37,223 matches
-
Biblie. Mai dificil de aflat este cine a auzit acest discurs. Egiptenii au murit cu toții și n-au mai putut să povestească nimic (Ex 14,28). Pe de altă parte, un nor îi separa pe egipteni de israeliți, sufla un vânt puternic de la Est (14,21) și era noapte (14,19-20). Dimineața, israeliții au descoperit trupurile egiptenilor pe malul mării (14,30b). Dar ce au putut să vadă și să audă în timpul nopții? Povestitorul însă îl face pe cititor să asiste
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
e să prezinte aceste fenomene ca neobișnuite și natural inexplicabile. Din contra, este să demonstreze că numai Dumnezeu, și numai Dumnezeul lui Israel, este stăpânul naturii. Nici faraonul și nici magii săi nu sunt capabili să poruncească Nilului, insectelor, lăcustelor, vântului, grindinei, luminii și întunericului. Nu pot împiedica bolile oamenilor și ale animalelor. În câteva cuvinte, puterea faraonului este limitată nu pentru că nu reușește că provoace fenomene naturale nemaiauzite, ci pentru că nu poate porunci naturii. De fapt, mentalitatea antică nu distinge
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
fost urmărit de un departament de care militare egiptene (Ex 14,5-10). Au sosit în regiunea care separă Egiptul de deșert (14,2.9), însă egiptenii nu au reușit să-i ajungă înainte de apus. După apus și în timpul nopții, un vânt puternic de la Est a descoperit o parte a malului unui lac din regiune (14,9 și o parte a versetului 21). Dacă erau aproape de mare, la vânt s-a adăugat, poate, și mareea. În orice caz, carele egiptene au întârziat
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
au reușit să-i ajungă înainte de apus. După apus și în timpul nopții, un vânt puternic de la Est a descoperit o parte a malului unui lac din regiune (14,9 și o parte a versetului 21). Dacă erau aproape de mare, la vânt s-a adăugat, poate, și mareea. În orice caz, carele egiptene au întârziat probabil pe această parte a plajei. Povestirea biblică nu o spune explicit, dar este o explicație sugerată de povestire. În plus, în timpul nopții, o ceață groasă (sau
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
În orice caz, carele egiptene au întârziat probabil pe această parte a plajei. Povestirea biblică nu o spune explicit, dar este o explicație sugerată de povestire. În plus, în timpul nopții, o ceață groasă (sau un nor de nisip ridicat de vânt) i-a împiedicat pe egipteni să-i vadă și să-i prindă pe israeliți (14,9 și o parte a versetului 21). Spre dimineață - aici este nevoie din nou să introducem un element pe care povestirea nu ni-l furnizează
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
a împiedicat pe egipteni să-i vadă și să-i prindă pe israeliți (14,9 și o parte a versetului 21). Spre dimineață - aici este nevoie din nou să introducem un element pe care povestirea nu ni-l furnizează explicit - vântul a încetat și marea s-a întors la locul său obișnuit (14,24). Carele egiptene au eșuat în noroi (14,25), valurile s-au mișcat cu mare viteză și nu a fost cale de scăpare pentru egipteni care au murit
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Elefantul, Chișinău, 1977; Jack London, Călcâiul de fier, Chișinău, 1982 (în colaborare cu A. Rumu); A. S. Pușkin, Micile tragedii, Chișinău, 1984; A. P. Cehov, Casa cu mezanin, Chișinău, 1985; Evgheni Evtușenko, Versuri, Chișinău, 1986 (în colaborare cu Gh. Vodă); M. Ghercik, Vântul rupe păienjenișul, Chișinău, 1987; M. Tansk, Versuri, Chișinău, 1987; A. Tvardovski, Poezii și poeme, Chișinău, 1990; N. V. Gogol, Opere, I, îngr. Emil Iordache, Iași, 1999 (în colaborare cu Alexandru Cosmescu și Igor Crețu). Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Alte disocieri, Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285963_a_287292]
-
de baladă/ Și cuvântul lui Hristos...”. În viziunea lui P., prezentă și în poemul Rumânească, se invocă iarăși un „neam al nevoii” și se preconizează recuperarea unui drum al ispășirii spre țară („Crucea Ta o duc în spate,/ Drum al vântului și-al ploii/ Dor pribeag, singurătate.../ Și cum urc cu Tine-n pripă,/ Tu Te scrii în pieptul meu,/ Zbor cu moartea-ntr-o aripă,/ Scump altar Lui Dumnezeu.”). Cântece din fluier adună poeme datând din anii ’50-’51, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
căutărilor privește întoarcerea, răscumpărarea și datoria asumată față de un trecut răvășit de o istorie bolnavă: „Mă cheamă, mamă, glas din pământ,/ Mă cheamă mormintele, fagii;/ Mă dor anii pribegi, m-apleacă desagii./ Aș vrea să mă-ntorc cu iuțeală de vânt”. Întregul poem, conceput ca o rugă într-o biserică a Bucovinei dintotdeauna, se încheie aproape apoteotic, dincolo de discursivitatea în care alunecă pe alocuri glasul liric: „Și curând vor vedea vânzătorii de Ialte,/ Caiafa cu vițelul de aur și comisarul ateu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
am făcut provine din sursa noastră comună, indiferent de felul în care ne vom hotărî să o numim: Dumnezeu, Cineva sau nimeni. Sursa este comună și actul întemeierii noastre ne cuprinde pe toți laolaltă. De aceea pot numi „frate“ soarele, vântul și focul sau „soră“ luna, apa și scoarța pământului. De aceea pot cere iertare copacului tăiat și vânatului ucis și pot îmbrățișa calul biciuit. Cu toate acestea, mă recunosc mai lesne în lucrul pe care eu l-am făcut. Și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în raport cu el ca acela de mine făcut - cu atât mă desprind mai mult de ordinea mea originară, cu atât mă izolez mai mult și mă ridic, cu cealaltă ordine a mea, împotriva ordinii din care fac parte laolaltă cu soarele, vântul și apa. Ordinea lucrului pe care nu eu l-am făcut intră în subordinea lucrului făcut de mine și este anulată în această subordonare. Sera îmi este mai aproape decât soarele care o face cu putință, moara de vânt mai
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
soarele, vântul și apa. Ordinea lucrului pe care nu eu l-am făcut intră în subordinea lucrului făcut de mine și este anulată în această subordonare. Sera îmi este mai aproape decât soarele care o face cu putință, moara de vânt mai aproape decât vântul și curentul electric mai aproape decât apa hidrocentralei. Pământul se estompează și „dispare“ în fața autorutei și mașinii, și aerul dispare ca aer, confundat cu un dispozitiv de aer condiționat. Mai „puternice“ sunt obiectele din jurul meu și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Ordinea lucrului pe care nu eu l-am făcut intră în subordinea lucrului făcut de mine și este anulată în această subordonare. Sera îmi este mai aproape decât soarele care o face cu putință, moara de vânt mai aproape decât vântul și curentul electric mai aproape decât apa hidrocentralei. Pământul se estompează și „dispare“ în fața autorutei și mașinii, și aerul dispare ca aer, confundat cu un dispozitiv de aer condiționat. Mai „puternice“ sunt obiectele din jurul meu și casa și străzile și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
râurilor au compoziții variabile, în funcție de terenurile pe care le străbat sau de gazele și sărurile dizolvate. Nici apa de ploaie nu este peste tot la fel, compoziția ei depinde de apropierea de mări și oceane, de puluarea atmosferei sau de vânturile întâlnite. O mare problemă a secolului nostru va deveni modul de administrare a resurselor de apă. Nu trebuie uitat faptul că distribuția inegală a apei pe suptafața Terrei face ca unele țări să sufere de secetă. Lipsa apei poate duce
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Horeanu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1213]
-
valoare deoarece se înscriau pe linia naționalismului său cultural. Opiniile literare ale lui Iorga au cea mai mică valoare din toate realizările sale. Dar el a rămas toată viața credincios acestor principii, luptînd pentru ele ca Don Quijote cu morile de vînt. Îi plăcea să repete cuvintele lui Cambronne: "Garda moare, dar nu se predă!" În toamna lui 1940, lumea lui Iorga se năruia în jurul lui: zvastica flutura pe Turnul Eiffel, Franța se prăbușise; steaguri roșii se învolburau deasupra Chișinăului și a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga a reluat editarea "Neamului românesc" la Iași. Pentru prima oară erau tipărite 5.000 de exemplare zilnic, la ordinul regelui și pe cheltuiala statului. Iorga remarca: "A sosit în sfîrșit vremea cînd vorbele mele nu se mai pierd în vînt"65. În ciuda faptului că era bolnav, suferind de dureri intercostale mari, a făcut eforturi extraordinare. Principalul său colaborator era Vasile Bogrea, care (după moartea actorului Petre Liciu) rămăsese singurul prieten al lui Iorga. Mai era și Alex Cusin, un colaborator
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Nu Iorga era cel care poseda abilitatea politică de a alcătui un astfel de guvern și de a-l face operabil. Dacă e să-l considerăm drept "luptător", lupta lui în politică semăna cu lupta lui Don Quijote cu morile de vînt, fără influența moderatoare a unui Sancho. Odată, Iorga a fost invitat la Palatul Regal, dar cei care l-au invitat nu s-au gîndit deloc la cum avea să se întoarcă el acasă într-o noapte înghețată de iarnă. A
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
bridge în Aleea Vulpache (locuința de la București a Lupeascăi) sau un tîrg care trebuia încheiat cu colonelul Gavrilă Marinescu sau cu Max Aușnit. Poporul lui își manifesta zadarnic dragostea în fața porții Palatului. Regele era interesat doar de comorile palpabile. Iar vînturile reci care băteau dinspre Moldova ucideau dragostea disprețuită a națiunii române. Atunci cînd Carol i-a părăsit pe prințesa Elena și pe fiul său Mihai, Brătienii au avut un presentiment. Privind lucrurile retrospectiv, exilarea lui Carol era justificată, în ciuda faptului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
oameni au avut de suferit. Nu există alt loc cu care să poată fi comparat în privința ororilor cu acesta. Proverbele românești sînt dovezi mai bune ale instinctului național al românilor decît multe cărți de istorie: "Apa trece, pietrele rămîn"; sau "Vîntul culcă iarba, dar n-o smulge din rădăcini"; sau, cel mai ilustrativ: "Nu-i da, Doamne, românului cît poate să ducă!" Popoarele supraviețuiesc prin luptă, altele supunîndu-se, iar unele reușesc să facă ambele lucruri la momentul potrivit. Aceste schimburi de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
veacuri și continuă să vuiască, acolo unde bogățiile sînt atît de ispititoare și pe unde trec drumurile hoardelor (...). Sîntem atît de puțini printre atît de mulți! Orice altă națiune ar fi plecat și s-ar fi risipit (în cele patru vînturi) ale lumii. Dar noi am rămas neclintiți! Iorga, la declanșarea celui de al Doilea Război Au doborît pinul acela bătrîn și falnic pentru că arunca o umbră prea deasă... Rînduri scrise de Iorga înaintea asasinării sale Zorile zilei de 10 mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
s-a renunțat la ea. Chiar ținînd cont de teroarea atotstăpînitoare, funeraliile au fost remarcabil de dezolante. Foarte puțini au cutezat să vină să vadă cum este coborît în groapă sicriul lui Iorga, sub șfichiuirile reci ca gheața ale crivățului, vîntul care năvălește în Valahia venind din stepele Rusiei. Nu s-a ținut nici o cuvîntare. Familia Iorga era indignată de lașitatea și oportunismul înaltei societăți bucureștene, ajunse la culme mai ales după crimele de la Jilava. Capătul drumului lui Iorga a fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Chiar și cei care se declarau deschis de dreapta, ca francezii Jacques Laurent sau Roger Nimier, gustau mai degrabă farmecul unei cauze pierdute, afișând o nostalgie boemă pentru trecutul discreditat și arborându-și cu mândrie insignifianța politică. Cum stânga avea vântul În pupă și istoria de partea ei, literații de dreapta din noua generație s-au declarat sfidător perdanți, transformând decadența autentică și solipsismul morbid al unor Drieu La Rochelle și Ernst Jünger Într-un stil comportamental și vestimentar - și prefigurându
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a nu trezi fantomele memoriei naționale - nu puteau masca vechile defecte. Erau vechile defecte, Într-o formă nouă. IXtc "IX" Iluzii pierdutetc "Iluzii pierdute" Indië verloren, rampspoed geboren. șDacă pierdem Indiile, suntem pierduți.ț Zicală olandeză, populară În anii ’40 Vântul schimbării suflă peste acest continent și, fie că ne place sau nu, conștiința de sine a Africii este o realitate politică. Harold Macmillan, cuvântare la Cape Town (3 februarie 1960) Marea Britanie a pierdut un imperiu și nu și-a găsit Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au existat și excepții. În estul și Îndeosebi În sudul Africii, destrămarea imperiului s-a dovedit mai controversată decât fusese În Africa de Vest. Când Harold Macmillan i-a informat pe sud-africani, Într-o cuvântare faimoasă ținută la Cape Town În 1960, că „vântul schimbării suflă peste acest continent și, fie că ne place sau nu, această dezvoltare a conștiinței șafricaneț este o realitate politică”, el nu aștepta o reacție favorabilă și nici nu i s-a oferit așa ceva. Coloniștii albi din Africa de Sud au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avut mai mult succes În alegeri, ei nu au făcut schimbări radicale În politica socială sau economică. Wilson Însuși, ca și celebrii săi predecesori Attlee și Beveridge, era fabian În teorie și keynesian În practică și nu se dădea În vânt după inovații economice (sau politice). Ca mai toți politicienii britanici, indiferent de culoarea politică, el era extrem de convențional și pragmatic, mândru de propria miopie În problemele de interes public: „o săptămână e un veac În politică”. Cu toate acestea, statul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]