45,986 matches
-
îmbrăca, le hrănea sau le școlariza, îi plăcea să fie îmbrăcată în rochițe cu cât mai multe volane și volănașe, vorbea întotdeauna cu te rog. De unde atunci înțelegerea dintre cele două fiice ale lui, nu reușea să se dumirească și pace. Ce legătură tainică se crease între ele, căci ajungea să spună Crăița azi vreau supă de roșii și Mădălina, căreia nu-i plăcea supa de roșii, o aproba și o susținea cu tărie. Iar dacă cineva încerca să o atace
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pe mess. În aceeași perioadă, Bart aflase și el o mulțime de lucruri despre Camelia, în special de la Doru Ionescu, care știa tot ce se putea ști în legătură cu Cartierul Primăverii și cu cei care își făceau veacul, în liniște și pace, pe acolo. Lucruri cât se poate de picante, dar puțin cunoscute publicului larg, deh... În cele din urmă, Camelia își terminase sejurul cubanez și, într-o bună zi de pe la începutul toamnei, venise la el acasă, așa cum îi promisese, și îi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Crăița se-ntinse îmbrăcată pe pat. Se gândea la ale ei... la colegul cel nou, care, îi spuseseră fetele, privise lung după ea când plecase cu scuterul ei. Deh, nici el nu era de lepădat... Un gând nu-i dădea pace în ultimul timp: cine sunt de fapt cei care au adus-o pe lume? Se întreba tot mai des, tot mai stăruitor cine sunt părinții ei naturali și de ce au lăsat-o la leagăn. Fusese pe la leagănul la care fusese
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mam, doar că nu înțeleg! Cum se poate ca cei care te aduc pe lume să nu te iubească, să te arunce ca pe o șosetă, iar alții, care-ți sunt străini, să te iubească toată viața...Nu pricep și pace! Bună întrebare! Cum se face că o femeie iubește un bărbat sau pe copilul ei? Ai sau nu ai sentimente materne, paterne, așa cred eu... Despre părinții tăi naturali... Poți să știi cât au fost de săraci, de tineri, când
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mult prea multe... Pentru ce se „retușa” atâta?! Manevre nenumărate erau aplicate dimineața ore întregi. Cremele de noapte erau spălate și Camelia aplica alte creme, de zi, fonduri de ten, anticearcăne, pudre, gene false... Bart nu o putea înțelege și pace! Pomădată și machiată savant, Camelia nu mai avea alură de femeie. Semăna, e drept, cu o păpușă Barbie, vopsită savant... Altceva dorea el de la o femeie, prospețime, naturalețe... Cum de nu-și dăduse seama că femeia aceasta nu era așa
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Colindătorul Elenă Marin Alexe (în memoria tatălui meu) Mi-e plină inima de pace când seara-ncet coboară, Ascult la geam un cântecel pe-o struna de vioară. Un bătrânel cu părul nins și fața-mbujorată, Eu îi zâmbesc și-l rog șoptit, să mai colinde-o dată. Privirile i se-aprind de bucurie muta
Colind?torul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83252_a_84577]
-
dată. Privirile i se-aprind de bucurie muta Și-mi spune blând încetișor- fetița mea asculta! Cândva, de mult din cerul sfânt, de dincolo de stele, În chip de copilaș smerit și drag inimii mele, A coborât la noi Isus cu pace și-ndurare, Ne-a împăcat cu Tatăl și ne-a dat în dar iertare. Sunt treaza, e noapte târziu, pe cer e-atât de frumos, Văzduhul leagănă cântec, în noi se naște Hristos.
Colind?torul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83252_a_84577]
-
câteva pagini: „Epuizată, îmi întindea sperma pe piept, zgâriindu-mi ușurel sfârcurile cu unghiile. Își lingea buzele care străluceau și ele de sămânța mea și gemea încetișor, aflată încă sub efectul narcotic al actului năucitor pe care îl trăisem. O pace divină mi s-a răspândit în piept atunci când mi-a cuprins testicolele cu palma și a adormit așa, prăbușită peste mine.” Am apăsat Control + P și am privit foile albe înnegrindu-se. După ce ultima foaie a ieșit, le-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să plec, deși caprele negre și vulturii începuseră să mă sâcâie. L-am întâlnit pe maestrul Sakha și am vibrat din aură. Aveam și eu slăbiciunile mele. Mi-a vorbit despre Samsara stârnind în mine ecouri care au ignorat cu pace cunoștințele despre funcționarea encefalului, despre explicația științifică a tunelului negru cu luminiță în capăt, despre celule. Știau să facă un ceai teribil, pe lângă asta. Maestrul ne trezea pe toți dimineața cu tumbele lui din curte și cu icnetele de concentrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
buretele și să aducă niște cretă și s-a întors după trei minute. În noaptea aceea am dormit foarte bine. Tot n-o găsiseră pe Cristina, dar nici nu mă mai gândeam la ea. De bucurie că fusesem lăsați în pace de reporteri, de poliție și de telefoanele mamei, directorul m-a chemat la terasa hotelului President și a făcut cinste. E puțin cam sinistru să sărbătorești ignorarea unei dispariții, mi-am zis eu, dar nimeni nu știe prin ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe 17 octombrie 1944 lângă Mallina, o insulă pustie din apropierea Arhipelagului Canare. Din cauza ceții, „Dorset” nu a fost sigur că proiectilele și-au atins ținta. Submarinul nu a mai fost văzut de atunci. Cu toate evidențele, vestea nu-mi dădea pace. Pe toți ceilalți îi văzusem în mormânt. Nu puteam să-mi sfârșesc zilele fără convingerea netă a morții unui rival. Voiam să-i văd vasul și resturile echipajului, craniile cu mandibule desprinse, farfuriile cu inscripția KM. Fabulam plimbându-mă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ochelari îi vedeam amândouă pupilele, mari, înconjurate de albul ochilor. Cum nu purtam costum de cauciuc, degetele ei înmănușate s-au prelins pe pielea mea și am tresărit. I-am făcut semn să se ducă și să mă lase în pace. Nu voia. Atunci m-am întors și m-am îndepărtat. Fiona mă urmă din nou și din nou îmi semnaliză direcția greșită. Mă înfuria. Am lovit mai tare apa cu picioarele, încercând să câștig distanță. S-a ținut scai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
relații intercomunitare, să fie lăsați să-și vadă de treaba lor, de războiul lor liniștit și legitim, din moment ce nimeni din Whipie nu l-a condamnat vreodată. Reporterul acela venea să strice tot, să pună întrebări, cel mai monstruos lucru pentru pacea interioară a orașului, să întrebe de ce lupta fizică aduce liniște în suflet, să transmită asta pe post sau să scrie în ziare și un popor sau o lume întreagă de idioți molateci să se scandalizeze, să judece și să ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aduce liniște în suflet, să transmită asta pe post sau să scrie în ziare și un popor sau o lume întreagă de idioți molateci să se scandalizeze, să judece și să ceară oprirea acestei „barbarii”. - Trebuie să fim lăsați în pace, Mitch. Ei nu înțeleg. Asta e treaba noastră. - Da, domnule. - Reporterul ăsta... A văzut ceva din oraș? - Nu, l-am săltat de la intrarea vestică și l-am adus cu duba. - În Whipie nu se întâmplă nimic deosebit. Așa să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Era efectiv proiectul de suflet al Elenei Farago. Destul Hector, trebuie să mă odihnesc. Între atâtea enervări provocate de nenorocit, nu pot să nu-mi pun întrebarea: oare Hector mă enervează sau e ceva mai adânc care nu-mi dă pace? E posibil să fie și asta. Eu par bun și el pare rău, dar mărturisesc că nu l-ați cunoscut pe Hector, ce creatură, îți injectează agonie în vene. De felul meu nu sunt un om calm, și de-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un nou exemplar colecției. A venit de la baie. - Bă, tu ai furat insecta de la Antipa? N-a zis nimic. - Bă, tu n-auzi când te întreb, tu furi de la muzeu? - N-am furat nimic... - De unde o ai? - Lasă-mă-n pace... - Zi, mă, de unde-o ai? - Nu-ți zic. - Tu vrei să mă enervezi? Și s-a întâmplat. Vocea i-a coborât și i-a tremurat. - E treaba mea de unde-l am, tu vezi-ți de ale tale! Te avertizez! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
își încetează apariția cu numărul pe august. 1918 În timpul armistițiului, G. Ibrăileanu face să apară la Iași " Momentul" (primul număr la 4 aprilie) suprimat de cenzură înainte de a fi ajuns la cincizeci de numere. De notat, sub semnătura criticului, articolul Pacea deplângând urmările nefericite ale "păcii" impuse de Germania lui Wilhelm II, și evocarea scriitorilor morți în zilele întunecate ale războiului (Coșbuc, Delavrancea). 1919 Din inițiativa lui G. Ibrăileanu apare revista săptămânală "Însemnări literare" (2 febr. - 21 dec.), continuând într-o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe august. 1918 În timpul armistițiului, G. Ibrăileanu face să apară la Iași " Momentul" (primul număr la 4 aprilie) suprimat de cenzură înainte de a fi ajuns la cincizeci de numere. De notat, sub semnătura criticului, articolul Pacea deplângând urmările nefericite ale "păcii" impuse de Germania lui Wilhelm II, și evocarea scriitorilor morți în zilele întunecate ale războiului (Coșbuc, Delavrancea). 1919 Din inițiativa lui G. Ibrăileanu apare revista săptămânală "Însemnări literare" (2 febr. - 21 dec.), continuând într-o formulă redusă fizionomia "Vieții romînești
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
că eu, din vorbele și privirile lor, am înțeles pentru ce s-au retras în altă odaie. Și "perversiunea" mea a mers până acolo, încît am simțit perfect că trebuie să fiu delicat și discret și să-i las în pace, fără a mă purta așa ca ei să vadă că vreau să-i las în pace. După ce m-am mutat cu tatăl meu și cu nevasta lui, s-a întîmplat o nenorocire. Tatăl meu s-a îmbolnăvit de o boală
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
odaie. Și "perversiunea" mea a mers până acolo, încît am simțit perfect că trebuie să fiu delicat și discret și să-i las în pace, fără a mă purta așa ca ei să vadă că vreau să-i las în pace. După ce m-am mutat cu tatăl meu și cu nevasta lui, s-a întîmplat o nenorocire. Tatăl meu s-a îmbolnăvit de o boală care azi văd că a fost pneumonie. Eram în clasa a IV-a primară. Am fost
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu iubita ta - bagă de seamă ce vorbești și cum vorbești, cât și când îi frecventezi, cum te arăți: vesel, trist, indiferent, tăcut ori vorbăreț. Nu fi un moment distrat, nu te iluziona un moment că ești în stare de pace ori de armistițiu, căci celălalt te-ar surprinde. Fata, pe care ai iubit-o la optsprezece ani și n-ai mai văzut-o de-atunci, o iubești toată viața. Când bărbatul pe care-l iubește o femeie se face vinovat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
1 Ofițer, poet minor, autor de romanțe (1856-1913). În 1882 îi apare volumul Poezii complete, cu o prefață de G. Sion și o scrisoare de la V. Alecsandri. Adela se așeză pe scaun și începu să răsfoiască: - Ascultă, mămucă: Dă-mi pace, La Coralia mea, De ce m-ai deșteptat? - cântecele colonelului coanei Anicăi... El spune "desceptat", din farfurie, cum ar zice coana Anica. - Cum "din farfurie"? - Așa zice ea când vrea să spuie că ceva e distins. N-ai auzitvorba asta? Se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
furișare. Am găsit pe Adela în cerdac, îmbrobodită și cu o haină scurtă, blănită. Fața ei ieșea atât de mică și de spirituală din broboada neagră de lână împletită! Și gândul că haina groasă îi păstrează căldura... Citea Război și pace. E abia la volumul al doilea. Am rugat-o să nu întrerupă lectura, să continue până unde se isprăvește capitolul, căci altfel plec. Și, ca să-i arăt că hotărârea mea e serioasă, am luat un album de pe masă și am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
am cerut nici o explicație. A cere astfel de explicații unei femei este o prostie. Reacțiunea - și ea tăcută - a Adelei ar fi fost, ca a oricărei femei în asemenea împrejurări: "Ori înțelegi singur ce-ți spun, ori lasă-mă în pace cu atențiile dumitale sentimentale!" În loc să-mi dea fotografia în mână, mi-a pus-o, ținînd-o cu două degete și fără să mă atingă, în buzunarul de sus al surtucului. Mirosea ca o floare. Mi-a luat apoi brațul și m-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
stânca pe care crește floarea-reginei, atât de apropiată că poți distinge micile steluțe catifelate, și totuși inabordabilă ca o planetă, din cauza prăpastiei care te desparte de ea! Adela e bine de tot. Dar e încă puțin palidă. Isprăvea Război și pace. - Romanul a început să devină trist. Nimic din ce făgăduia încîntător nu se realizează. Așa e și viața? I-am răspuns cu toată tăria zbuciumului meu de acuma: - Da, așa e viața! Pentru că vremea nu aduce de obicei decât tristeți
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]