36,989 matches
-
bucur să constat faptul Editura Institutul European a acceptat în planul său o temă de mare sensibilitate pentru tradiția vieții bisericești din România și a culturii românești, al cărei produs este lucrarea de succes a domnului Iulian Ghercă Munteanu, care sperăm să găsească un puternic ecou în conștiințele contemporanilor noștri. Tuturor cititorilor acestei lucrări, binecuvântare, † Aurel PERCĂ Episcop auxiliar de Iași Prefață Cartea pe care o propune astăzi domnul Iulian Ghercă materializează teza dumnealui de doctorat în domeniul istoriei intitulată Presa
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Vaticanul au reprezentat acte politice cu o dublă semnificație: reglementarea raportului dintre statul român și Biserica Catolică din România (cu respectarea reciprocă a drepturilor cuvenite celor două părți) și consolidarea relațiilor dintre România și Statul Papal. În plus, s-a sperat ca prin acest act să se mai tempereze acțiunile antiromânești ale unor minoritari catolici aflați în slujba revizionismului maghiar și să-i determine să accepte realitatea politico-teritorială consfințită prin tratatul de la Paris- Versailles"292. Consensul partidelor politice în vederea semnării Concordatului
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
afla la acea dată la Roma, cercetând arhivele romane 373. A popularizat foarte mult revista în mediile Bibliotecii Vaticane și ale Arhivelor Secrete Vaticane 374. La 20 februarie 1914, îi scria lui Netzhammer: "Această revistă a devenit foarte interesantă și sper că va avea în viitor același succes"375. Șase zile mai târziu, i-a trimis o nouă scrisoare, în care mărturisea faptul că această colaborare îl solicita destul de mult: "Această revistă îmi solicită multă muncă, dar este un lucru bun
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
l-au realizat. S-a păstrat însă o ierarhie clară, în care autoritatea ecleziastică se afla pe trepta cea mai înaltă, laicii urmând să participe fie prin sponsorizări, fie prin munca efectivă în domeniile unde erau specializați. Autorii memoriului au sperat ca proiectul acesta să fie însușit de episcopul de Iași, precizând că "ideea înființării unui cotidian catolic român la București este o idee frumoasă și salvatoare, fiind zămislită în sufletele mirenilor noștri, iubitori de biserica lor și doritori ai prosperării
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
1920-1933, busta 6, fascicolo 15, ff. 44-46. 935 Răspunsul primit de la Vatican cuprinde aprobarea finanțării cotidianului Albina timp de trei ani și promisiunea de continuare a finanțării dacă ziarul ar fi avut succes: Dacă inițiativa se va dovedi fructuoasă, așa cum speră Domnia Sa, va fi de asemenea dispus să se intereseze de proiect în continuare, eventual chiar și pentru a aloca capitalul corespunzător anuității de 50.000 lire" (Ibidem). 936 Ibidem, ff. 44-46. 937 Ibidem, busta 25, fascicolo 97, f. 2. 938
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
nu poate fi decât nevoia acută, tipic Desperado de a fi ocrotit. Sunt romancieri care anunță că nu vor decât să-l amuze pe lector, sunt poeți care născocesc măști pentru a-l binedispune pe cititor. Și unii și alții speră că cititorul îi va lua în brațe la capătul textului și îi va liniști spunând, "E foarte bine așa, sunt de partea ta, ești cel mai bun dintre toți și o să-mi placi întotdeauna, orice ți-ar da prin minte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în ciuda totalei lui lipse de inteligență, a iscat glume sclipitoare, pierdute în acest moment. Autorul Desperado comunist trebuia să revitalizeze codul care se ofilea rapid sau era descoperit, deci trebuia înlocuit pentru a putea din nou să amâne (nu putea spera la mai mult) cenzura. Îndârjirea de a scăpa de propaganda oficială, limbajul de lemn și o imensă cantitate de unelte literare interzise au condus la o complicare inevitabilă. În est, așadar, complicarea a fost o strategie Desperado cu rădăcini politice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
eram liniștit. Am îngenuncheat înaintea luminii și umbra mea s-a întins peste lume. Umbra lui se întinde și peste Hawksmoor când acesta îl găsește pe Dyer în enciclopedie. Cine vorbește? Pot cei pe moarte să-și retrăiască moartea? Detectivul (sperând să prevină alte morți? moartea în general?) merge către biserica Little St. Hugh. E înăuntru. Cei doi Nick sunt împreună: Erau față-n față, totuși se uitau unul prin altul la forma trupului lor în piatră; căci orice formă se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
referințe, după tradiția japoneză. Matsuda îl înțelege și îl primește cu blândețe, întrucât el este acela ce i-a deschis ochii lui Ono în direcția unui posibil viitor imperialist pentru Japonia; l-a făcut pe Ono să creadă și să spere la fel ca el. Amândoi resimt aceeași vină. Pe de altă parte, Kuroda îl respinge pe Ono cu îndârjire și motivul îl aflăm abia la sfârșitul romanului. Ono l-a băgat pe Kuroda la închisoare, deși a făcut-o, se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Dumnezeu i-am mai dat o bucată de viață și poezia ei se umanizează. The Chiffonier (Șifonierul) e chiar mai mult decât uman pur și simplu, este de-a dreptul tandru, îndulcit de rime incredibil de evidente: De câte ori mai pot spera să vin la Wellington și să te mai găsesc acolo? Am vorbit despre asta, cum se cuvine, încercând să tratăm cu superficialitate moartea ta: "Mai ai douăzeci de ani și mai bine", Ți-am zis, "dar când crezi că treci
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este) să se arate doar la a doua, a treia lectură, niciodată din primul moment. Nu pun preț pe poezia (ori proza) agresivă care șochează. Adâncimea sensibilității cum zici se dezvăluie doar celor ce sunt foarte atenți la ce spun. Sper că cititorii vor ști să dea la o parte ce numești tu "perdeaua de sfială". LV. Ești dispus să subscrii la vreun curent literar? Cândva i-am numit pe scriitorii contemporani Desperado, fiindcă fiecare luptă pentru individualitatea lui ca un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
te "deschizi" (termenul îți aparține). O faci, din nou în mod paradoxal, discret și vehement în același timp. Ai vigoarea fragilității, care e mai cruntă decât forța celui puternic. Derivă oare această vigoare din onestitatea ta în fața paginii albe? RF. Sper că sunt o persoană onestă în viața de toate zilele; onestitatea artistică, însă, nu se leagă direct de asta. Onestitatea față de operă, față de felul cum folosim, cum ne respectăm materia primă cuvântul, pentru poeți este esențială. LV. Poziția mea în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vâstei și vremilor? Ai emoții de o mobilitate incredibilă. Încerci programatic să inovezi acest vechi meșteșug? RF. Da, sunt încredințată că lectorul atent observă cum se schimbă temele mele cu trecerea anilor. Cred că și cuvântul îl mânuiesc mai bine (sper că așa stau lucrurile) deși, evident, vocea mea caracteristică, esențială, rămâne neschimbată. Nu am avut intenția vreodată să inovez programatic poezia, dar am încercat de când mă știu să scriu cât mai bine cu putință, să progresez ca tehnică, fiindcă cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
intens, e drept, și pune pe hârtie mai articulat emoțiile esențiale, bucurie sau spaime, pe care cu toții le trăim. Cred că sunt "normală" în reacții, ca toți ceilalți de altfel iată ce-mi dă încrederea să scriu mai departe (și sper că dă și forță rândurilor pe care le scriu). LV. Ca să încheiem acest interviu, ce aștepți de la poezie? RF. Ce aștept de la poezie? Greu de zis. Tot ce cunoaștem despre trecut, despre cei ce au fost, a fost scris și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lăsat în pace (opera)? JF. Sunt recunoscător pentru interesul lor. Nu am nimic împotriva universitarilor curioși (printre care vă numărați). LV. Ce ați mai scris în afară de roman? Poezie? Critică? Teatru? JF. Am încercat toată viața să scriu poezie și chiar sper să public o nouă formă, pe care am inventat-o nu demult. Am scris critică, în mare parte încă nepublicată. Opera mea cea mai importantă după roman e jurnalul, pe care l-am ținut cam toată viața. Sper că el
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și chiar sper să public o nouă formă, pe care am inventat-o nu demult. Am scris critică, în mare parte încă nepublicată. Opera mea cea mai importantă după roman e jurnalul, pe care l-am ținut cam toată viața. Sper că el mă va reprezenta cel mai exact. Ar trebui să apară la anul. LV. Ce părere aveți despre filmul făcut după Iubita locotenentului francez, despre modul cum filmul schimbă perspectiva textului? JF. În tinerețe am studiat serios filmul, m-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în frâu. Ca și mine, nici ei nu țin de o biserică anume, dar nu au prejudecăți antireligioase, cu toate că din păcate în Scoția există prejudecăți religioase și rasiale. Noul parlament scoțian pare totuși fără prejudecăți de acest gen, deci, putem spera... 7 noiembrie 2000 4.10. Mimi Khalvati: "Dezrădăcinarea e miezul poeziei mele" Lidia Vianu: Scriind despre ceea ce am numit acum mai mulți ani "autorii Desperado", spuneam că o trăsătură definitorie pentru ei este dezrădăcinarea. E o trăsătură care și pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
indiferență, îndepărtare. Cred că poezia mea se dezvăluie pe sine. Mi se dezvăluie mie mai întâi, din negură, din noapte, din umbra lăsată de mine peste ea. Mi-ar plăcea să împărtășească și lectorul această descoperire neașteptată. Cred că ceea ce sper eu este să dovedesc cum că dezvăluirea e cu putință, că avem mici revelații tot timpul, în toate, și că la rădăcina ei e de fapt iubirea. LV. Tandrețea e punctul tău forte. Iată un poem care îmi dă dreptate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
există. La Londra am locuit mai mult în partea ei de nord, dar acum vreo nouă ani m-am mutat la Hackney, care încă mi se pare bizar și nefamiliar. Cel mai acasă mă simt cu cei dragi mie, ori sper să nu par mistică! într-un spațiu ca o aureolă peste creștetul meu, unde locuiesc toți strămoșii, toate amintirile mele. Nu-i vorba doar de amintiri din trecut, ci de un fluid ce depășește hotarele istoriei. LV. În marginea luminii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
descriu: le inventez pur și simplu de pildă Timorul de Est. Nu m-a surprins deloc mărturisirea lui Graham Swift cu ani în urmă, că n-a văzut în viața lui aria știută ca "the Fens", spre dezamăgirea echipei de televiziune care spera că el le va indica un decor inedit pentru filmare. LV. Citești ce spun criticii despre opera ta? Te interesează părerile lor? Dacă da, ce fel de critică preferi? TM. Nu mă interesează să citesc critică, iar ceea ce s-a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
două lucururi total diferite... Dar îmi place și să-mi citesc cu voce tare poemele, îmi plac festivalurile unde cunoști o groază de scriitori. Ador muzica poeziei, felul cum se interferează viața autorului cu viața poemului la lecturile publice. Așa că sper ca ele să continue multă vreme de aici înainte! LV. Scrii direct în computer poezie, ori ai nevoie să simți creionul, hârtia? Eliot scria la mașină. Spunea că versurile îi ies mai "staccato". Tu cum scrii? FS. Scriu poezie de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se îndepărtează de acest amestec auctorial de stiluri, mergând spre o voce determinată de personaje. Și Last Orders e un "amestec", dar acolo se împletesc câteva voci și narațiuni la persoana întâia. Istoria e recompusă de personaje. Aș vrea să sper că prezența autorului mai că nu se simte. Nu mă văd ca făcând parte din vreun grup de scriitori contemporani și nici nu simt că aș participa la vreun efort colectiv. Criticilor le place să facă aceste legături, însă eu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
doar de vers. Scrisul meu e uneori "liric", cu toate că acest cuvânt îmi sugerează căutarea voită a frumuseții și extazului. În termeni mai generali, aș zice că una din atribuțiile prozei este să exalte ceea ce merită a fi exaltat în existență. Sper că asta și face proza mea, chiar dacă explorează și arii mai întunecate ale existenței. Consider că orice act de creație e în sine o proslăvire. Mi se pare că povestirea, oricât ar fi ea de sofisticată și modernă, răspunde unei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se vede. Găsesc că romanul e cel mai potrivit să pună în lumină acest adevăr. Îmi face plăcere că unele din frazele mele sunt memorabile și invită critica să le citeze, și că situațiile construite de mine au forță simbolică. Sper că acestea se trag din dorința mea de a scrie despre acel miez al experienței care ne e comun tuturor. Nădăjduiesc să ating universalul, dar mereu aflu că singura cheie către universal e în particular și local. Romanele nu sunt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
despre iubire pierdută, istorie pierdută, pierderea bucuriei de a fi. Cu toate acestea, trăirea e intensă de la început la sfârșit. Creezi un tărâm al memoriei plin de istorii. Scrii cu inteligența (înțelegerea) ori cu sufletul (percepția lirică a lumii)? GS. Sper că scriu în primul rând cu sufletul și abia apoi cu mintea (să nu uităm ce spuneam despre cunoaștere și derută). Dar mai cred și că trebuie să scrii cu amândouă inimă și cap. Această întrebare face lumină în Ever
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]