45,986 matches
-
i-a speriat peștele și i-a stricat cheful dis-de-dimineață. Oh, tocmai când reușise să-și scoată din cap porcăria asta... Adevărul e că le cam stricase joaca cu peștele și s-ar putea să nu-l mai lase-n pace până nu și-o cere iertare moșului cu dinți de tablă, care se lasă escrocat cu tichet și chitanță de găinarul ăla, pentru ca apoi să-și verse năduful pe el, pe Rafael... Cât s-a mai lăsat bătrânul prostit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se simțea și-n glasul ce-i vorbea probabil de ceva vreme. — N-auzi? Ești surd? Dormi cu ochii deschiși? Ai murit sau ce dracu’ ai? Chiar îți bați joc? Cu tine vorbesc, bă, cretinule! De ce nu-l lași în pace pe omu’ ăla? E om bătrân... Rafael se holba la el prostit, nefiind în stare, pe moment, să facă legătura dintre cel din fața lui și moșul pe care-l deranjase de la pescuit. — Du-te, dom’le, de-aici. Dă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
uite pentru ce: — Scoate permisu’ ăla, mea Matei, permisu’ matale de pescuit. Să-l arăți lu’ ăsta. — Lasă-l naibii, se aude nea Matei, oțărându-se din stuf. Nea Matei nu mai are nici un chef. Vrea să fie lăsat în pace cu supărarea lui. A ratat ziua de pescuit, așa încât aschilambicul îl mustră pe Rafael. Rechizitoriul lui e aspru și presupune o pedeapsă pe măsură. — Omu’ ăla-i bătrân, băi, poate să-ți fie tată, spuse, înfundându-și tot mai adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ce dracu’ o fi în capul ei, și ea că să-și vadă mai bine de ale lui. Să nu-și mai bage nasul în treburile ei. Să se intereseze de nevastă-sa, auzi, pe ea s-o lase-n pace, și iarăși că-i o femeie liberă... Culmea că, de astă dată, ceva îi spunea că nu mai e vorbă-n vânt. Chiar simțea că n-o mai leagă nimic de Velicu care belește șoricu, hi-hi-hi, și altfel, cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu prietenele tale, e clar. Te înfierbânți degeaba. Dau cu nasu’ să se împace, fiindcă s-ar putea să se simtă vinovate față de tine. Oricum nu le merge nici lor prea bine. Tot e bine, că ajungeau să cadă la pace, purtându-le de grijă altora, prietenelor Mirelei. Ea îi povesti atunci de Roșioara că lucrează la covrigărie de două luni, dar asta n-ar avea cum s-o ajute prea mult. Are și ea peste douăzeci de milioane la întreținere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
văd. Aspectul pașnic, liniștit, contrastează izbitor cu realitatea oribilă a carnajului desfășurat la numai câteva sute de kilometri. Doar drapele cu zvastică și afișele mari care te previn în privința spionilor sau sabotorilor, aduc aminte că în lume chipul inocent al păcii este desfigurat de noroi și sânge. Zece minute mai târziu trece fericit pragul locuinței sale, aflată la primul etaj al unui bloc cu două nivele construit într-o zonă ferită de zgomotul mașinilor. Un apartament mobilat simplu, dar cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se retragă într-o derută generală de sub zidurile cetății, inclusiv din Țara Românească. Rezultatele acestui atac au fost peste așteptări, atât militar cât și politic. Campania nu și-a atins scopul, iar Imperiul Habsburgic a fost nevoit să încheie o pace în urma căreia otomanii au obținut condiții foarte favorabile. Ca mic detaliu, vă pot spune că o unitate formată din români năsăudeni s-a opus eroic, altfel dezastrul campaniei ar fi fost și mai mare. Sacrificiul lor ocupă cel mult o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lui. Sub cenușiul bărbii murdare, fața galbenă, de hepatic, arată calmă și relaxată. În brațele lui Morfeu, toate nevoile sunt date uitării. Iese pe bulevard. Șiruri lungi de automobile trec pe lângă el în viteză, ca în oricare altă zi de pace. Din restaurantul pe lângă care trece aude râsetele unei voioșii etilice. Într-o echilibristică precară, o pereche își face loc pe ușă. Prin perdelele groase de pluș ce camuflează perfect interiorul răzbate muzică de dans. Își aduce aminte că în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un domn prezentabil, extrem de degajat în costumul a cărui croială perfectă îl face să vină ca turnat pe trupul voinic. "Și dă robilor Tăi acestora Viorel și Cella, viață pașnică, lungime de zile, înțelepciune, dragoste unuia către altul întru legătura păcii, dar de prunci, seminție cu viață îndelungată, cununa cea neveștejită a măririi. Învrednicește-i pe dânșii a-și vedea fii fiilor lor. Păzește viața lor fără bântuială. Și le dă lor din roua cerului de sus și din belșugul pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de grijă cea de mântuire, ai binevoit în Cana Galilei a arăta nunta cinstită prin venirea Ta, Însuți și acum pe robii Tăi aceștia Viorel și Cella, pe care ai binevoit a-i însoți unul cu altul, păzește-i în pace și bună înțelegere. Arată nunta lor cinstită, ferește patul lor neîntinat. Binevoiește să-și petreacă viața lor fără prihană. Și-i învrednicește pe dânșii să ajungă bătrâneți fericite, cu inimă curată împlinind poruncile Tale. Că tu ești Dumnezeul nostru, dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
parfumuri. Undeva, în depărtare, se aude clinchetul cristalin al unor râsete de copii. Sub îndemnul preotului, mirele se apleacă sub Sfânta Evanghelie: "Mărit să fii mire ca Avraam, binecuvântat să fii ca Isaac, să te înmulțești ca Iacov, umblând în pace și lucrând în dreptate poruncile lui Dumnezeu." La fel și pentru Cella: "Și tu mireasă, mărită să fii ca Sara, să te veselești ca Rebeca, să te înmulțești ca Rahela, veselindu-te cu bărbatul tău și păzind rânduielile Legii, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
incendiilor întârzie noaptea. Acalmia suspectă, întreruptă doar de acel bombardament, continuă. Puținul timp petrecut pe front îl învățase pe tânărul ofițer că astfel de clipe sunt înșelătoare, pot prevesti izbucnirea unor confruntări și mai violente. Sau, cine știe, se încheiase pacea? Poate că radiourile din întreaga lume anunță într-o explozie de bucurie sfârșitul războiului. Germania fascistă a capitulat și undeva șefii cei mari ciocnesc pahare cu șampanie și se întrețin politicoși. Gata cu uciderile, târâitul pe pământ ca o reptilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
neagră și coasă începe să-ți fie chiar simpatică. E și ea o simplă slujbașă cu program de lucru permanent. Nu tu concediu, fără zile libere, mai că începe să-ți fie milă de ea. Dar să o lăsăm în pace, poate sughite că o tot pomenim și nu e bine pentru sănătatea ei și nici a noastră. Redevine serios. Sper să nu ai parte de vreo surpriză neplăcută. Unde mai găsim noi un comandant de pluton așa ca tine? Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scurge în lături. Ochii albaștri, ațintiți asupra lui, nu-l mai privesc decât de dincolo de această lume. Îi ia mâna dreaptă și i-o așeză peste cealaltă, aflată pe burtă. Cu blândețe duce palma peste ochi ca să-i închidă pleoapele. Pacea fie cu tine, băiete. Numai Dumnezeu știe câți copii am văzut omorâți sau mutilați în războiul ăsta. Poate tu vei avea parte de un mormânt unde cineva îți va aduce flori și te va plânge. Cumva, cei dragi, te vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
privește cum locotenentul desface pistolul și introduce un cartuș, scos din sacul de muniții. După ce ațintește în sus țeava, proiectilul țâșnește tăind aerul și explodează cu un plesnet sec în miriade de stele verzi. Semnalul începerii atacului. V În vremurile păcii, clădirea masivă, pătrată, cu aspect pitoresc, grație combinației contrastante dintre cărămida roșie și piatra albă de carieră servise ca sanatoriu pentru tuberculoși. Necesitățile războiului schimbaseră destinația clădirii într-un centru de transmisiuni, dar noua funcție a edificiului nu se trăda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
grimasă crispată: Trec mai târziu pe la voi, după ce revin de la comandament. Zilele trec liniștite, nu se mai aude tunetul artileriei sau zgomotul automatelor. În lume continuă să se petreacă destule orori, dar aici, la periferia acestei localități distruse parcă venise pacea. Așezat pe o canapea ponosită și descleiată, Marius își privește soldații cu durere. Odată cu reînceperea luptelor chipurile multora dintre ei vor dispare, dar deocamdată acești oameni obișnuiți, obligați de mașinăria infernală a războiului să ucidă alți oameni, reiau bucuroși activități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a războiului. Sunetul goarnei se stinge treptat, până nu se mai aude deloc, într-un final mut care urlă spaima unui viitor prins între incertitudine și vagă speranță. Oare câți din bunii lui prieteni vor mai prinde frumoasele zile ale păcii? Sau pacea devenise un deziderat mult prea abstract pentru această lume abătută de la sensul ei originar, deraiată către o absurditate uriașă în care oamenii se nasc doar pentru a fi uciși în diferite războaie? Soldații se răspândesc în tăcere. Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Sunetul goarnei se stinge treptat, până nu se mai aude deloc, într-un final mut care urlă spaima unui viitor prins între incertitudine și vagă speranță. Oare câți din bunii lui prieteni vor mai prinde frumoasele zile ale păcii? Sau pacea devenise un deziderat mult prea abstract pentru această lume abătută de la sensul ei originar, deraiată către o absurditate uriașă în care oamenii se nasc doar pentru a fi uciși în diferite războaie? Soldații se răspândesc în tăcere. Doi militari aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
glumă. Odată pregătirile terminate, nu-i mai rămăsese acum decât să aștepte. Cu toate acestea, nu se simte deloc în apele lui. Ceva ca o apăsare în stomac și o neliniște ce nu și-o poate explica nu-i dau pace. Nu din cauza atacului, oricum acesta se va declanșa indiferent de cât de mult s-ar fi gândit la el. Nu, este cu totul altceva. Se surprinde sâcâit de ideea că mai trebuie să facă ceva, dar ce oare? Se caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-i dea înainte tot așa, să dea fără reținere în domnii parveniți și în tovarășii criptocomuniști, ba chiar să facă din țânțar armăsar, nu doar ăsta era rostul câinelui de pază al democrației? Nu pentru binele nației, cinste, progres, dreptate, pace, adevăr și fraternitate se luptase el însuși încă de pe vremea când redacta, între două clondire de coniac albanez sau de vodcă poloneză, după împrejurări, și cu stacana de nechezol aburindu-i mustața, foaia volantă a șantierului de la canalul Dunăre Marea Neagră
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
să-și facă meseria așa cum înțelegea el că e mai bine, chiar și după ce Lumânărescu, nedumerit de lipsa de receptivitate a slujbașului său, îl convocase la el în cabinet și îi ceruse, între patru ochi, să-i lase naibii în pace pe foștii guvernanți, ajunși vai de capul lor în opoziție, și să se ocupe mai bine de hibele noului regim politic, care își avea și el vardarii săi. Nu auzise oare de istoria cu bărcuțele de pescuit măritate pe la pol
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
să-și aleagă atât frumos... cât pot ei să-nțeleagă.” Eu aș spune atâta rai, cât pot ei sănțeleagă... Asta am dorit, eu și Liviu, să le facem să priceapă, cât rai poate fi adus pe pământ prin iubire, prin pace, prin armonie, prin străduință... Nu poți iubi ceea ce nu înțelegi, eu asta am încercat și am să încerc mereu să le ajut să înțeleagă, alegerea însă va fi desigur a lor... Dar sunt pregătită să accept că vor evolua într
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
abțin, în fine... ... Apoi, la sfârșit, te ridici de pe scăunel, întinzi brațele lateral, în poziția crucii, și inspiri lumină albă, cu atribute dumnezeiești, iar când expiri îți imaginezi că o faci cu vârful degetelor și spui: Expir și dăruiesc lumină, pace, armonie - ce vrei să dăruiești. Eu spun: dăruiesc lumină, pace, armonie înțelepciune, har, toleranță, iertare. Dăruiești spre locul în care te afli și apoi spre lumea întreagă. Mie îmi place să merg cu dăruirea și mai departe, spre tot universul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
întinzi brațele lateral, în poziția crucii, și inspiri lumină albă, cu atribute dumnezeiești, iar când expiri îți imaginezi că o faci cu vârful degetelor și spui: Expir și dăruiesc lumină, pace, armonie - ce vrei să dăruiești. Eu spun: dăruiesc lumină, pace, armonie înțelepciune, har, toleranță, iertare. Dăruiești spre locul în care te afli și apoi spre lumea întreagă. Mie îmi place să merg cu dăruirea și mai departe, spre tot universul, spre toate planurile din toate universurile create de Dumnezeu. Iar
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cerul de un albastru pur, fără urmă de nori, și așteptau să vadă primele stele răsărind. Un stejar bătrân își întindea protector crengile înfrunzite deasupra lor și pădurea umplea aerul cu miresme vii, de primăvară. Locurile respirau acum liniște și pace. Vilegiaturiștii agitați și zgomotoși, veniți să petreacă la iarbă verde ca pe vremuri se răriseră, iar muzica de la cabana cu restaurant din apropiere încetase. De dincolo de lac, dinspre mănăstire, răsunau când mai tare, când mai încet, toaca și clopotele, care
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]