36,989 matches
-
dă vlagă. Ești un poet prin excelență vital. Care sunt rădăcinile vitalității tale? Firea, harul, faptul că ai supraviețuit unui infern în care mulți s-au prăbușit, ai scăpat de comunism ca prin urechile acului? GS. Nu pot decât să sper că am vitalitate. O simt, însă nu am certitudinea că o și comunic. Nu sunt câtuși de puțin un poet șaman; pe de altă parte mi se pare semn rău să vorbesc de putere când tot ce avem sunt dorințele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-ți lua ca model dascălul prețuit“ (I.G. Stanciu, 1991, p. 54). Relația cu un astfel de profesor deschide larg porțile unei manifestări autonome, a unei activități școlare desfășurate sub semnul eficienței. Numai un profesor apreciat, îndrăgit de elevii săi poate spera din partea lor la o activitate temeinică, serioasă. Elevii nu apreciază profesorii care nu dau dovadă de seriozitate în exercitarea profesiei care nu știu să se apropie de ei cu delicatețe și diplomație, care caută cu orice preț să devină plăcuți
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
a căsătorit în anul 1805. Călătoria de nuntă a fost efectuată în Italia unde, prin decesul socrului ei, a devenit prințesă de Chimay. A născut al șaptelea și al optulea copil. După Restaurația Bourbonilor, Thérèse, încă întreținuta bancherului Ouvrard, a sperat că va avea acces la Tuileries dar, n-a fost să fie așa. A plecat cu soțul ei în Olanda unde acesta a devenit șambelan al regelui. Nici în acest mediu regal ea nu a avut acces la Curtea regală
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a trebuit să accepte restricționarea relațiilor lor. Revoltată, a apărut la brațul colonelului Béville. O apropiată a împăratului i-a prezentat-o acestuia pe tânăra spaniolă Eugenia de Montiyo cu care se va căsători în 1853. Miss Howard continua să spere la întoarcerea, de acum, a împăratului și să renunțe la întâlnirile în taină. A convenit cu împăratul să se căsătorească de convenineță cu Sir Trelawny, căsătorie paravan pentru continuarea relațiilor lor. Un timp a stat în Anglia, dar societatea conservatoare
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Înalt Comisar în Siria, s-au revăzut în 1925, în Egipt, apoi la Paris, ea a scăpat dintr-un accident perculos de automobil și, treptat, ruptura s-a produs. Între timp Valentinne s-a căsătorit cu prințul Ghika-Comănești, ea mai spera în căsătoria cu Henry de Jouvenel care nu se va împlini. Martha s-a îndreptat spre soțul ei cu compasiune, ale cărui metrese (vreo douăsprezece), l-au părăsit, l-a îngrijit până ce s-a stins, în 1941. Ea a trecut
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
neglija, din contră, avea schimbătoare relații amoroase interesate cu vechi amanți și cu unii tineri, urmărea filme sexy aduse din Occident, filme pe care le condamna public. Mao Zedong era tot mai bolnav, toate îngrijirile au devenit inutile. Doamna Mao spera că va fi succesoarea lui dar, liderul muribund l-a numit pe Hua Guofen, despre care se spune că era unul dintre fiii dispăruți și regăsiți. La 9 septembrie 1976, Mao Zedong a murit. Doamna Mao și banda ei au
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
se va căsători. Betty sau Molly a fost și victima unor escroci care credeau că este bogată, de altfel ea simula bunăstarea, se lăuda cu bunăștiință cu averea ei. Așa a cunoscut un nobil scăpătat de lângă Liverpool, la Colchester, care spera că va pune mâna pe o avere mare și s-a căsătorit cu ea. Molly va afla mai târziu că este hoț la drumul mare. Cei doi se vor reîntâlni în închisoarea Newgate, unde și ea era închisă pentru furt
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
atotcuprinzătoare care explică în totalitate fenomenul. Studiul istoric al motivației, de la originile filosofice până în anii 1960, arată că studiile timpurii ale motivației au îmbrățișat trei mari teorii ale motivației: voința, instinctul și impulsul (Reeve, 2009). 3.1.1 Voința Descartes spera ca din înțelegerea voinței să decurgă inevitabil și o înțelegerea a motivației. Înțelegerea motivației a fost redusă la, a devenit sinonimă cu înțelegerea voinței. Din acest motiv, o mare parte din eforturile filosofice au fost direcționate în acest sens. Sau
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
morții pentru a i-o smulge. În Bajazet, sultanul Amurat, care se luptă la Babilon, trimite, în două rânduri, ordinul de a-i fi omorât fratele Baiazid pe care l-a lăsat, prizonier al Roxanei, în seraiul din Constantinopole. El speră să învingă, în felul acesta, un concurent potențial la tron. Tată și fiu se află și ei într-o relație de concurență, politică și / sau amoroasă, în teatrul lui Racine. Mithridate, rivalul celor doi fii ai săi pe lângă Monime, ordonă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Corneille citează ca exemplu Rodogune și Heraclius, piese în care a realizat-o perfect. "Nenorocirea lor aduce aici un sentiment de milă care nu este nicidecum înăbușit de aversiunea pe care o avem față de cei care îi tiranizează, pentru că se speră într-una că vreo întâmplare fericită îi va împiedica să moară; și deși crimele lui Focas și Cleopatra sunt prea mari pentru a-l face pe auditor să se teamă că ar comite ceva asemănător, sfârșitul lor funest poate avea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ce vrea un Corneille în al său Cid, dacă nu să fie iubită Ximena, să fie adorată împreună cu Rodrigo, să tremurăm împreună cu el când îi este teamă că o va pierde, și ca împreună cu el să ne considerăm fericiți când speră să o posede? Cel dintâi principiu asupra căruia acționează poeții tragici și comici este cel conform căruia spectacolul trebuie să intereseze; iar dacă autorul sau actorul unei tragedii nu știe să emoționeze și să captiveze prin pasiunea pe care vrea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să trezească la stăpânul său Pantalone un sentiment de vină. Cum, determinat de soția lui, și-a aruncat fiul în stradă, ea îi face morală, arătându-i că va avea o responsabilitate grea dacă fiul său va ajunge rău. Ea speră astfel să-l împace cu fiul său. Goldoni atribuie o funcție morală comediei care trebuie să corecteze moravurile. "Le-am propus spectatorilor mei un model de imitat, scrie el în cea de-a doua parte a Memoriilor. Cu condiția să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mulțime să-i poată cere socoteală într-o zi pentru ceea ce a învățat-o. Și poetul este responsabil de suflete. Nu trebuie ca mulțimea să iasă din teatru fără a duce cu ea vreo învățătură austeră și profundă. De aceea speră el, cu ajutorul lui Dumnezeu, să nu expună niciodată pe scenă (cel puțin atât timp cât vor dura vremurile serioase în care ne aflăm) decât lucruri pline de lecții și de sfaturi." Mulți romantici, în special cu ocazia Restaurației și a Monarhiei din
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spectatori se învecinează la teatru, în prada unor așteptări diferite, femeile, cu ușurință impresionabile de către pasiune, caută o plăcere care să se adreseze inimii, gânditorii, interesați de studiul caracterelor, vor ca piesa să le satisfacă spiritul, mulțimea, avidă de acțiune, speră că spectacolul le va sătura ochii. Cele trei genuri existente până atunci aveau drept scop să răspundă la una din aceste trei așteptări, melodrama, care folosea multe elemente de spectacol, era destinată mulțimii, tragedia, acordând atenție zugrăvirii pasiunii, se adresa
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai avea și alte avantaje. Ea punea capăt electivității domnului dintre pământeni, fapt ce provocase numeroase fricțiuni În mediile conducătoare, din cauza instabilității domniei și adâncirii rivalităților dintre pretendenții care suprasolicitau tronul cu imense sume de bani. În egală măsură, se spera ca principele străin să aducă, cu sprijinul țării de proveniență și a dinastiei de care aparținea, mai multă siguranță și prestigiu noului stat ce urma a fi edificat, să contribuie la emanciparea și asigurarea unei existențe libere pentru națiunea română
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
profesorului și poetului, care se întâlnește la fiecare pas cu semnele trădării, lingușelii, delațiunii, cu ofensiva proletcultismului și a stalinizării. Romanul În colț lângă fereastră narează astfel de întâmplări, pe care spiritul de dreptate al autorului nu le poate oculta, sperând într-un fel de justiție divină a istoriei. Alte două volume, Tărâmul izvoarelor și Pinii de pe Golna, rememorează secvențe legate de viața aromânilor din Turia, ciclul continuând cu Pe muntele Ebal (1990), Steaua câinelui și Străinul de la miezul nopții, dedicate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
lor. Pentru Jiu și pentru Dunăre, cazuri care sau dovedit dintre cele mai enigmatice, presupunând și luarea în considerare nu numai a unor caracteristici și evoluții hidrografice deosebite, dar și a unor împrejurări istorice semnificative, analiza a fost atentă, permițând - sperăm - o apropiere satisfăcătoare de soluția corectă. Tisa apare în secolul I e.n. în "Istoria Naturală" a lui Plinius cel Bătrân sub numele de Pathissus. Tot așa o numește și Ptolemeu, în "Îndreptar Geografic" din secolul II e.n., care îi dă
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
slaba miasma de putreziciune. Am înaintat urmărindu-mi cu atenție scopul. Vântul șoptea și se tânguia deasupra capului meu, iar picioarele mele făceau zgomot la fiecare pas sunând ca bătăile unei inimi. Ajunsesem aproximativ la locul propus, miam ridicat privirea, sperând să zăresc luminița, dar n-am văzut decât petice de cer cenușiu printre copacii deși. Am înaintat și crrranciii...abia ce călcasem pe ceva ce a sunat înfiorător, un iz de carne în descompunere îmi inundă nările, lăstărișul fâsâi în stânga
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
Cunoașterea presupune investigație, cercetare, învățare, aplicare. Toate acestea presupun studii chimice, aparatură și cunoștințe temeinice. Astfel vom putea preveni, stopa, ceea ce se întâmplă cel mai des azi pe planeta mamă - poluarea. Numai protejând sursa vieții și a civilizației - apa - putem spera la o lume mai bună, mai curată, pentru noi, copiii și nepoții noștri. Parcurgând acest opțional, se vor aplica în condiții reale cunoștințele de matematică, chimie, fizică, geografie, biologie și chiar istorie, în scopul înțelegerii și chiar al anticipării schimbărilor
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
Frigia), ar fi Întemeiat Sulmona, orașul natal al lui Ovidiu. Din această enumerare reiese ca dovedită afirmația: Itala nam tellus Graecia maior erat. Iar Roma primordială a lui Evandruxe "Evandru" era Graia urbs din care, Împotriva oricărei aspectative, se putea spera să iasă prima cale a mântuirii 2. Din punctul de vedere al științei religiilor, În ceea ce privește religia practicată În epoca arhaică, elenistă sau imperială, este mai puțin important să știm cât de slab a fost firul continuității istorice prin care se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
35, 160). 2. Antiquitates rerum divinarum Opera teologică fundamentală a lui Varro, Antichități religioase, În șaisprezece cărți, a apărut la jumătatea secolului I Î.Hr.; era dedicată lui C. Iuliusxe "Iulius" Caesar, pe atunci pontifex maximus, de la care Varro putea spera o reformă religioasă. Într-adevăr, În ciuda titlului de antichități, teama și zelul reformator Îl Îndeamnă pe acest om cult la muncă: zeii nu trebuie uitați (I fr. 2a), poporul nu trebuie să Îi disprețuiască, ci trebuie să Îi venereze (I
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Oracole, vise și zeități vindecătoare \: cazul lui Aelius Aristides" În vara lui 145 d.Hr., tânărul orator Aelius Aristides, la Întoarcerea dintr-o nefastă călătorie la Roma, se oprește În Pergam la sanctuarul lui Asclepiosxe "Asclepios", adăpost ultim În care spera să afle mângâiere pentru acea izbucnire de nenorociri care, zădărnicindu-i toate aspirațiile de succes În profesie, Îi stăpânea acum Întreaga existență. Începe astfel acea experiență de comunicare constantă cu zeitatea oraculară și vindecătoare Înlăuntrul sfântului sălaș, Într-o ședere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe Muntele Sion. De aici putem trage o concluzie importantă: Israel poate trăi ca popor fără propria țară, fără monarhie și fără templu pentru că Israel este mai vechi decât cucerirea țării, a monarhiei și a templului lui Solomon. Evident, Israel speră ca într-o zi să ia în stăpânire țara, să aibă un rege și un templu, însă, date fiind circumstanțele, poate și să se lipsească de ele și să existe deja ca popor într-o stare tranzitorie. Două sunt bazele
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
campanie pe care Sargon al II-lea o lansează împotriva filistenilor din Așdod în anul 712 î.C. Această cetate se răsculase împotriva Asiriei și încercase să formeze o coaliție împotriva marii puteri orientale. După unele documente asiriene, aliații filisteni sperau în ajutorul regilor lui Iuda, Edom și Moab. 2Rg tace și asupra acestei întâmplări pentru că Regatul lui Iuda nu este afectat imediat de expedițiile asiriene ale lui Sargon al II-lea. Profetul Isaia, în schimb, probabil prezent la curtea Ierusalimului
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ar fi putut fi finalizat cu succes fără sprijinul profesorilor, colegilor, prietenilor și familiei mele. Doresc, de aceea, să mulțumesc profesorului Adrian Miroiu pentru că mi-a oferit, pe lângă sfaturi și sprijin în momentele dificile, un model academic la înălțimea căruia sper să mă ridic cândva. De asemenea, doresc să-i mulțumesc profesorului Cristian Pîrvulescu pentru că (și nu numai), deși nu a fost implicat direct în realizarea acestei cercetări, fără șansa pe care mi-a oferit-o, cândva, în trecut, nu aș
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]