de stat a Republicii Moldova”, în baza căruia au
Poliția de Frontieră (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/329917_a_331246]
-
27 mai 1995 a fost instituită ziua profesională a Trupelor de Grăniceri ale Republicii Moldova, care se sărbătorește anual la 10 iunie. Pe 10 iunie 1995, Președintele Republicii Moldova Mircea Snegur a înmânat Drapelul de Luptă al Trupelor de Grăniceri al Republicii Moldova comandantului Trupelor de Grăniceri, generalului de brigadă Vasile Calmoi. Printr-o lege din 23 decembrie 1999, Trupele de Grăniceri ale Republicii Moldova sunt reorganizate în Departamentul Trupelor de Grăniceri al Republicii Moldova. Pe 18 ianuarie 2000, Departamentul Trupelor de Grăniceri al Republicii Moldova a
Poliția de Frontieră (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/329917_a_331246]
-
Departamentul Trupelor de Grăniceri al Republicii Moldova. Pe 18 ianuarie 2000, Departamentul Trupelor de Grăniceri al Republicii Moldova a fost retras din componența Ministerului Securității Naționale și reorganizat într-o structură independentă. Pe 6 iunie 2001, șef al Departamentului Trupelor de Grăniceri, comandant al Trupelor de Grăniceri ale Republicii Moldova a fost numit colonelul Igor Colenov. Prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova din 29 decembrie 2000 “Cu privire la Frontiera de stat a Republicii Moldova", începând cu iulie 2001, grănicerii moldoveni au primit sub pază sectorul moldo-ucrainean al frontierei
Poliția de Frontieră (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/329917_a_331246]
-
frică”. Anii 1941-1942 au fost grei pentru mișcarea Lehi. Precum majoritatea membrilor Lehi, a fost prins de serviciile britanice de securitate și închis în tabăra de arest de la Mazra. Mai mulți militanți ai mișcării au fost uciși de către britanici, inclusiv comandantul ei, Avraham Stern (zis „Yair”), care a fost ucis într-o locuință din Tel Aviv în februarie 1942. Au rămas liberi doar un nucleu restrâns de luptători. La 2 septembrie 1942 Eliyahu Giladi și Itzhak Shamir au izbutit să fugă
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
o unitate de voluntari din rândul celor întorși, fuseseră pregătiți instructori pentru lupte de gherilă - care deja erau pe teren în Basarabia și, de la Armata Voluntarilor fuseseră livrate resurse financiare. Un ordin de operații care-i viza mai ales pe comandantul Brigăzii 2 Roșiori, generalul Cleante Davidoglu și pe comandantul Regimentului 3 Grăniceri, colonelul Ressel, a fost emis pe 22 decembrie/4 ianuarie 1918 de generalul Mihail Schina, comandantul Diviziei 1 Cavalerie. Prin acesta li se cerea unităților comandate de aceștia
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
pregătiți instructori pentru lupte de gherilă - care deja erau pe teren în Basarabia și, de la Armata Voluntarilor fuseseră livrate resurse financiare. Un ordin de operații care-i viza mai ales pe comandantul Brigăzii 2 Roșiori, generalul Cleante Davidoglu și pe comandantul Regimentului 3 Grăniceri, colonelul Ressel, a fost emis pe 22 decembrie/4 ianuarie 1918 de generalul Mihail Schina, comandantul Diviziei 1 Cavalerie. Prin acesta li se cerea unităților comandate de aceștia să supravegheze cu toată atenția mișcările trupelor bolșevice de peste
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
resurse financiare. Un ordin de operații care-i viza mai ales pe comandantul Brigăzii 2 Roșiori, generalul Cleante Davidoglu și pe comandantul Regimentului 3 Grăniceri, colonelul Ressel, a fost emis pe 22 decembrie/4 ianuarie 1918 de generalul Mihail Schina, comandantul Diviziei 1 Cavalerie. Prin acesta li se cerea unităților comandate de aceștia să supravegheze cu toată atenția mișcările trupelor bolșevice de peste râul Nistru și să respingă orice atac al acestora. Împotriva lor trebuia să se acționeze "„cu cea mai mare
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
necunoscute, Brigada 2 Roșiori nu s-a consolidat pe poziție și nici nu a urmărit cu atenția cuvenită mișcările și infiltrările inamice de peste Nistru. Bolșevicii s-au pregătit astfel fără a fi stingheriți pe ambele părți ale Nistrului, sub ochii comandanților militari din zonă. Din depozitele austro-ungare și germane lăsate în zonă după retragerea trupelor Puterilor Centrale, elementele ostile autorităților românești au putut să fure pentru a se aprovizioneze cu arme, deoarece depozitele în cauză nu au fost preluate de Armata
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Declanșat prin surprindere, acest atac a provocat pierderi însemnate trupelor române, un număr semnificativ de grăniceri și ostași din subunitățile cantonate în satele din zonă fiind uciși. În contextul confuziei produse, la Călărașeuca pe 7/20 ianuarie a fost ucis comandantul Brigăzii 17 Infanterie generalul Poetaș, de un grup de săteni din banda lui Bărbuță. După ce acesta a fost ucis, cadavrul său a fost batjocorit. Comanda trupelor din zonă, după uciderea generalului a fost preluată de colonelul Ion Petrescu. În contextul
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
că a hotărât să se retragă - din nou fără să lupte, prin Nedăbăuți spre Noua Suliță și Mămăliga, fără a se interesa de soarta grănicerilor români din zonă. Într-un raport emis pe 31 ianuarie/14 februarie căpitanul Virgil Mironescu, comandantul unei companii de grăniceri, a arătat că el și cele 3 plutoane pe care le-a avut în subordine au fost astfel singurele forțe destinate să facă față siguranței Nistrului din nordul Hotinului spre sud, pe o distanță de 160
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
și cele 3 plutoane pe care le-a avut în subordine au fost astfel singurele forțe destinate să facă față siguranței Nistrului din nordul Hotinului spre sud, pe o distanță de 160 km. Într-un raport către Marele Stat Major, comandantul Corpului 4 Armată - generalul Nicolae Petala l-a criticat foarte aspru pe comandantul Brigăzii 2 Roșiori, arătând că acesta deși a știut de atac, în ordinul emis subordonaților în noaptea de 8/21 spre 9/22 ianuarie nu s-a
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
astfel singurele forțe destinate să facă față siguranței Nistrului din nordul Hotinului spre sud, pe o distanță de 160 km. Într-un raport către Marele Stat Major, comandantul Corpului 4 Armată - generalul Nicolae Petala l-a criticat foarte aspru pe comandantul Brigăzii 2 Roșiori, arătând că acesta deși a știut de atac, în ordinul emis subordonaților în noaptea de 8/21 spre 9/22 ianuarie nu s-a specificat nimic despre luptă și despre apărarea Hotinului. Pe 10/23 ianuarie 1919
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
primă tentativă de înaintare a forțelor armate române din regiune dinspre Creștinești spre Hotin, s-au concretizat după 2 zile în condițiile atacului inamic cu o nouă retragere la Dinăuți, aflat la nord-estul localității Noua Suliță. În 12/25 ianuarie, comandantul Diviziei 1 Cavalerie a dat un ordin în care, după ce și-a exprimat nemulțumirea față de blândețea dovedită și ritmul lent al acțiunilor inițiate de comandantului Brigăzii 2 Roșiori, a recomandat acestuia să treacă urgent la Următoarea zi, generalul Schina a
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
o nouă retragere la Dinăuți, aflat la nord-estul localității Noua Suliță. În 12/25 ianuarie, comandantul Diviziei 1 Cavalerie a dat un ordin în care, după ce și-a exprimat nemulțumirea față de blândețea dovedită și ritmul lent al acțiunilor inițiate de comandantului Brigăzii 2 Roșiori, a recomandat acestuia să treacă urgent la Următoarea zi, generalul Schina a revenit cu un nou ordin, în care a precizat că scopul urmărit de Armata Română Ca urmare generalul Davidoglu și-a schimbat atitudinea, astfel că
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
armatei române, coordonată așadar pe plan local de generalul Cleante Davidoglu, s-a dovedit a fi extrem de fermă la adresa celor care au susținut pe bolșevici sau pe franctirorii de pe plan local. Într-un discurs foarte ferm și extrem de dur, generalul comandant le-a cerut soldaților prost îmbrăcați și aflați în condiții de iarnă cu frig siberian, să pedepsească pe toți cei care atentau la integritatea teritorială a tânărului stat român. Aflat în Regimentul 37 Infanterie din Botoșani, "sublocotenent"ul Nicolae Coroiu
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
ale Rusiei Sovietice. Într-un ordin emis de generalul Prezan pe 25 ianuarie/7 februarie 1919 au fost precizate măsuri ferme - incluzând măsuri cerute de împrejurări, inclusiv represalii, împotriva oricăror incursiuni viitoare. Prin acest ordin, dat fiind că guvernatorul și comandantul militar ai districtului Podolia au știut de atacul ce se pregătea, l-au încurajat și sprijinit, li se preciza acestora că respectivele măsuri le vor fi aduse la cunoștință ulterior executării lor, cerându-li-se și retragerea bandelor bolșevice la
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
în nordul Basarabiei au fost răstălmăcite, administrația și Armata Română fiind denigrate și acuzate, iar bandele bolșevice fiind reprezentate drept victime ale represiunii românești. Într-o discuție dusă în ziua de 19 ianuarie/1 februarie dusă chiar la Hotin cu comandanții Corpului 4 Armată (G-ral Nicolae Petala) și al Diviziei 1 Cavalerie (G-ral Mihail Schina), ei și-au exprimat ulterior aceleași păreri în legătură cu ceea ce au considerat că a fost condamnabil în comportarea Armatei Române, susținând că cei care au fost vizați
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
decedați, 2 ofițeri și 91 de soldați răniți și 117 soldați dispăruți. Motivele pentru care Brigada 2 Roșiori nu și-a consolidat pozițiile și nu a urmărit cu atenția potrivită mișcările și infiltrările inamicilor din stânga Nistrului sunt neelucidate. Atât ordinul comandantului Diviziei 1 Cavalerie cât și al generalului Prezan de a supraveghea cu toată atenția mișcările bolșevicilor peste Nistru și de a respinge în mod ferm orice atac al acestora, nu par a fi fost privite cu toată atenția și nu
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
dacă le-au văzut, cum de nu le-au raportat. Cu toate ordinele deosebit de ferme de a se lua măsuri drastice împotriva atacatorilor și a revoltelor locale, Brigada 2 Roșiori s-a retras de la Hotin fără să lupte. Deși generalul comandant al brigăzii a știut de atac, ordinul dat de acesta subordonaților nu a menționat nici lupta și nici apărarea Hotinului. Surprinzător, după cum a observat generalul Henri Cihoski - șeful adjunct al Marelui Stat Major, în raportul alcătuit de generalul comandant al
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
generalul comandant al brigăzii a știut de atac, ordinul dat de acesta subordonaților nu a menționat nici lupta și nici apărarea Hotinului. Surprinzător, după cum a observat generalul Henri Cihoski - șeful adjunct al Marelui Stat Major, în raportul alcătuit de generalul comandant al Corpului 4 Armată pentru a explica cele întâmplate în noaptea retragerii, generalul Davidoglu este omis în a fi deferit curții marțiale, în timp ce cei retrași odată cu acesta, maiorul Popescu, locotenentul Dumitrescu și sublocotenentul Ardeleanu (comandanți ai batalionului aflat la nord
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
în raportul alcătuit de generalul comandant al Corpului 4 Armată pentru a explica cele întâmplate în noaptea retragerii, generalul Davidoglu este omis în a fi deferit curții marțiale, în timp ce cei retrași odată cu acesta, maiorul Popescu, locotenentul Dumitrescu și sublocotenentul Ardeleanu (comandanți ai batalionului aflat la nord de Hotin, al companiei de la Caplevca și respectiv al Bateriei 3 de Artilerie Călăreață), nu. Trei ofițeri britanici, maiorul MacLaren, căpitanul Iohansohn și locotenentul Edwin Boxhall (mai târziu colonel în serviciile speciale britanice), unul dintre
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
În momentul reintrării trupelor române în Hotin, cei 3 au fost arestați și anchetați de autoritățile române. Faptele lor au produs asperități în relația autorităților militare române cu Misiunea Militară Britanică. Pe 7/20 februarie generalul britanic D. H. Greeneley, comandantul britanic al Misiunii l-a informat însă pe generalul Prezan că maiorul MacLaren odată adus la București, în ultimă instanță a recunoscut justețea imputărilor făcute de români și că regretă faptele făcute. Deși neplăcutul incident a fost rezolvat cu superficialitate
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]