46,969 matches
-
stârnesc antipatii pe viață, în timp ce, sub raport uman, profesionalismul sucombă în bolgia asfixiantă a pizmei. Onestitatea și adevărul sunt sufocate de dejecțiile defetismului, nepăsării (acedia) și ale bârfei. Reputații indeniabile se surpă sub lucrarea feluritelor conclave care fac jocurile în funcție de comenzi, fie prin omisiune tacită, fie prin negație fățișă, astfel că mersul ideilor, atunci când nu mor în fașă, repauzează într-un cimitir al "ideilor avortate". Din motive lesne de înțeles ne vom opri mai mult la cartea cu parfum evazionist și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cinci feluri de lectură", precum și inițiativa reeditării unor interbelici anatemizați (plătind totuși prețul grilei marxiste), S. Damian nu uită să-i reproșeze apărarea "Delirului" lui Marin Preda, sau contestarea romanului "Bunavestire", ambele gesturi susceptibile de a fi fost supunere la comenzile unor bonzi ai regimului. Aceiași ce nu pregetaseră să-l pedepsească (umilească) pe profesor pentru mai vechi acte de erezie (cosmpolitism ș.a.). Confidentul maestrului, tânărul S. Damian ce aderase pripit la utopia revoluției, va realiza treptat manipularea la care erau
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cu zâmbetul rar, dar încântător". Revizitându-și cărțile, ale sale, dar și ale unor confrați de renume, Gelu Ionescu dă la iveală același rarissim talent antihagiografic de a radiografia memorabil și fără milă, disociind între valoare și conjunctural, între prestatorii de comenzi sociale și artiștii de rasă. Astfel, cărții sale "Anatomia unei negații", prima carte despre Ionesco scrisă în anii '70, îi recunoaște după 19 ani scăderile datorate informației precare, dar și spiritului autocenzurii în care a fost scrisă. Ea are acum
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Al. Graur. Din 1958 este numit director al Bibliotecii Academiei, decorat, primește Premiul de Stat și funcția de secretar al Comisiei Naționale UNESCO. Recunoașteri pe deplin meritate. Și totuși, se întreabă Gelu Ionescu, prețul plătit să fi fost acceptarea unor comenzi sociale, ca de pildă texte pentru Scânteia, care, evident "nu fac onoare operei sale". Concesiile și cedările lui Tudor Vianu din acel obsedant deceniu, continuă să se întrebe autorul, să fi fost ele mai grave decât cele făcute de Noica
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
obsedat "mai ales de temele sexuale", părând "mereu flămând și nedormit", va debuta în 1948 cu "Întâlnirea din pământuri". Nu va ezita apoi să facă unele concesii realismului socialist, nuvela " Desfășurarea" fiind un compromis dezolant al autorului "Delirului" pe altarul comenzilor sociale ale "erei ticăloșilor". Iată tot atâtea trăsături tipice ale unei tipologii moromețiene în care Marin Preda era zidit nativ și în virtutea căreia s-a înscris pe irezistibilul făgaș al parvenirii, al reușitei cu orice preț, majoritatea mijloacelor folosite fiind
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
militare aveau o importanță esențială. Două erau unitățile cele mai eficiente: ienicerii, infanteria recrutată prin sistemul devshirme, și sipahis (spahiii), cavaleria bazată pe cei aleși din mediul rural. Așa cum am văzut, ienicerii făceau parte din sistemul sclaviei și erau sub comanda personală a sultanului. Le era interzis să se căsătorescă și erau considerați a fi gata să plece oricînd la război. Pe timp de pace aveau îndatoriri polițienești. Statul mai era slujit direct de un corp de artilerie și de unul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
trupele de pe front. În cadrul unei contraofensive din 1690, armata otomană a reușit să respingă armata habsburgică. În 1697, cînd Rusia se alăturase aliaților, situația a cunoscut o nouă răsturnare. Sfîrșitul războiului din Europa occidentală a eliberat forțele imperiale, care, sub comanda strălucitului general Eugeniu de Savoia, au reușit să-i aplice o înfrîngere zdrobitoare inamicului lor la Senta. Pusă în fața acestui dezastru, Poarta a fost nevoită să facă pace. Tratatul de la Karlowitz din 1699 încheiat cu Austria, Veneția și Polonia marchează
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Nutrind temeri similare, guvernul francez îndemna și el la acțiune. Războiul dintre imperiu și Rusia a izbucnit în 1736, după un an intrînd și Austria în conflict. Ofensiva armatelor ruse a avut iar loc în Moldova, de data aceasta sub comanda generalului Münnich. S-a făcut din nou apel la popoarele creștine. Forțele rusești au cucerit Azovul și au pătruns pe teritoriul Principatelor pînă la Iași. Trupele habsburgice însă nu au repurtat succese asemănătoare. Alarmat de înaintarea forțelor rusești, care putea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Rușii au trimis o flotă din Marea Baltică în estul Mediteranei cu scopul de a distruge forțele navale turcești și de a provoca izbucnirea unei revolte în Grecia. Primul dintre aceste obiective a fost atins foarte repede. Flota rusească aflată sub comanda amiralului Alexei Orlov a repurtat o victorie asupra marinei otomane în apropiere de insula Chios și a forțat-o să se refugieze în portul Chesme. O corabie în flăcări trimisă în acest port a dus la distrugerea flotei turcești. Tentativa
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
al șaptesprezecelea, puterea Veneției în Marea Egee a cunoscut o perioadă de revenire înainte de stingerea finală. După înființarea Ligii Sfinte, principalele forțe otomane au fost transferate în nordul Balcanilor ca să apere imperiul împotriva principalei amenințări, Imperiul Habsburgic. Armatele Veneției, aflate sub comanda lui Francesco Morosini, au profitat de ocazie ca să lanseze o expediție în Pelopones. Beneficiind de sprijin local, acestea au ocupat o poziție avantajoasă și au ajuns în 1687 să ocupe Atena. Atacînd pozițiile turcești, ei au bombardat Partenonul, cel mai
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
tactică a eșuat. Drept rezultat al acestor împrejurări, pe la sfîrșitul secolului al optsprezecelea apăruseră două centre de putere. În nord, în jurul orașului Shkodër, familia Bushati a dobîndit o poziție dominantă; în sud a fost instituit un al doilea bastion sub comanda lui Ali Pașa. Cariera acestuia avea să influențeze politica otomană pînă în anii '20 ai secolului al nouăsprezecelea; familia Bushati s-a bucurat de putere timp de o perioadă mai scurtă. Primul interval al influenței acesteia în nordul Albaniei a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
era guvernată de un sfat aflat sub conducerea banului (guvernatorului) Gheorghe Cantacuzino. Fiecare dintre cele două districte avea în fruntea lui un oficial. Orice urmă de autonomie veritabilă a dispărut în 1726, odată cu desființarea rangului de ban, ținutul trecînd sub comanda reprezentanților militari imperiali. Deși țara era mai eficient administrată, impozitele creșteau și, drept urmare, aristocrația autohtonă nu și-a recăpătat puterea. Oficialii austrieci au intervenit și în relațiile din agricultură dintre moșieri și țărani. Corvezile au ajuns să fie echivalente cu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Valahia. În 1736, Rusia a intrat din nou în război cu Poarta, Austria intrînd și ea în conflict în 1737. În vreme ce forțele austriece luptau în partea de apus a Balcanilor, rușii au lansat în 1739 o campanie în Principate sub comanda generalului Münnich. După cucerirea fortăreței de la Hotin, armata rusă a intrat în august în Iași, unde a fost bine primită de boieri, de clerul ortodox și de toți cei care sperau să scape atît de jugul otoman cît și de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
străini, mai ales francezi, a constituit semnul unor noi încercări suplimentare de a moderniza armata. Figura principală a acestui moment a fost Claude Alexander, conte de Bonneval, un ofițer care slujise atît sub Ludovic al XIV-lea cît și sub comanda lui Eugen de Savoia. El a sosit la Constantinopol în 1729 și s-a convertit la islamism. Întrucît opoziția spahiilor și ienicerilor făceau imposibile schimbările din cadrul acestor organizații, Claude Alexander s-a concentrat asupra corpului de artileriști, pe care l-
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
în 1755, a sosit la Constantinopol. Spre deosebire de consilierii dinaintea lui, el nu a trecut la mahomedanism. Activitatea lui s-a desfășurat mai ales în domeniul artileriei și în cel al ingineriei. S-a făcut o reformă și în marină, sub comanda directă a lui Gazi Hasan Pașa. Flota otomană fusese total distrusă la Chesme în 1770; dat fiind că era nevoie de o forță complet nouă, în privința acestei schimbări a existat o opoziție mai mică decît ar fi fost de așteptat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
1802 acorduri similare. Pacea generală a durat aproape un an. Franța și Marea Britanie au reluat ostilitățile în mai 1803. Prin 1805 se formase deja a treia coaliție, din care făceau parte Marea Britanie, Rusia și Austria. Flota rusă, aflată acum sub comanda amiralului D. N. Seniavin, era din nou activă în zona mediteraneană; au fost trimise de asemenea trupe rusești la Neapole. În ciuda faptului că Poarta nu era în stare de război, sprijinul ei era vital pentru ambele tabere. Încercînd să obțină
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cea mai bună tactică ar fi retragerea în munți, moment ín care cele două mișcări au intrat în conflict direct. Perfect conștienți de faptul că puterea lor militară era relativ mică, conducătorii Eteriei s-au decis să încerce să preia comanda armatei pandurilor. Ei erau la curent și cu negocierile lui Vladimirescu cu autoritățile otomane, pe care le considerau drept un act de trădare. Ipsilanti a fost ajutat de faptul că liderul român îi înstrăinase pe unii dintre comandanții lui atunci
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cînd executase cîțiva ofițeri panduri pentru jaf. Cu ajutorul acestor disidenți, conducerea mișcării grecești a reușit să-l răpească pe Tudor, care a fost torturat și apoi executat în noaptea de 8/9 iunie. După aceea, Ipsilanti a încercat să preia comanda pandurilor, anunțîndu-i că Vladimirescu era viu și că fusese trimis în Basarabia. Stratagema a eșuat, mai ales că armata lui Tudor se afla deja în plin proces de dizolvare. În momentul în care a devenit evident că nu va avea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
revoltă balcanică generală și nici vreo mișcare de masă țărănească împotriva dominației turcești. În schimb, militarii locali își conduceau oamenii în acțiuni izolate împotriva forțelor otomane pe tot cuprinsul ținuturilor grecești. Practic, luptele au fost purtate de detașamente înarmate sub comanda căpeteniilor locale pe parcursul întregii revoluții. Pentru oamenii aceștia cu mentalitate de klefți, era o chestiune de onoare să nu predea controlul unei autorități superioare. Ca și în trecut, fiecare căpetenie în parte era angajată într-o competiție acerbă cu celelalte
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cu toate că viața lui ulterioară nu a prezentat nici un semn al unei profunde chemări religioase. El folosea și numele de Njegoš. Ca și unchiul său, Petru al II-lea s-a confruntat cu limitări stricte ale puterii lui. Nu avea sub comanda sa nici armată, nici miliții, nici forțe polițienești, putînd apela doar la detașamentele militare ale familiei și clanului său. Cea mai mare problemă era pentru el controlul asupra triburilor de la granițele statului, care refuzau adesea să i se supună sau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
trebuia rezolvată problema ienicerilor. Era dificil să li te opui din cauza strînselor lor legături cu ulema. Acționînd cu precauție, Mahmud al II-lea a avut grijă să-și asigure sprijinul autorităților religioase și să-și pună oamenii în posturile de comandă ale corpului de ieniceri. În același timp, sultanul se confrunta și cu opoziția pașalelor răzvrătite, în primul rînd a lui Ali Pașa de la Janina. Deși autoritățile otomane erau la curent cu activitățile Eteriei din Grecia, ele au preferat să se
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
gata să-l sprijine, Mahmud al II-lea a fost nevoit să apeleze la un alt vasal refractar, Muhammad Ali și să-i ofere Creta și Peloponesul în schimbul serviciilor lui. După cum am menționat deja, armata egipteană era foarte eficientă; sub comanda lui Ibrahim, fiul lui Muhammad Ali, ea a cucerit Creta și a debarcat în Pelopones. În nord, armata otomană a ocupat în aprilie 1826 Misolonghi. Tot în perioada aceasta, sultanul a luat măsuri în vederea distrugerii ienicerilor. Aceștia nu numai că
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
în zonele germane, dar principala provocare avea să vină totuși din partea regimului revoluționar maghiar, aflat la apogeul puterii în primăvara anului 1849. Principala lui forță armată, condusă de generalul Arthur Görgey, controla teritoriul Ungariei propriu-zise; a doua armată, aflată sub comanda generalului polonez Jozef Bem, învinsese forțele imperiale și era stăpînă pe Transilvania. Conducătorii habsburgi nu puteau permite secesiunea ținuturilor maghiare. Avînd în vedere aceste pierderi, imperiul n-ar mai fi fost o mare putere. Cea mai reușită dintre mișcările revoluționare
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
din Banat și trupele imperiale erau în stare de război cu forțele revoluționare maghiare. În Transilvania, românii erau de partea armatei habsburgice, în vreme ce secuii s-au alăturat ungurilor. Situația militară s-a schimbat radical atunci cînd generalul Bem a preluat comanda trupelor maghiare. Spre sfîrșitul anului, acesta reușise să dețină controlul asupra întregului teritoriu al Transilvaniei, cu excepția Munților Apuseni. Transilvania era deci din punct de vedere militar sub stăpînire maghiară. În decembrie, liderii români au organizat o altă întrunire prezidată tot
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
activ în problemă, susțineau adoptarea unei atitudini opuse. În zonă au început să curgă banii și să sosească voluntari. În mai 1876, generalul M. G. Cerniaev, care fusese artizanul marilor victorii rusești din Asia Centrală, a sosit la Belgrad ca să preia comanda secțiunii morave a armatei sîrbe. Presiunea opiniei publice din Serbia, la care se adăuga entuziasmul panslavist, erau prea puternice pentru Milan. În iulie, Serbia și Muntenegru erau în stare de război cu Poarta. Părțile beligerante sperau în declanșarea unei alte răscoale în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]