38,404 matches
-
Cronicarul grec Ghiorghios Hamartolus a menționt într-un dintre scrierile sale de pe la 837 că Țaratul Bulgar a fost interesat să se alieze cu ungurii. Constantin al VII-lea Porfirogenet a scris în lucrarea sa "De Administrando Imperio" că haganul și comandantul militar al hazarilor i-au cerut împăratului Theophil să le ofere cetatea Sarkel. Se consideră că această mențiune are legătură cu ungurii, de vreme ce fortăreața le-ar fi fost necesară hazarilor pentru a se apăra de maghiari, singurul inamic de care
Invaziile maghiarilor în Europa () [Corola-website/Science/328384_a_329713]
-
să pleca a scris un avertisment pe tablă bibliotecii. Jackson este posedat de Maestrul Kanima și participă la o petrecere rave secrete pentru a ajunge la următoarea lui victima. Stiles, Erica, si Isaac are droguri cu ketamină pentru al interogă. Comandantul, vorbind prin intermediul Jackson, spune că cei pe care ia ucis până în prezent au fost toți ucigașii vinovați de uciderea "mea", adică maestrul. Michael Jackson se transformă în kanima complet, scăpa și o ucide pe Kara Simmons. În șez. 3 doamna
Teen Wolf () [Corola-website/Science/327506_a_328835]
-
care era la contrabas (se întorsese astfel roata). În perioada anilor ‘53 - ’54, pleacă în armată la Timișoara și acolo este băgat la muzică. De aici învață să cânte și să citească pe note datorită locotenentului major care era și comandantul muzicii. Când se întoarce din armata este angajat la Sindicat, unde ține numeroase spectacole. Face parte din Ansamblul sindicatului din Târgu Cărbunești „Gilortul”, orchestră formată din 40 de instrumentiști. Aici a luat contact cu cei mai buni lăutari gorjeni: Ion
Constantin Pițigoi () [Corola-website/Science/327554_a_328883]
-
multe vizite pe front, constatând starea de epuizare fizică a soldaților și moralul scăzut al acestora. Din acest motiv, a decis, din proprie inițiativă, încetarea luptelor și retragerea celor două armate germane, fără să fi cerut aprobarea conducerii militare superioare. Comandantul Armatei 1, Alexander von Kluck, l-a acuzat pe Hentsch că i-ar fi răpit astfel o victorie decisivă, dar, de fapt, frontul a fost pierdut deoarece Planul Schlieffen nu a fost aplicat conform intențiilor autorului sau, Alfred von Schlieffen
Richard Hentsch () [Corola-website/Science/327557_a_328886]
-
88 mm 43 și tunul KwK 88 mm 43 folosit de tancurile grele. Armele antiaeriene din Primul Război Mondial erau adaptări ale unor arme existente de calibru mediu, montate pe piedestaluri pentru a permite tragerea din unghiuri mari. Până în 1915, comandanții germani au realizat că acestea nu folosesc decât la descurajarea piloților, fiind slabe chiar și împotriva baloanelor și a avioanelor cu viteză redusă. Odată cu creșterea eficienței noilor aparate de zbor, multe țări au dezvoltat arme antiaeriene speciale cu o viteză
Tun antiaerian Flak 88 mm () [Corola-website/Science/327600_a_328929]
-
autorizați să folosească forța letală când protejează persoanele și bunurile clienților lor, după cum este prevăzut în contract. (A existat o interpretare conform căreia acești contractori autorizați se pot angaja în luptă în numele guvernlui SUA). Aceeași hotărâre afirma că este responsabilitatea comandantului forței combatante să se asigure că obiectul contractului nu autorizează acțiuni specifice armatei guvernamentale, de exemplu atacuri sau raiduri preventive. Pe de altă parte, civilii din cadrul forțelor armate ale SUA își pierd protecția prevăzută de legile războiului în cazul în
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
ei au reușit chiar să ajungă în fruntea unor entități statale independente (Statul Bhopal sau Statul Loharu de exemplu). Mercenarii au fost folosiți în mod regulat de liderii militaro-politici din China Antică, până la unificarea țării de Dinastia Qin. Consilierii și comandanții militari instruiți în spiritul „Artei războiului” a lui Sun Tzu erau angajați de diferiții regi și principi chinezi. După unificarea țării de Dinastia Qin, împărații au continuat practica angajării mercenarilor din diferite regiuni - din stepele nordice până la regatele Yue din
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
care a sosit la Constantinopol în 1035 și s-a angajat în garda varegilor. El a participat la optsprezece bătălii în slujba bizantinilor. Până la reîntoarcerea sa în patrie în 1043, el a fost înaintat în funcție până la aceea de „Akolythos” - comandant al gărzii varege. Avea să moară în 1066 în bătălia de la Stamford Bridge împotriva regelui Harold Godwinson. În timpul cuceririi normande a Angliei, flamanzii (locuitori originari din Flandra) au format un contingent important al armatei lui William Cuceritorul. După terminarea campaniei
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Calypso este numele unei nave oceanografice franceze cu care comandantul Jacques-Yves Cousteau a făcut campanii maritime de explorare științifică din 1950 până în ianuarie 1996. Nava a fost inițial dragorul de mine "BYMS-26" construit pentru marina engleză în 1942 la șantierul naval din Seattle, Washington, Statele Unite ale Americii. A fost lansat
Calypso (navă) () [Corola-website/Science/327597_a_328926]
-
onorurile au fost duse pe plajă unde au fost luate de un servitor al lui Fletcher și transportate în coșuri de alge. După ce le-a îndepărtat de castel, Fletcher și soțul ei le-au îngropat. Între timp, în mai 1652 comandantul blocadei, colonelul Thomas Morgan, a primit armele necesare pentru avarierea castelului Dunnottar, După ce a aflat că onorurile nu mai erau la castel, Cromwell l-a prins pe Ogilvie și pe soția sa, care i-au spus o poveste falsă cum
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
necesitatea acțiunii sale, solicitând acestora retragerea la nord de calea ferată Stanislau - Nadvorna. La 26 mai este ocupat Deliatinul. La 27 mai polonezii ocupă Stanislaul, ajungând în contact cu trupele române. În noaptea de 29 spre 30 mai, generalul Zadik (comandantul div. a 8-a română) se întâlnește cu generalul Kraliczek (comandantul diviziei a 4-a polonă) la Otânia. Unitățile Armatei Române au staționat în orașele principale, precum Stanislau și Colomeea. Ostilitățile dintre polonezi și ucraineni continuă, iar trupele române rămân
Ocupația românească a Pocuției () [Corola-website/Science/327657_a_328986]
-
Stanislau - Nadvorna. La 26 mai este ocupat Deliatinul. La 27 mai polonezii ocupă Stanislaul, ajungând în contact cu trupele române. În noaptea de 29 spre 30 mai, generalul Zadik (comandantul div. a 8-a română) se întâlnește cu generalul Kraliczek (comandantul diviziei a 4-a polonă) la Otânia. Unitățile Armatei Române au staționat în orașele principale, precum Stanislau și Colomeea. Ostilitățile dintre polonezi și ucraineni continuă, iar trupele române rămân în Pocuția până când polonezii aduc suficiente trupe cu care să ocupe
Ocupația românească a Pocuției () [Corola-website/Science/327657_a_328986]
-
a observat un soldat inamic ce se retragea cu drapelul turcesc, l-a atacat și, cu sprijinul altor doi camarazi de batalion, sergentul Gheorghe Stan și caporalul Nica Vasile, a reușit să captureze drapelul pe care l-a predat ulterior comandantului de batalion. După două zile, la 1 septembrie 1877, maiorului Candiano însoțit de Grigore Ion, Gheorghe Stan și Nica Vasile au adus drapelul capturat la Poradim unde se afla cartierul general al Armatei Române și l-au prezentat Regelui Carol
Grigore Ion () [Corola-website/Science/327641_a_328970]
-
Ion al Lucăi (sau Alucăi), sergent în Batalionului 1 al Regimentului 16 Dorobanți, susținuse, în memorii adresate Ministerului de Război începând cu anul 1893, că el ar fi fost cel care capturase stindardul otoman. Pe baza mărturiei căpitanului Petru Negoescu, comandantul Batalionului 1 al Regimentului 16 Dorobanți, care afirma, susținut de mărturiile altor militari, că cel care capturase stindardul fusese sergentul Grigore Ion al Lucăi (sau Alucăi) din compania III Burdujeni a batalionului său, un proiect de lege pentru acordarea unei
Grigore Ion () [Corola-website/Science/327641_a_328970]
-
(1599 - 16 februarie 1665) un Hatman de câmp al Coroanei și membru al șleahtei (aristocrației) Uniunii statale polono-lituaniene. El este considerat unul dintre cei mai de succes comandanți militari și un erou național al Poloniei. El și-a adus o contribuție marcantă la luptele din timpul Răscoalei lui Hmelnițki, Primul Război Nordic și a Războiului polono-suedez (Potopul). În timpul „Potopului”, el a folosit cu succes tacticile războiului de gherilă
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
să și a fost înaintat la gradul de stegar (chorąży). El a participat la bătălia de la Dirschau de pe 6-7 august 1627, în care regele suedez Gustav Adolf a fost rănit grav. Stefan Czarniecki și-a desăvârșit pregătirea militară învățând de la comandantul său, hatmanul Koniecpolski, dar și de la cazaci,tătari și nu în ultimul rând de la suedezi . După terminarea Războiului Polonezo-Suedez, Czarniecki s-a înrolat în 1630 în trupele habsburgilor Sfântului Imperiu Roman și a continuat luptele împotriva suedezilor, participând la bătălia
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
și au făcut tot ce le-a stat în putere să îl împiedice să obțină titlul de hatman în 1656. Regele l-a recompensat însă anul următor cu titlul de voievod al Ruteniei și cu acela extraordinar de „general și comandant adjunct al forțelor regale”, care îi confereau puteri egale cu cele ale unui hemtman. Titlul de hatman al Coroanei a fost atribuit lui Jerzy Sebastian Lubomirski, care fusese loial regelui în timpul Potopului și se dovedise un comandant iscusit, (care nu
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
de „general și comandant adjunct al forțelor regale”, care îi confereau puteri egale cu cele ale unui hemtman. Titlul de hatman al Coroanei a fost atribuit lui Jerzy Sebastian Lubomirski, care fusese loial regelui în timpul Potopului și se dovedise un comandant iscusit, (care nu îl putea egala însă din punct de vedere militar pe Czarniecki), dar care era membru al unei familii de magnați. Czarniecki a spus în legătură cu această numire cuvintele care au devenit faimoase „Nu din sare sau țărână sunt
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
din nou remarcat în campania împotriva rușilor, reușind să obțină victorii în bătăliile de la Połonka, Basia și Kuliszki. Victoriile din această campanie l-au dus pe Czarniecki pe culmile popularității. Regele Ioan Cazimir a încercat să îl implice pe marele comandant militar în planul său nepopular de modificare a modului în care era ales regele, practic de numire al unui succesor ("vivente rege" - Ioan Cazimir îl dorea ca succesor pe Ludovic al II-lea de Bourbon). Reputația lui Czarniecki de lider
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
de el la Czarnca. Moștenirea sa a fost primită de nepotul Stefan Stanisław Czarniecki, dar numele lui avea să se piardă, averea strânsă de hatman asigurând bunăstarea familiei de maganați Branicki. Czarniecki rămâne în conștiința națională drept cel mai vestit comandant polonez al tuturor timpurilor. Podhorecki îl consideră pe Czarniecki cel mai mare expert în tacticia atacurilor și retragerilor rapide și subliniază că el este comandantul militar de rang înalt cu cel mai îndelungat stagiu militar - a participat la 27 de
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
asigurând bunăstarea familiei de maganați Branicki. Czarniecki rămâne în conștiința națională drept cel mai vestit comandant polonez al tuturor timpurilor. Podhorecki îl consideră pe Czarniecki cel mai mare expert în tacticia atacurilor și retragerilor rapide și subliniază că el este comandantul militar de rang înalt cu cel mai îndelungat stagiu militar - a participat la 27 de bălii mari și a comandat 17 dintre ele. Czarniecki este considerat principalul artizan al victoriei polonezilor în timpul Potopului, deși el a avut succese mult mai
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
Krajewski a publicat o biografie, lucrări care au întărit legenda eroului salvator al Poliniei din fața invaziilor și anarhiei. Această legendă a devenit mai puternică în timpul împărțirilor Poloniei, când artiștii Romantismului polonez l-au utilizat drept exemplu de patriotism și de comandant militar victorios. Poate cel mai cunoscut portret este făcut de Henryk Sienkiewicz în trilogia Prin foc și sabie, Potopul și Pan Wołodyjowski. Urmărirea invadatorului suedez prin Pomerania și Danemarca (1658-1659) și debarcarea polonezilor conduși de Czarniecki pe insula Als au
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
rândurile diviziilor responsabile de asediul orașului Thionville, în toiul Războiului primei coaliții. Armata se confrunta cu o insuficiență de alimente pe care Domery o găsea intolerabilă, astfel încât acesta a dezertat în favoarea francezilor: a intrat în oraș și a cedat în fața comandantului francez, care l-a remunerat cu un pepene verde mare, pe care Domery l-a mâncat îndată, cu tot cu coajă. A mai fost servit cu o varietate de alte bucate, pe care la fel le-a mâncat foarte repede. Domery s-
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
unui sistem de alarmă la seif. El o bănuiește pe Corina și solicită informații suplimentare despre ea. La serata muzicală din miercurea următoare Udrea încearcă să deschidă seiful cu o copie a cheii, dar nu găsește planul. În aceeași seară, comandantul Grupului de Armate Ucraina Sud îi solicită lui von Keil să-i trimită de urgență dosarul cu planul Margareta II. Automobilul german care îl ducea pe ofițerul Krauss (Mircea Anghelescu) la Slănic Moldova cade însă în prăpastie după ce este atacat
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
la scurtă vreme după ce cele două țări și-au recăpătat independența. Acest conflict a vizat controlul asupra orașelor Vilnius (Wilno), Suwałki, Sejny și Augustów. După încheierea Primului Război Mondial a fost creată Republica Lituaniei Centrale în 1920, după o pseudo-rebeliune înscenată de comandantul Divziei 1 lituaniano-belarusă a armatei poloneze. Rebeliunea a avut sprijinul aviației, cavaleriei și artileriei poloneze. Republica Lituaniei Centrale a ocupat un teritoriu în jurul capitalei istorice a Marelui Ducat al Lituaniei, Vilnius. Republica a servit ca un stat tampon între Polonia
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]