37,223 matches
-
reconstruite cu o lipsă șocantă de imaginație sau viziune, sau la Londra, unde Biroul de Arhitectură al Consiliului Municipal a autorizat proiecte de construcție precum imobilele Alton din Roehampton, inspirate de Le Corbusier, liniare până la disperare și aruncate În bătaia vântului, urâțenia părea deliberată, efect al unei atente activități de proiectare. Oribilul Torre Velasco din Milano, un zgârie-nori din beton armat construit Între 1957 și 1960 de un consorțiu particular anglo-italian, exemplifica hipermodernismul agresiv al vremii și dorința acestuia de a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Woburn Square, În inima vechiului Bloomsbury, și „neasemuit de hidos”, cum spunea Roy Porter, un specialist În istoria Londrei. În același ton, complexul South Bank reunea un evantai prețios de instituții artistice, dar clădirile sale scunde, aleile măturate de vânt și fațadele de ciment crăpate ilustrează, din păcate, ceea ce marea urbanistă Jane Jacobs numea „plaga insipidului”. Nu e limpede de ce politicienii și edilii din perioada postbelică au comis atâtea greșeli, chiar admițând că după două războaie mondiale și o criză
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deși recunoșteau concret nedreptățile săvârșite În trecut, partidul și conducerea din era stalinistă au rămas neschimbate și pe poziții. Precum liderul comunist francez Maurice Thorez, prim-secretarul Antonín Novotný a așteptat mulți ani ca să afle exact din ce parte bate vântul, Înainte de a urma exemplul lui Hrușciov și a-l denunța pe dictatorul sovietic. Experiența cehă a terorii staliniste la apogeul său era atât de recentă și de brutală, Încât șefii partidului ezitau să admită și cea mai mică „eroare”, de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fi fost posibilă o retragere. În anii ’70, efortul de a clădi o Încredere intercomunitară care să-i permită provinciei să se administreze singură s-a izbit de suspiciune și intransigență de ambele părți. Catolicii, chiar dacă nu se dădeau În vânt după propriii extremiști armați, aveau motive istorice să suspecteze promisiunile de egalitate civică și diviziune a puterii lansate de conducerea protestantă a Ulsterului. Aceasta din urmă, dintotdeauna reticentă când venea vorba de concesii reale pentru minoritatea catolică, se temea acum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În vigoare la instalarea sa În 1932. Prin amestecul de cenzură clericalistă, corporatism și subdezvoltare rurală, țara semăna mai mult cu Austria de după 1934; nu este de mirare că pensionarii francezi care aveau nostalgia regimului de la Vichy se dădeau În vânt după Portugalia postbelică. Charles Maurras, liderul În dizgrație al grupării Action Française, era admiratorul lui Salazar și a corespondat cu el până s-a stins, În 19527. Prin nivelul general de trai, Portugalia lui Salazar aducea mai mult cu Africa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
capul cu efectele pe termen lung. Consecințele acestei nonșalanțe au Început să se facă simțite În 1977: la alegerile generale din iunie, rata anuală a inflației era de 26%, În vistieria statului (secătuită de politica franchistă de impozitare regresivă) bătea vântul, iar șomajul se Înscria Într-o curbă ascendentă de durată. Între 1973 și 1982, 1,8 milioane de spanioli au rămas fără slujbă 17. Ca În timpul efemerei Republici din anii ’30, Spania construia o democrație În ghearele recesiunii economice; s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Partidul Laburist a pierdut aproape trei milioane de simpatizanți și 160 de locuri În parlament. Scorul său a coborât la 27,6%, cea mai slabă performanță a partidului de la primul război mondial. Nu era limpede dacă britanicii se dădeau În vânt după doamna Thatcher (votul pentru conservatori nu a crescut), dar e clar că nu-i voiau pe ceilalți. Partidului Laburist i-au trebuit 14 ani și trei lideri diferiți ca să-și revină după catastrofa din iunie 1983. Politic, partidul a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
creeze Întreprinderi temporar viabile și chiar teoretic profitabile - dar numai cu prețul unor subvenții substanțiale și privând de resurse alți agenți economici. Dezordinea și frustrarea au crescut. În paralel, șefii de ferme și directorii locali, neștiind din ce direcție bate vântul, au căutat să se protejeze În eventualitatea unei reîntoarceri la normele de plan: creându-și stocuri din tot ce le pica În mână, de teama revenirii la controlul centralizat. Toată această poveste le era bine cunoscută criticilor conservatori ai lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
patru reactoare uriașe ale centralei nucleare de la Cernobîl (Ucraina), eliberând În atmosferă 120 milioane de curie de material radioactiv: de 100 de ori mai mult decât radiația emisă la Hiroshima și Nagasaki Împreună. Norul radioactiv rezultat a fost dus de vânt spre nord-vest, În Europa Occidentală și Scandinavia, ajungând până În țara Galilor și Suedia și afectând În total, conform estimărilor, aproximativ cinci milioane de oameni. Pe lângă cei 30 de membri ai echipelor de intervenție uciși pe loc, alți 30.000 de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
calma pe agitații vecini ai Germaniei. și, oricum, Kohl - născut În Ludwigshafen și, la fel ca renanul Adenauer, deschis spre Occident - nu avea nimic Împotriva unei Germanii legate tot mai strâns de Comunitatea Europeană. Cel mai important, cancelarul german avea vântul În pupa, cum se vede În orice fotografie a sa din epocă: unificarea Germaniei avea sprijinul deplin al Statelor Unite. Ca toată lumea, administrația președintelui George Bush a presupus inițial că unificarea Germaniei se va produce la sfârșitul unei serii de schimbări
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exagerat al propriei importanțe. Iar părinții lor, cel puțin În Occident, erau recunoscători pentru stabilitatea politică și siguranța materială din acea perioadă, În contrast cu ororile anterioare. Dar cei care erau prea tineri ca să țină minte anii ’60 nu se dădeau În vânt după autoproslăvirea solipsistă a bătrânilor memorialiști ai epocii, iar cei mai bătrâni, care trăiseră toată viața sub comunism, Își aminteau nu numai slujbele garantate, chiriile ieftine și străzile sigure, ci și decorul cenușiu de talente irosite și speranțe zădărnicite. De
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și nu Uniunea Europeană sau Întreprinderile private) putea juca un rol inimitabil, deținând cvasimonopolul finanțării. Chiar și În Europa de Est, unde generația mai vârstnică Își aduce aminte cu tremur ce Înseamnă să Încredințezi guvernului controlul vieții culturale, vistieria publică prin care bătea vântul era singura alternativă la impactul malefic al forțelor pieței. Sub comunism, artele spectacolului au fost mai mult destoinice decât epatante: de obicei competente din punct de vedre tehnic, dar aproape Întotdeauna precaute și conservatoare. Era de ajuns să vezi Die
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apreciate de o clientelă obișnuită, căreia îi plăcea să se ospăteze aici, bând vin rece sau fiert. Este adevărat că vinurile din peninsula italică, despre care Virgiliu, în Georgicele, scria că numărul lor era "ca firele de nisip pe care vântul le răscolește în deșerturile Libiei", invadează progresiv piața întregului Imperiu Roman, inclusiv a Greciei, ba chiar și India le importă. După spusele lui Plinius, abia spre anul 600 înainte de Hristos romanii au început să aprecieze vinul și, în consecință, s-
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Am adunat necontenit mireasma cântecului nostru, rănilor noastre, petale de lumină înconjurate cu sârmă ghimpată și turnuri de pază cu arme de foc. Dureri și rugă mi-au fost cărările umblate. Am înfruntat troiene și munți cu zăpadă, am înfruntat vânturi și ploi cu nori negri care îmi întunecau cărările și mă întrebam: mâine pe unde îmi va mai purta pașii Dumnezeu? Prin ce adâncuri sau grele urcușuri? Am dormit prin strâmtori și scorburi, am îndurat frig în dimineți cu promoroacă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
la viață al omului, libertatea la cuvânt e o cucerire a civilizației. Nu o pângăriți, nu o striviți. Cei ce se opun astăzi au rămas tot retrograzi și victime ale nedreptății vechilor practici; infami și mișei au fruntea însângerată și „vântul suflă rece ca dintr-un adânc de ocnă”. Se vor alte exterminări? Ateismul afișează zi de zi tot mai multă ignoranță. Credința a fost arma prin care am supraviețuit în istorie. Ar fi o dezarmare sau o sinucidere lentă dacă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ca stoluri de corbi, Și-atunci își vândură pe-arginții lui Iuda Și țara și neamul stăpânii cei orbi. În noapte se stinse și doina și graiul Și datini străbune se spun c-au pierit Prin satele triste, pustiu plânge vântul Prin ziduri sfărâmate de schit năruit. Era acum țara, flămândă și goală Și holda furată și boii din jug. Flăcăii, sărmani, erau puși în lanțuri, Uciși, duși în temniți, de vii arși pe rug. Pornise furtuna, prigoane prin țară, Legenda
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
a reprezenta și de a dinamiza viața spirituală din zona de vest a țării, H. are un program cultural, mărturisind chiar în primul număr intenția „de a munci conștiincios” la afirmarea spiritualității românești „într-un colț de țară amenințat de vânturile revizionismului internațional”. Într-o serie de articole programatice, este susținută cu fervoare ideea regionalismului cultural înțeles nu ca o formă de separare, ci ca modalitate de integrare în cultura țării. La un an de la apariție Al. Constantinescu notează cu satisfacție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287455_a_288784]
-
Toamna a domolit razele soarelui. Ea a desenat apoi pe cer nori cenușii și apăsători. Frunzele aleargă îngrozite, alungate de suflarea năprasnică și înghețată a vântului. Pomii încă mai sunt înveșmântați cu haine galbene și ruginii. Numai unele fructe au rămas pe pomii înverșunați, acestea fiind merele și nucile care, în curând, vor fugi de prin așternutul crengilor colorate. Deodată, stropi reci de ploaie se năpăstuiesc
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
Chanteurs malades, Ani, pribegie și somn/Années, exil et sommeil, Cântecul așteptării/Le chant de l'attente, Epilog/Épilogue. Le titre du recueil est un autre choix original de la traductrice, qui reprend un vers du poème Epilog/Épilogue : Îngenunchez în vânt. Mâine oasele au să-mi cadă de pe cruce. Înapoi niciun drum nu mai duce. Îngenunchez în vânt: Lângă steaua cea mai tristă. (Blaga, 2010 : 132) Je m'agenouille dans le vent. Demain mes ossements se détacheront de la croix. Îl n
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Epilog/Épilogue. Le titre du recueil est un autre choix original de la traductrice, qui reprend un vers du poème Epilog/Épilogue : Îngenunchez în vânt. Mâine oasele au să-mi cadă de pe cruce. Înapoi niciun drum nu mai duce. Îngenunchez în vânt: Lângă steaua cea mai tristă. (Blaga, 2010 : 132) Je m'agenouille dans le vent. Demain mes ossements se détacheront de la croix. Îl n'y a aucun chemin de retour. Je m'agenouille dans le vent : Près de l'étoile la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
vers brefs et sur leș espaces blancs qu'ils créent. Voilà l'exemple du poème Melancolie (Mélancolie) du recueil Leș poèmes de la lumière, dans la traduction de Jean Poncet, que nous avons disposé selon le principe de la symétrie axiale : Un vânt răzleț își șterge lacrimile reci pe geamuri. Ploua. Tristeți nedeslușite-mi vin, dar toată durerea, ce-o simt, n-o simt în mine, în inimă, în piept, ci-n picurii de ploaie care curg. Și altoita pe ființă mea imensă
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de découper leș vers de manière différente que l'auteur. Le cas le plus fréquent est de séparer un syntagme dans șes parties constitutives, comme par exemple un nom de son complément : Înapoi niciun drum nu mai duce./ Îngenunchiez în vânt [...]. (Epilog). (Blaga, 2010 : 132) Îl n'existe plus de chemin/ de retour. Je m'agenouille dans le vent [...]. (Épilogue) (Miclău, 1978 : 309) L'enjambement créé introduit une pause, une sorte de suspens entre le nom " chemin " et son complément, " de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
dans son style traductif. Pour montrer notre propos, îl suffit d'analyser la traduction du poème Pasărea sfântă (L'oiseau sacré) et de la comparer à la variante proposée par Paul Miclău : Pasărea sfântă L'oiseau sacré L'oiseau saint În vântul de nimeni stârnit hieratic Orionul te binecuvânta, lăcrimându-și deasupra ta geometria înaltă și sfântă. Dans le vent qui tout seul se *déclanche hiératique, l'Orion, la bénédiction t'a donné versant comme des larmes sur țoi să géométrie haute
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
trépassent. Es-tu oiseau ? Ou cloche portée dans le monde ? On dirait une coupe sans anses, un être nu, chanson dorée survolant leș angoisses que nous donnent leș énigmes disparues. Dăinuind în tenebre că în povești, cu fluier părelnic de vânt cânți celor ce somnul și-l beau din macii negri de sub pământ. Existante dans leș ténèbres comme dans leș contes, d'une imaginaire flûte à vent tu joues pour ceux qui boivent leur sommeil des pavots noirs, sous la terre
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
poéticité du texte : le syntagme " lăcrimându-și [...] geometria " est traduit par " en pleurant [...] să géométrie " ; l'épithète " înaltă " (littéralement : " haute ") est interprétée comme " infinie ". Leș métaphores du poème de départ șont soumises également au travail d'interprétation : " fluier părelnic de vânt " est traduit par " la flûte irréelle des airs ", tandis que " văzduhul boltitelor tale amiezi " devient en langue cible " l'air de țes midis envoûtés ". L'ajout sémantique auquel recourt le traducteur pour recréer la rime n'arrive pas à compromettre
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]