37,536 matches
-
temporale, iar sunetul sirenei reprezintă momentul de schimbare a timpului istoric. „În lumea timpului profan, lucrurile se petrec o dată pentru totdeauna, însă în lumea timpului sacru, orice este posibil. Timpul poate fi reversibil, iar identitățile, transformate. Câtă vreme lumea timpului obișnuit este rigidă, cea a timpului sacru este fluidă”, afirma profesorul american Gary Eberle. Ieșirea din timp era considerată de Mircea Eliade ca fiind „elementul care pune în legătură funcția literaturii cu aceea a mitologiilor, deoarece prin intermediul literaturii resimțim o revoltă
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
elementul care pune în legătură funcția literaturii cu aceea a mitologiilor, deoarece prin intermediul literaturii resimțim o revoltă față de timpul istoric, dorința de a atinge alte ritmuri temporale decât acelea în care suntem condamnați să trăim și să ne desfășurăm activitățile obișnuite [...], speranța de a fi eliberați de greutatea exercitată asupra noastră de «Timpul mort», acel Timp care are capacitatea de a strivi și de a ucide”. Autorul are în vedere, potrivit propriilor afirmații, „sensul și importanța transistorice ce se ascund în
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
erau de partea lor, dar le lipsea manevrabilitatea,priceperea sau experiența de luptă și sistemul de comunicații.Din perspectiva lor,bătălia era asemeni unei încăierări într-o tavernă, dar de proporții mai mari. Armata romană era foarte disciplinată,organizată și obișnuită să primească mesaje complexe pe timpul bătăliei. Câmpul de luptă aflat într-o vale mărginită de pădure îi avantaja pe romani. Spațiul limitat nu-i permitea reginei Boudicca să se confrunte cu armata romană decât folosind o parte mică a forțelor
Bătălia de la Watling Street () [Corola-website/Science/327092_a_328421]
-
dispunea. Tacitus scrie, că Boudica își conducea armata de pe un car, adresându-se înainte de bătălie oamenilor săi cu un discurs, în care îndemna să nu fie considerată drept o regină nobilă, care se răzbună pentru regatul pierdut, ci o femeie obișnuită, care se răzbună pentru bătaia de joc asupra ei, și abuzurile împotriva fiicelor ei. Zeii erau de partea lor, o Legiune, care l-i s-a opus, a fost distrusă, deci le vor distruge și pe altele. Ea, femeie, era
Bătălia de la Watling Street () [Corola-website/Science/327092_a_328421]
-
mici, foamea parcă nici nu o simte, iar auzul începe să-i slăbească. În schimb, el afirmă că aude totuși altfel de sunete cum ar fi pulsul unor obiecte de mobilier. Simțind că nu mai poate trăi ca un om obișnuit, Cucoaneș îl roagă pe narator să-l ajute să scape de medici, de gazetari și de alți oameni curioși, dorind să se ascundă în Munții Bucegi unde să trăiască ca un sihastru, pentru a vedea până la ce nivel va avea
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
arate cu brațul către cer, fără a detalia în ce sens este bine. Accentul lui Mircea Eliade cade în această nuvelă nu pe studiul macrantropiei în lumea modernă, ci pe contactul unei ființe extraordinare cu o realitate mitică, ascunsă simțurilor obișnuite. Misterul percepției supraomenești a personajului se adâncește, fără ca autorul să intre în detalii, căci, potrivit celor afirmate de Vladimir Soloviov, principala caracteristică a fantasticului pur este aceea că el nu se manifestă niciodată cu claritate, deoarece fantasticul este camuflat în
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
afirmate de Vladimir Soloviov, principala caracteristică a fantasticului pur este aceea că el nu se manifestă niciodată cu claritate, deoarece fantasticul este camuflat în realitatea exterioară și este perceput doar de cei care posedă simțuri superioare, în timp ce rămâne irecognoscibil persoanelor obișnuite. Există totuși unele vagi indicii. Adus în sălbăticia munților, Cucoaneș începe să semene cu un profet și își ridică înspăimântător brațele către cer și începe să se adreseze văilor și munților, vorbind și cântând. Uriașul rostește expresiile „Vox populi” și
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
in deserto”, ultima dintre ele amintind de predicarea în deșert a Sfântului Ioan Botezătorul și luminând semnificația exilului lui Eugen. Înălțarea sa fizică poate reprezenta și o ascensiune spirituală, personajul descoperind o taină pe care nu o poate revela oamenilor obișnuiți; astfel, la întrebarea "„Ce este acolo?”" el răspunde enigmatic: "„Totul este”". Gestul aparent simplu al oferirii câte unei crenguțe de pe ramura unui copac celor trei vizitatori poate reprezenta un îndemn de a căuta Pomul Cunoașterii Originare pentru a înțelege semnificația
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
timpuri diferite, dar care nu mai relaționează, deoarece omul modern și-a pierdut simțul descifrării divinului. Spectatorii trăiesc sub „teroarea istoriei” într-un timp istoric fragmentat, redus la evenimente reale; așteptând ca să li se prezinte o piesă așa cum sunt ei obișnuiți să o primească, viața lor este redusă la o existență vegetativă. Ei nu mai cred în sacralitate, rămânând astfel captivi ai timpului istoric, din momentul în care a fost proclamată moartea lui Dumnezeu. Timpul în care trăiesc ei coincide cu
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
În teoria relativității generalizate, o soluție exactă este o varietate lorentziană cu anumite câmpuri tensoriale care modelează stările materiei obișnuite, cum ar fi fluidele, sau câmpurile negravitaționale, cum ar fi câmpul electromagnetic. Aceste câmpuri tensoriale trebuie să respecte orice lege fizică relevantă (de exemplu, orice câmp electromagnetic trebuie să satisfacă ecuațiile lui Maxwell). După o rețetă standard folosită frecvent în
Soluții exacte în relativitatea generală () [Corola-website/Science/327215_a_328544]
-
stabilit pe baza semnelor și simptomelor, după excluderea cauzelor mai grave ale simptomelor (de exemplu, epiglotita sau aspirarea de corp străin). De obicei, nu sunt necesare investigații suplimentare, cum sunt analize de sânge, radiografii și culturi. ul este o afecțiune obișnuită, întâlnită la aproximativ 15% dintre copii, îndeosebi la cei cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 5-6 ani. Adolescenții și adulții pot fi diagnosticați cu crup în cazuri rare. Simptomele crupului includ tuse lătrătoare, stridor(un sunet acut, tipic, în
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
foci sau de leii de mare. Plânsul poate agrava respirația șuierătoare, care poate fi un semn de îngustare a căilor respiratorii. Pe măsură ce crupul se agravează, semnele respirației șuierătoare se pot ameliora. Alte simptome includ febră, guturai (simptome tipice ale răcelii obișnuite) și retracția pielii intercostale. Salivația sau aspectul bolnav indică, în mod tipic, alte afecțiuni medicale. De regulă, crupul se consideră a fi datorat unei infecții virale. Unele persoane folosesc termenul pentru a indica laringotraheita severă, crupul spasmodic, difteria laringiană, traheita
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
alte virusuri inclusiv virusul gripal A și B, virusul rubeolic, adenovirusul și virusul sincițial respirator (VRS). Crupul spasmodic (crup cu tuse lătrătoare) este cauzat de același grup de virusuri ca și în cazul laringotraheitei acute, fără a avea însă semnele obișnuite ale infecției (febră, dureri de gât și un număr crescut de leucocite). Tratamentul și reacția la tratament sunt identice. Crupul bacterian poate fi clasificat în următoarele tipuri: difterie laringiană, traheită bacteriană, laringotraheobronșită și laringotraheobronhopneumonie. Difteria laringiană este cauzată de agentul
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
la 17. 85% dintre copiii aduși la camera de gardă prezintă crup de gravitate scăzută; crupul sever se întâlnește în cazuri rare Imunizarea (vaccinarea) împotriva gripei și difteriei poate preveni crupul. Copiii cu crup trebuie calmați pe cât posibil. În mod obișnuit, se administrează steroizi, iar în cazuri grave, epinefrină. Copiilor cu saturație de oxigen (cantitatea de oxigen din sânge) sub 92% trebuie să li se administreze oxigen, iar pacienții cu crup sever pot fi spitalizați pentru a fi ținuți sub observație
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
în mare parte pe orez, legume și carne. Bucătăria tradițională coreenă este remarcată pentru numărul de garnitură ("banchan") ce însoțește oreyul fiert și cu bob scurt . Kimchi este servit de multe ori, uneori, la fiecare masă. Ingredientele utilizate în mod obișnuit includ ulei de susan, "doenjang" (pastă fermentata de fasole), sos de soia coreean, sare, usturoi, ghimbir, ardei iute, "gochujang" (pastă fermentata de chili). Ingrediente și preparate variază în funcție de provincie. Multe feluri de mâncare regionale au devenit național, precum și feluri de
Bucătăria coreeană () [Corola-website/Science/327252_a_328581]
-
în timp. Martin-Dubost mai oferă o explicație a simbolului sugerând că Ganesha, asemenea șoarecelui, penetrează și cele mai ascunse locuri. Ganesha este "Vighneshvara" sau "Vighnaraja" sau "Vighnaharta"(marathi), Domnul obstacolelor, atât materiale cât și spirituale. El este adorat în mod obișnuit ca cel care îndepărtează obstacolele, deși în mod tradițional tot el este și cel care pune obstacole în calea celor care trebuiesc testați. Paul Courtright spune că “sarcina sa este de a păstra ordinea divină a lucrurilor, dharma sa, de
Ganesha () [Corola-website/Science/327311_a_328640]
-
mai frecvente fiind "Escherichia coli", "Salmonella", "Shigella" și "Campylobacter". Dacă alimentele sunt contaminate și păstrate la temperatura camerei mai multe ore, bacteriile se multiplică, iar riscul de infecție în cazul persoanelor care consumă alimentele respective crește. Alimentele asociate în mod obișnuit cu infecția includ carnea crudă sau insuficient preparată termic, carnea de pui, fructele de mare și ouăle; germenii cruzi; laptele nepasteurizat și brânzeturile moi; sucurile proaspete de fructe și legume. În țările în curs de dezvoltare, în special în zona
Gastroenterită () [Corola-website/Science/327313_a_328642]
-
subțire sunt de obicei neinflamatoare, în timp ce cele din intestinul gros sunt inflamatoare. Numărul minim de agenți patogeni care pot produce această boală variază de la unul singur (pentru "Cryptosporidium") până la o sută de milioane (pentru "Vibrio cholerae"). Gastroenterita este în mod obișnuit diagnosticată clinic, în baza simptomelor suferindului. Determinarea cauzei precise nu este de obicei necesară deoarece nu are impact asupra tratamentului bolii. Totuși, coprocultura trebuie să aibă loc pentru cei care au sângerări în fecale, la cei care au fost expuși
Gastroenterită () [Corola-website/Science/327313_a_328642]
-
conviețui cu nurcile europene și cu dihorii de stepă chiar dacă s-au înregistrat și incidente dar suferă din cauza pătrunderii în ecosistemul lor a nurcii americane. Există dovezi că dihorii au căzut pradă unor jderi dar acesta nu este un lucru obișnuit, iar în conviețuirea cu nevăstuicile, acestea din urmă pot cădea ocazional victime dihorilor. Dihorii sunt animale singuratice, ele trăind împreună cu alți membri ai speciei sale doar în timpul împerecherii și a creșterii puilor. Perioada de împerechere este cuprinsă între lunile februarie
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
cunoscută și sub denumirea de rinofaringită, coriză acută (rinită acută, guturai), sau mai simplu, răceală. Simptomele care apar pot include tuse, dureri la nivelul gâtului, secreții nazale (rinoree) și senzația de strănut. Uneori este prezentă și febra, care în mod obișnuit dispare în decurs de cel mult 7-10 zile. Cu toate acestea, unele simptome pot continua să persiste până la trei săptămâni. Dintre cele peste 200 de virusuri cunoscute ce pot determina apariția răcelii, rinovirusurile sunt cel mai des întâlnite. În general
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]
-
de cap) și scăderea poftei de mâncare. Durerea de gât este prezentă în aproximativ 40% dintre cazuri, în timp ce pentru tuse și dureri musculare procentul este de aproape 50%. La adulți, febra în general nu este prezentă, dar apare în mod obișnuit la sugari și copii. De asemenea, tusea este de obicei mai ușoară decât cea care însoțeste gripa. Prezența simultană a tusei și a febrei indică, în cazul adulților, o probabilitate mai ridicată de gripă decât de viroză. De altfel, între
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]
-
și de frig, strănut și o durere de cap, urmată în zilele următoare de secreții nazale și tuse. Simptomele se pot manifesta în primele 16 ore de la expunere, atingând apogeul la 2-4 zile de la debut. Acestea se ameliorează, în mod obișnuit, în 7-10 zile, dar în unele cazuri pot persista până la trei săptămâni. Durata medie a tusei este de 18 zile, iar în unele cazuri, persoanele afectate pot dezvolta o tuse post-virală care se poate menține după ce infecția a dispărut. La
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]
-
cât și prin inhalarea de aerosoli. Apoi acesta se multiplică, la nivelul nasului și gâtului, înainte de a se extinde (adesea) către tractul respirator inferior. VSR provoacă, într-adevăr, deteriorarea țesutului epitelial. De asemenea, virusul paragripal induce și el în mod obișnuit o inflamație la nivelul mucoasei nazale, gâtului și bronhiilor. La copiii mici, atunci când afectează traheea, acest virus poate determina simptomatologia unui crup (obstrucție a laringelui), datorită dimensiunii mici ale căilor sale respiratorii. Distincția dintre diferite infecții virale ale tractului respirator
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]
-
și infecții bacteriene secundare, care pot provoca la sinuzită, faringită sau o infecție la nivelul urechii. Se estimează că sinuzita apare în 8% din cazuri, iar o infecție în zona urechii în 30% din cazuri. Viroza respiratorie este cea mai obișnuită boală a umană și toți oamenii de pe glob sunt afectați de ea. Tipic, adulții pot prezenta anul două până la cinci infecții, în timp ce copiii pot avea între șase și zece răceli pe an (ajungând până la douăsprezece răceli pentru copiii de vârstă
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]
-
mult mai mult decât o chestiune de estetică. Prin alegerea unui anumit tip de bijuterii era scoasă în evidență averea, statutul social sau convingerile religioase. Diferențele de clase erau exprimate prin intermediul podoabelor, bijuteriilor, hainelor, perucilor sau produselor cosmetice. Pentru egipteanul obișnuit bijuteriile reprezentau simboluri pentru protecție de boala sau un mijloc de a impresiona aproapele sau câștiga dragostea cuiva. Materialele folosite pentru producerea de ornamente erau variate: scoici, pietre, lut, bucăți de os, lemn, rășină, și fildeș. Materiale artificiale s-au
Meșteșugurile în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/330595_a_331924]