38,153 matches
-
sau forțe politice, în viața practică. Potrivit Evangheliei (Matei.10,2), Andrei a fost primul apostol chemat de Isus Hristos. După Pogorârea Sfântului Spirit, prin tragere la sorți, Apostolului Andrei i-a revenit Scythia, pentru convertirea locuitorilor acelor locuri, la noua religie. (Teritoriul Dobrogei de astăzi era cunoscut în antichitate sub denumirea în latină de "Scythia Minor", în română "Sciția Mică", iar în , Mikrá Skythia. Cu privire la limita vestică a Sciției, Herodot afirmă (IV, 99) că "Tracia se desfășoară în partea dinspre mare
Crucea Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327199_a_328528]
-
să trăiască misterul creației) și lumea modernă (timpul istoric populat de oameni lipsiți de înțelegerea istoriei și care și-au pierdut capacitatea de a înțelege sacrul) sub forma unei piese de teatru care "„rezumă și totodată explică întreaga Istorie a religiilor”". Sala de teatru devine astfel locul de pătrundere într-o altă lume. Autorul își imaginează posibilitatea de a scrie o piesă de teatru. Fiind istoric al religiilor, el ar scrie o piesă care "„rezumă și totodată explică întreaga istorie a
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
forma unei piese de teatru care "„rezumă și totodată explică întreaga Istorie a religiilor”". Sala de teatru devine astfel locul de pătrundere într-o altă lume. Autorul își imaginează posibilitatea de a scrie o piesă de teatru. Fiind istoric al religiilor, el ar scrie o piesă care "„rezumă și totodată explică întreaga istorie a religiilor”". La începutul piesei, un actor ar apărea pe scenă în fața cortinei coborâte și ar rosti spectatorilor de trei ori cuvântul "„”", afirmând că acest cuvânt este tot
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
Sala de teatru devine astfel locul de pătrundere într-o altă lume. Autorul își imaginează posibilitatea de a scrie o piesă de teatru. Fiind istoric al religiilor, el ar scrie o piesă care "„rezumă și totodată explică întreaga istorie a religiilor”". La începutul piesei, un actor ar apărea pe scenă în fața cortinei coborâte și ar rosti spectatorilor de trei ori cuvântul "„”", afirmând că acest cuvânt este tot ce avea să le spună. Apoi, el ar pleca, iar publicul va rămâne nedumerit
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
mie (...): Adio!...”". Nemulțumiți de explicațiile fetei, spectatorii cer să vină directorul pentru a sta de vorbă cu ei. În acel moment, directorul apare din fundul sălii și se îndreaptă spre scenă și le spune că piesa rezumă întreaga istorie a religiilor, ea fiind alcătuită din tăceri lungi și sterile care apar pentru că sute și mii de ani nu s-a inventat niciun zeu și nicio idee semnificativă. Autorul piesei, profesorul, a sugerat umplerea scenei cu un decor format din butoaie și
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
un profet. Spectatorii cer ridicarea cortinei, dar actorii spun că ei nu pot să o ridice pentru că ea a fost lăsată înainte de începerea spectacolului pentru că acesta este adevărul istoric. În timp ce spectatorii trăiesc în anul 1964, actorii retrăiesc întreaga istorie a religiilor. Cortina nu poate fi ridicată pentru că Dumnezeu nu mai există pentru oamenii care fac parte din societatea occidentală modernă, moartea lui fiind proclamată de Friedrich Nietzsche pe la 1880-1882. Directorul intervine și spune că potrivit autorului, înainte de a muri, Dumnezeu și-
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Opera lui Mircea Eliade urmărește recuperarea sacrului și a memoriei mitice; căile de acces către realitatea primordială sunt religia și teatrul. Regăsirea memoriei mitice (anamneza) determină o integrare a timpului uman în periodicitatea cosmică și eternitatea divină. Spectacolul îndeplinește rolul de catalizator al procesului de anamneză. Această nuvelă abordează existența umană din perspectiva istoriei religiilor, văzută ca theatrum mundi
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
către realitatea primordială sunt religia și teatrul. Regăsirea memoriei mitice (anamneza) determină o integrare a timpului uman în periodicitatea cosmică și eternitatea divină. Spectacolul îndeplinește rolul de catalizator al procesului de anamneză. Această nuvelă abordează existența umană din perspectiva istoriei religiilor, văzută ca theatrum mundi. Piesa încearcă să rezume și să explice întreaga problematică a istoriei religiilor, raportată la epoca modernă. Nuvela este formată din dialogul autorului, directorului și actorilor cu publicul din sală, fiind puse în discuție rolul cortinei coborâte
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
uman în periodicitatea cosmică și eternitatea divină. Spectacolul îndeplinește rolul de catalizator al procesului de anamneză. Această nuvelă abordează existența umană din perspectiva istoriei religiilor, văzută ca theatrum mundi. Piesa încearcă să rezume și să explice întreaga problematică a istoriei religiilor, raportată la epoca modernă. Nuvela este formată din dialogul autorului, directorului și actorilor cu publicul din sală, fiind puse în discuție rolul cortinei coborâte, delimitarea timpului și a elementelor de decor. Lumea revelată de actori este considerată a fi "„o
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
fi niciodată legat de timpul istoric. Criticul Elena Bortă consideră că cele trei personaje principale ale piesei: Darius, Melania (care apare în spectacol cu mâinile legate și reprezintă spiritul) și bătrânul care ar reprezenta Tatăl, întruchipează „misterul teologiei trinitare” al religiei creștine. În această reprezentare, spiritul are o voce foarte slabă și mâinile legate la spate, semnificând ideea că adevărurile fundamentale nu sunt cele evidente. Ca și teatrul absurd al lui Eugen Ionescu sau Samuel Beckett din anii ’50, este adusă
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
proclamată moartea lui Dumnezeu. Timpul în care trăiesc ei coincide cu durata reprezentării piesei între „opt treizeci și unsprezece și treizeci și cinci”. Actorii, dimpotrivă, realizează, prin intermediul jocului, un proces de resacralizare a lumii care le permite să retrăiască întreaga istorie a religiilor, în doar câteva ore. Ei devin stăpâni peste un timp sacru, mitic, participând în mod activ la construirea misterului existenței. Directorul teatrului și colectivul de actori încearcă să combată pericolul aneantizării ființelor umane și să le reamintească oamenilor că scopul
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
Chicago pentru anul școlar 1956-1957, urmând să țină câteva conferințe despre filozofia și tehnicile yoga și despre șamanism în cadrul seminarului „Haskell Lectures”. În iarna anului 1956 i s-a oferit postul de profesor titular și șef al Departamentului de Istoria Religiilor la Universitatea din Chicago. Profesorul Eliade a fost ocupat în anii următori cu activitatea didactică, ținerea de conferințe și redactarea unor studii științifice, reducându-și mult activitatea literară. În iarna anului 1958 a început să se preocupe din nou de
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
românul Dumitru, simbolizează omul simplu, care crede în existența lui Dumnezeu și în miracole, fără a fi amăgit de pseudoștiințe și de teorii sofisticate. El își mărturisește credința în întruparea și învierea lui Iisus Hristos, precum și în mântuirea promisă de religia creștină, respingând ideile înșelătoare propagate „în barul hemingwayano-huxleyan” de savanții structuraliști și pozitiviști ai lumii occidentale. Dumitru crede că Dumnezeu poate alege ca mesager al puterii divine pe oricare dintre făpturile sale, oricât de păcătoasă ar fi aceasta. El respinge
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
britanic, și îndreptate împotriva evreilor. Semnalul acestor acțiuni a fost disputa dintre musulmani și evrei pentru accesul la „Zidul Plângerii” din orașul vechi al Ierusalimului, pentru evrei „Zidul de apus”, considerat relicvă a Templului iudeu și principalul loc sfânt al religiei lor, iar pentru musulmani devenit în ultima vreme „Zidul Al Buraq”, denumit astfel deoarece, după tradiția islamică, acolo și-ar fi legat profetul Mohamed (Muhammad) animalul fantastic Al Burak (Fulgerul), înaintea „Călătoriei nocturne” în rai. Tulburările au luat forma unor
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
a sistematizat toată astronomia greacă, aplicând teoria epiciclurilor la toate planetele cunoscute, la Soare și la Lună (Encicl. Britannica). A făcut-o la timp, întrucât curând libertatea de a specula pe tema astrelor va fi drastic îngrădită de creștinismul ajuns religie de stat, interesul însuși pentru fizică migrând înspre metafizică Modelul geocentric va rămâne în grația autorităților și a publicului larg până când Nicolaus Copernic va propune în secolul al XVI-lea alternativa heliocentrică. Azi geocentrismul a încetat să mai fie o
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
aveau niciodată drepturi sau privilegii colective și nici sistem administrativ propriu, deci așa-zisul ținut al paloților nu se consideră o regiune sau subregiune istorică, ci o regiune etnografică a cărei populație predominant maghiară se caracterizează pe baza folclorului, obiceiurilor, religiei și graiului specific. Termenul desemnează defapt teritoriile situate între râurile Vág și Hernád.
Paloți () [Corola-website/Science/327333_a_328662]
-
la aceeași instituție de învățământ. Teza sa de disertație a purtat titlul „Protestantism and the Arts”. El a activat apoi ca profesor la Syracuse University timp de 26 de ani. La Syracuse a deținut catedra Eliphalet Remington de profesor de religie (1967-1973) și apoi catedra Jeanette Kittredge Watson de profesor de religie (1973-1984) , și a fondat în 1968 și a fost primul director al programului de studii universitare de religie. S-a mutat în 1984 la Université des Sciences Humaines de
Gabriel Vahanian () [Corola-website/Science/327350_a_328679]
-
titlul „Protestantism and the Arts”. El a activat apoi ca profesor la Syracuse University timp de 26 de ani. La Syracuse a deținut catedra Eliphalet Remington de profesor de religie (1967-1973) și apoi catedra Jeanette Kittredge Watson de profesor de religie (1973-1984) , și a fondat în 1968 și a fost primul director al programului de studii universitare de religie. S-a mutat în 1984 la Université des Sciences Humaines de Strasbourg, într-un post considerat a fi pentru cel mai proeminent
Gabriel Vahanian () [Corola-website/Science/327350_a_328679]
-
ani. La Syracuse a deținut catedra Eliphalet Remington de profesor de religie (1967-1973) și apoi catedra Jeanette Kittredge Watson de profesor de religie (1973-1984) , și a fondat în 1968 și a fost primul director al programului de studii universitare de religie. S-a mutat în 1984 la Université des Sciences Humaines de Strasbourg, într-un post considerat a fi pentru cel mai proeminent profesor de teologie protestantă din Franța . Și-a încheiat cariera ca profesor emerit de teologie culturală la Université
Gabriel Vahanian () [Corola-website/Science/327350_a_328679]
-
a fost educat în curentul teologic reformator al lui Jean Calvin și Karl Barth și a tradus cartea "The Faith of the Church" a lui Barth. El a fost preocupat de relația între literatură și teologie și între cultură și religie. Un protestant francez contemporan a fost teologul laic și criticul social Jacques Ellul. Vahanian a fost membru fondator al primului consiliu de administrație al American Academy of Religion în 1964. Prima sa carte, intitulată "The Death of God: The Culture
Gabriel Vahanian () [Corola-website/Science/327350_a_328679]
-
sub numele colectiv de Black Hebrews, adică Evreii sau Ebreii negri sau Black Hebrews Israelites, adică Israeliții evrei negri. Adepții acestor mișcări consideră că negrii din vremea noastră sunt urmașii Israeliților antici din Biblie, și resping creștinismul de pe pozițiile unei religii care se susține bazată pe Vechiul Testament, și având o corespondență mai mult sau mai puțin apropiată cu iudaismul sub forma lui tradițională sau sub forme antice. Majoritatea acestor organizații de "evrei negri" aderă la ideologia cunoscută ca „naționalismul negru.” În afara
Israeliții africani evrei ai Ierusalimului () [Corola-website/Science/327343_a_328672]
-
două biserici greco-catolice din Târgu Mureș au fost date în folosința Bisericii Ortodoxe Române, care a refuzat restituirea lor până în prezent. În prezent comunitatea greco-catolică din oraș deține în totalitate patru biserici. Documentele istorice atestă faptul că primele familii de religie evreiască au fost mutate în anul 1689 în vecinătatea orașului, în localitățile Nazna și Sâncraiu de Mureș, de principele Transilvaniei, Mihály Apafi I. Pătrunderea lor în număr mai mare în Târgu Mureș a fost posibilă numai la începutul secolului al
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
fost înființată prima comunitate evreiască din oraș, care în 1857 a cumpărat o casă în strada Școlii (azi Aurel Filimon, atunci "Tyúkszer"), unde au fost ținute rugăciunile. După zece ani, la 14 decembrie 1868 ministrul dualist maghiar pentru educație și religie József Eötvös a convocat Adunarea Universală Israelită (în ), unde reprezentanții n-au putut ajunge la un consens în privința înființării noii structuri confesionale. Astfel comunitatea a pierdut unitatea și în mod oficial, iar cele două ideologii principale, neologismul și ortodoxismul au
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
istoriei între pereții bisericii au fost ținute în totalitate 37 de adunări naționale, unde au fost prezenți personalități cum ar fi Ludovic I al Ungariei, Ioan de Hunedoara sau Ioan Sigismund Zápolya. În 6 ianuarie 1571 hotărârile despre libertatea de religie din Turda au fost reconfirmate aici. În 1557 a început să funcțioeneze școala protestanților, Schola Particula, prima școală de acest fel de pe cuprinsul României. În 1718 școala este reorganizată și redenumită „Colegiul Reformat”, printre disciplinele studiate numărându-se teologia și
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
construirea Bisericii din Cetate, care a fost finalizată în totalitate abia în 1490. Dintre efectele Reformei Protestante se numără confiscarea imobilelor și avererilor catolice. Franciscanii au fost nevoiți să plece din oraș. Până în 1707 puținii maghiari care au păstrat totuși religia catolică n-au avut un loc unde să ține slujbe religioase și au fost puși sub atrocitățile locuitorilor majoritari, totodată erau discriminați și de către conducătorii orașului. Rezolvarea situației era implementată în 1728 când au cumpărat casa lui Ferenc Nagy Szabó
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]