37,124 matches
-
preindustrial grav amenințat de realitățile secolului al XX-lea. El gîndea în spiritul naționalismului integral, sinonim cu Ortodoxia și cu "românul autentic", țăranul. Legiunea îl definea pe Eminescu drept "marele precursor al mișcării legionare". Codreanu a fost monarhist pînă la capăt, în ciuda conflictelor serioase de mai tîrziu cu Carol al II-lea. Din moment ce naționalismul era sinonim cu Ortodoxia (sau, mai curînd, cu mistica ortodoxă), el considera națiunea ca un tot, punînd mare accent pe țărani și pe muncitori. Una dintre componentele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a aruncat mănușa în cadrul discursului său: vechea generație de istorici era o generație romantică. Aceștia au sacrificat adevărul din considerente naționale, ceea ce avea sens înainte de realizarea unității naționale. Dar acestor falsificări, utile în vremurile acelea, trebuie să li se pună capăt acum; de acum înainte trebuie să mergem pe calea obiectivității necontrafăcute. În acest scop, urma să fie creată o nouă revistă (istorică) care trebuia să devină instrumentul acestei lupte 150. Discursul acesta a fost piatra de fundație a "Noii școli
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga înaintea asasinării sale Zorile zilei de 10 mai 1940 au constituit un punct de cotitură pentru România Mare și au declanșat o succesiune de evenimente care au dus la moartea lui Iorga. Ziua de 10 mai 1940 a pus capăt unei lumi în care Europa jucase un rol decisiv. Franța va fi "cîntărită" și "i se va găsi lipsă la cîntar". Marea Britanie va deveni o vreme purtătoarea de cuvînt a Europei. După prăbușirea nonistoricului Reich nazist și pînă la dezmembrarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dădea o replică lui Iorga ca un ecou, ca într-un dialog: Șefii care se află de mulți ani în fruntea armatei franceze au format un guvern. Guvernul acesta, constatînd înfrîngerea armatelor noastre, a intrat în legătură cu inamicul pentru a pune capăt luptei... Dar a fost oare spus ultimul cuvînt? Speranța trebuie oare să dispară? Este oare înfrîngerea definitivă? Nu!... Orice s-ar întîmpla, flacăra rezistenței franceze nu trebuie să se stingă și nu se va stinge!... Franța a pierdut bătălia, dar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
reci ca gheața ale crivățului, vîntul care năvălește în Valahia venind din stepele Rusiei. Nu s-a ținut nici o cuvîntare. Familia Iorga era indignată de lașitatea și oportunismul înaltei societăți bucureștene, ajunse la culme mai ales după crimele de la Jilava. Capătul drumului lui Iorga a fost trist. Trebuie să remarcăm totuși o excepție: greu încercata Franță nu și-a uitat prietenul. Prezența la funeralii a însărcinatului francez a fost bătătoare la ochi. Au venit și cîțiva ofițeri superiori, protestînd prin prezența
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
existență ideală pentru creștinii din Balcani") sau ale incalificabilului dispreț al lui Churchill față de Gavrilo Princip. Și nici asta nu este totul. Într-o sclipire de făurire a politicii externe fără paralel, cei trei ani de negocieri (care au pus capăt Războiului Rece) dintre Bush și Gorbaciov sînt discutați în mod convingător. Dacă Bush a avut o contribuție decisivă, el era totuși întotdeauna necugetat și adept al unui conservator statu-quo. Bush nu se simțea deloc în largul său în privința procesului de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
timpul în fața ochilor credința sa sămănătoristă. Iorga a fost foarte consecvent în naționalismul său cultural, toate aparentele inconsecvențe și contradicții fiind tactici puse în slujba strategiei sale sămănătoriste. Un politician mult mai bun decît Iorga, Bismarck, atunci cînd a pus capăt așa-numitei Kulturkampf ca să nu se ajungă la divizarea nouîntemeiatului Reich și a fost acuzat de "inconsecvență" și "că se contrazice", a replicat: "O voi face din nou!" Ceea ce voia să spună arhitectul politicii realiste era că el prefera războiul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
același continent sfărâmat să se refacă atât de repede În anii care au urmat, trebuie să nuanțăm această imagine. Dar ea transmite un adevăr esențial despre starea Europei În momentul În care Germania a fost Îngenuncheată. Europenii se simțeau la capătul puterilor, erau secătuiți - și nu e de mirare. Războiul european, Început cu invadarea Poloniei de către Hitler În septembrie 1939 și Încheiat cu capitularea necondiționată a Germaniei În mai 1945, a fost un război total, care a cuprins soldați și civili
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe măsură ce se contura Războiul Rece, era clar că ele nu fuseseră de prea mare ajutor. În Bavaria, jumătate dintre profesorii de gimnaziu fuseseră concediați Înainte de 1946 numai ca să-și recapete posturile doi ani mai târziu. Noua Republică Federală a pus capăt În 1949 tuturor investigațiilor privind trecutul funcționarilor civili și al membrilor armatei. În Bavaria anului 1951, 94% dintre judecători și procurori, 77% dintre angajații Ministerului de Finanțe și 60% dintre lucrătorii În Ministerul regional al Agriculturii erau ex-naziști. În 1952
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Uitați cât mai curând!” În Est, comuniștii promiteau un nou Început revoluționar În țările unde toată lumea Încerca să uite ceva (ce făcuseră sau ce Înduraseră). Europa Întreagă era animată de dorința de a uita trecutul și a o lua de la capăt - cum spunea Isocrate atenienilor, la sfârșitul războaielor peloponeziene, „Haideți să guvernăm Împreună ca și cum nimic rău nu s-ar fi Întâmplat”. Cea mai importantă moștenire nevăzută a celui de-al doilea război mondial În Europa a fost această subminare a memoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
germanii nu puteau să le cumpere produsele. Logica Planului Marshall impunea ridicarea tuturor restricțiilor asupra producției vest-germane, pentru ca țara să-și poată aduce contribuția crucială la economia europeană. Secretarul de stat american a anunțat clar de la Început că Planul punea capăt speranțelor francezilor de a primi reparații de război de la nemți: scopul său era dezvoltarea și integrarea Germaniei, nu transformarea ei Într-un paria aservit. Pentru a evita repetarea tragică a evenimentelor din anii ’20 - când tentativa eșuată de a obține
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
atitudine mai pesimistă și implicit belicoasă față de acțiunile sovietice În estul Europei: „Dacă nu dorim să vedem Europa invadată de barbari În secolul XX și violența Întinzându-se mai departe În Est, trebuie să găsim o cale pentru a pune capăt politicii abuzive a Uniunii Sovietice... Dacă nu ne ocupăm de aceste probleme acum, următoarea generație va trăi În epoca sovietică”. Deși difereau implicit În răspunsurile propuse la acțiunile sovietice, Harriman și Kennan erau perfect de acord asupra a ceea ce făcea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ucrainei (de la Polonia), estul Finlandei, trei republici baltice independente și orașul Königsberg/Kaliningrad din Prusia Orientală, toate acestea au părut laurii victoriei, și nu roadele unor acorduri infame cu inamicul fascist. Pentru Uniunea Sovietică, lărgirea teritorială avea două consecințe. Punea capăt statutului de paria. Acest lucru conta foarte mult pentru Stalin, devenit liderul unui imens bloc eurasiatic: pentru a consacra acest nou statut, URSS a insistat asupra unui sistem de veto În noul Consiliu de Securitate al Națiunilor Unite. Teritoriile aduceau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru trupele Armatei Roșii, dacă trebuiau să se deplaseze spre vest către Austria (sau, mai târziu, spre sud către Iugoslavia). Dacă ar fi existat un amplu sprijin popular pentru comuniștii locali, sfetnicii lor sovietici ar fi ales să joace până la capăt cartea „democratică”. Dar și În Ungaria comuniștii s-au dovedit constant nepopulari, chiar și la Budapesta. Deși etichetat drept reacționar și chiar fascist, Partidul Micilor Proprietari (echivalentul maghiar al partidelor țărănești) a obținut majoritatea absolută În alegerile naționale din noiembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stradale din anii postbelici ar fi părut cunoscute celor din blocul sovietic; amintindu-și de acei ani, o gospodină englezoaică povestea: „Era coadă la orice, chiar dacă nu știam ce se dă... stăteai la coadă fiindcă știai că e ceva la capăt”. Britanicii au Îndurat lipsurile cu stoicism - poate și din convingerea că erau egal distribuite În societate -, Însă nemulțumirea acumulată față de rații și constrângeri, precum și aerul de paternalism puritan adoptat de unii oficiali laburiști (În special ministrul de Finanțe, sir Stafford
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
clasice, precum taxa pe capital, și o metodă sigură de a distruge economiile lichide ale țăranilor și ale oamenilor de afaceri. În România a fost pusă În aplicare de două ori: În august 1947, cu obiectivul legitim de a pune capăt hiperinflației, și În ianuarie 1952, când le-a spulberat țăranilor economiile din ultimii patru ani (În care nu prea avuseseră pe ce cheltui banii). Ca și În URSS, În Estul sovietizat țărănimea era condamnată. Primele reforme la sate de după război
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și demilitarizat, În care să nu mai existe forțe de ocupație, ci un guvern ales exclusiv de germani prin vot liber. În opinia unor istorici, Washingtonul e vinovat că nu a acceptat propunerile lui Stalin, „ratând ocazia” de a pune capăt Războiului Rece sau măcar de a calma spiritele În cea mai periculoasă zonă de conflict. E adevărat că liderii occidentali nu au luat În serios Notele lui Stalin și i-au declinat oferta. S-a dovedit Însă că aveau perfectă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economică drept arme pentru recâștigarea gloriei naționale. Franța se afla Într-un declin continuu cel puțin din 1871, o traiectorie sumbră marcată de Înfrângeri militare, umilințe diplomatice, retragerea din colonii, declinul economic și instabilitatea internă. Scopul generalului era să pună capăt erei declinului francez. „Toată viața mea - scria el În memoriile de război - mi-am făcut o anumită idee despre Franța.” Era timpul s-o transpună În realitate. Arena aleasă de președintele francez a fost politica externă - alegere dictată atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de a reanima relațiile sovieto-iugoslave după șapte ani de Îngheț. În al treilea rând, Moscova a Început să-i Încurajeze pe reformatorii partidelor din statele-satelit, permițând critica moderată a „greșelilor” vechii gărzi staliniste și reabilitarea unora dintre victimele acesteia, punând capăt ciclului de procese-spectacol, arestări În masă și epurări de partid. Acestea sunt Împrejurările În care Hrușciov a avansat cu delicatețe spre a patra (și, În viziunea lui, ultima) fază a reformelor controlate: ruptura de Stalin Însuși. Cadrul adecvat l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
partidului s-a Întrunit pentru dezbateri ce au durat toată noaptea. În dimineața următoare, la ora 08.13, a fost anunțată numirea lui Imre Nagy ca prim-ministru al Ungariei. Liderii partidului speraseră că revenirea lui Nagy avea să pună capăt revoluției, ceea ce s-a dovedit a fi un calcul profund eronat. Nagy era, desigur, el Însuși hotărât să restabilească ordinea: la o oră de la preluarea puterii, a declarat starea de război. În convorbirile purtate cu Suslov și Mikoian (care au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ar putea stârni instincte primare”20. Existau foarte puține opțiuni - unul, maxim două canale În majoritatea locurilor -, iar serviciul funcționa doar câteva ore după-amiaza și seara. Cu toate acestea, televiziunea a fost un mediu de subversiune socială. Ea a pus capăt izolării și ignoranței comunităților Îndepărtate, furnizând tuturor aceeași experiență și o cultură vizuală comună. A fi „francez”, „german” sau „olandez” era acum ceva modelat mai puțin de educația primară sau festivitățile publice decât de Înțelegerea țării așa cum se desprindea ea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Norvegia și Danemarca, 40% dintre adulți nu aveau serviciu - cifre comparabile cu cei mai sumbri ani din Marea Britanie, Germania Republicii de la Weimar sau statele industriale americane. În Suedia, criza a dus la confruntări violente: În 1931, armata a pus capăt grevei de la fabrica de hârtie din 7dalen (regizorul suedez Bo Widerberg a redat memorabil episodul Într-un film din 1969, 7dalen ’31). Dacă În perioada interbelică Scandinavia - și În special Suedia - nu a avut soarta altor societăți afectate de criză
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cetățenilor britanici le era interzis: să practice jocurile de noroc; să citească sau să vizioneze materiale considerate de către cenzori „obscene” sau periculoase din punct de vedere politic; să propovăduiască (și cu atât mai mult să comită) acte homosexuale; să pună capăt unei sarcini, ca medici sau ca pacienți; să divorțeze (altfel decât cu mari dificultăți și cu prețul rușinii publice). Iar dacă săvârșeau o crimă sau altă infracțiune majoră, riscau spânzurătoarea. În 1959, edificiul convenției a Început să se surpe. Legea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Apărării din guvernul lui Adenauer, bavarezul Franz-Josef Strauss. Cu permisiunea lui Adenauer și la cererea lui Strauss, poliția a hărțuit redacția, a răvășit birourile și l-a arestat pe editor. Un abuz de putere atât de nerușinat, menit să pună capăt reportajelor incomode, a stârnit indignarea universală - chiar și Frankfurter Allgemeine Zeitung, impecabil de conservator, a observat că „este o pată pe obrazul democrației noastre, care nu poate exista fără o presă liberă - fără libertatea neîngrădită a presei”. Apoi, patru ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ele au trebuit retrase discret, fiindcă loialitatea lor (mai ales a trupelor maghiare staționate În Slovacia) devenise Îndoielnică. În Polonia, cum am văzut, evenimentele de la Praga au stimulat protestele studențești și, În același timp, au determinat guvernul să le pună capăt. În aprilie 1969, la Riga, capitala Lituaniei, studenta evreică Ilia Rips și-a dat foc În semn de protest față de tratamentul aplicat lui Dubček de către sovietici. Cât despre cehi și slovaci, care erau până atunci printre cele mai filoruse națiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]