37,144 matches
-
o anumită zonă. Aceasta delimitare este opera țesutului mezenchimatos local, care la incitația produșilor MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 127 biochimici din zona de exsudație leucocitara se hiperplaziază și se diferențiază în diverse direcții celulare. Privind astfel procesul inflamator în evoluția lui obișnuită vom constata inițial un cuib de granulocite în masă diferitelor țesuturi sau organe, cunoscut sub denumirea de microabces. Prezenta granulocitelor pe de o parte, a agenților piogeni pe de altă parte induc și exsudația macrofagelor care vor contribui la detersia
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
1984Ă. Inflamația limfohistiocitară poate fi observată în miocardul puilor cât și în ficatul purceilor cu salmonoloză, în rinichii tuturor animalelor bolnave de leptospiroza, cu evoluție subacută, în pneumonia enzootica a purceilor etc. Inflamația macrofagică Deși nu este individualizata în sistematică obișnuită a inflamațiilor, inflamația macrofagică este menționată adesea în inflamațiile cu evoluție cronică. Împreună cu O. Coțofan am prezentat în 1987 un caz de rujet cronic la un porc diagnosticat necropsic că „leucoza”; limfonodurile erau mult mărite în volum, cenușii albicioase și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
capitalul în dezvoltarea activităților interne și a îndruma această activitate în așa fel, încât, produsele ei să aibă cea mai mare valoare, tot așa fiecare individ urmărește fără îndoială să facă venitul anual cât se poate de mare. În mod obișnuit, ce e drept, el nu intenționează promovarea interesului public, și nici nu știe cu cât contribuie el la această promovare. Atunci când preferă să sprijine activitatea indigenă, iar nu pe cea străină, el este condus de o mână invizibilă* ca să promoveze
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
managementului resurselor umane în cadrul serviciilor publice. Putem spune, după părerea noastră, că managementul resurselor umane în cadrul instituțiilor care oferă servicii publice constă în „dubla relație cu publicul” (schema 16). Modelul relațiilor publice Primul bloc conceptual (al instituției publice) oferă cadrul obișnuit al managementului resurselor umane prin relația dintre manager (M) și salariați (S). Ceea ce este specific se referă la caracterul „subdeterminat” al acestei relații (care, în managementul resurselor umane aplicat organizațiilor „clasice”, avea rolul principal). Schema 16. Specificul relației cu publicul
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
pe care o socotim deosebit de utilă a fi cunoscută și folosită<footnote Magakian, Jean-Louis, 50 op. cit., pp. 82-83. footnote>. În acest caz, sunt prezentate: A) Principiile analizei strategice: strategia nu este nici un proiect conștient și clar, nici un obiectiv în sensul obișnuit al cuvântului, ci o logică pe care o reținem; strategia depinde mai puțin de obiective sau de constrângeri, cât și de actorii disponibili și de relațiile în care se află; strategia trebuie „citită” pornind de la regularitățile comportamentului observat; acestea sunt
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
estetice; alte cărți sunt selecționate pe baza reputației sau eminenței lor intelectuale dublate de însușiri estetice de un tip destul de îngust: stilul, compoziția, vigoarea generală a prezentării sunt caracteristicile la care se face apel de obicei. Acesta este un mod obișnuit de a distinge literatura sau de a vorbi despre ea. Când spunem "asta nu e literatură", exprimăm o judecată de valoare de acest fel ; emitem o judecată similară când, vorbind despre o carte de istorie, filozofie s-au știință, spunem
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Totuși, simplul contrast dintre "gândire" și "emoție" sau "sentiment" nu este suficient- Literatura conține și ea gândire, iar limbajul emoțional nu este nicidecum limitat la literatură: dovada acestui fapt o poate face o conversație între doi îndrăgostiți sau orice ceartă obișnuită. Limbajul științific ideal este însă pur "denotativ": el tinde să realizeze o corespondență perfectă între semn și obiectul desemnat. Semnul este complet arbitrar și de aceea poate fi înlocuit prin semne echivalente. De asemenea, semnul este transparent; adică, fără să
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
că limba este folosită de multe ori fără ca funcția ei să fie strict sau, măcar în mod preponderent, una de comunicare. În primul rând se impune ca limba literară să fie deosebită din punct de vedere cantitativ de diferitele stiluri obișnuite ale limbii. Ea exploatează resursele limbii mult mai deliberat și mai sistematic în opera unui poet subiectiv găsim exprimată o "personalitate" .mult mai închegată și mai vie decât cea a persoanelor pe care le întâlnim în viața de toate zilele
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
ne convingă să întreprindem o anumită acțiune concretă. Poezia adevărată ne afectează într-un mod mai subtil. Arta creează un fel de cadru oare scoate conținutul operei din lumea realității. Putem deci reintroduce în analiza noastră semantică unele dintre conceptele obișnuite ale esteticii: "contemplare dezinteresată", "distanțare estetică", "detașare". Trebuie însă din nou să subliniem că distincția dintre artă și nonartă, dintre literatură și expresia lingvistică neliterară este fluidă. Funcția estetică se poate extinde la mesaje lingvistice dintre cele mai variate. Ar
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
mai prost roman, cea mai proastă poezie, cea mai proastă dramă. Este de dorit ca să se facă o deosebire între clasarea unor lucrări în domeniul artei și evaluarea lor. Se impune să înlăturăm o confuzie care se face în mod obișnuit. Literatura "de imaginație" nu trebuie neapărat să folosească imagini. Limbajul poetic este saturat de imagini artistice, începem cu cele mai simple figuri de stil și culminând cu complexele sisteme mitologice ale unui Blake sau Yeate. Dar imaginile artistice sunt neesențiale
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
ei semantice. Nici unul, luat singur, nu este satisfăcător. Se impune, așadar, cel puțin o concluzie: opera de artă literară nu este un obiect simplu, ci o alcătuire foarte complexă care are un caracter stratificat și multiple sensuri și relații. Terminologia obișnuită, care vorbește despre un "organism", ne poate induce în eroare în oarecare măsură, deoarece subliniază numai un singur aspect, anume acela al "unității în varietate" și sugerează paralelisme biologice care nu întotdeauna sunt potrivite. Pe de altă parte, formula "identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
un ton ostenit, asupra "varietății poeziei" și asupra varietății funcțiilor pe care le pot îndeplini, în momente diferite, diferitele feluri de poezie. Dar acestea sunt excepții. A lua în serios arta sau literatura sau poezia înseamnă, cel puțin în mod obișnuit, a-i atribui o anumită utilitate proprie. Referindu-se la părerea lui Arnold, și anume că poezia ar putea înlocui religia și filozofia, Eliot scrie: "...nimic în lumea aceasta sau în lumea viitoare nu poate înlocui nimic..." *3. Cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
prezentate în diferite contexte - în viața publică, în viața particulară, în țări străine. *5 Una dintre valorile de cunoaștere ale dramei și romanului este cea psihologică. "Romancierii ne pot învăța despre natura umană mai multe decât psihologii" este o afirmație obișnuită. Homey îi recomandă pe Dostoïevski, Shakespeare, Ibsen și Balzac ca surse inepuizabile. E. M. Forster, în Aspects of the Novel (Aspecte ale romanului), vorbește despre numărul foarte limitat al persoanelor a căror viață și mobiluri interioare le cunoaștem și consideră ca
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
literară Întrucât am stabilit existența unei baze raționale pentru studiul literaturii, trebuie să conchidem că este posibilă o cercetare sistematică și completă a acesteia- Limba engleză nu dispune de un termen satisfăcător pentru a denumi acest studiu. Termenii cei mai obișnuiți sunt literary scholarship (știința și philology (filologia). Primul termen nu ne satisface în întregime numai pentru că pare să excludă "critica" și să accentueze natura academică a studiului ; el este acceptabil, desigur, dacă atribuim cuvântului scholar (cărturar) sensul complex pe care
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
istorie a tuturor acestor literaturi pentru perioada medievală. *14 (d) Literaturile germanice au fost studiate comparativ numai în ce privește evul mediu 82 timpuriu, când influența apropiată a unei civilizații teutonice comune se mai poate simți foarte puternic. *15 (e) în ciuda opoziției obișnuite a savanților polonezi, strânsele afinități lingvistice ale limbilor slave, laolaltă cu tradițiile populare comune care se extind până și la formele metrice, constituie o bază pentru o literatură slavă comună.*16 (f) Istoria temelor și a formelor, a mijloacelor și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
în stare de veghe. Principala utilizare a EEG-ului se regăsește în diagnosticul și managementul patologiei epileptice. Astfel, în urma investigării EEG este realizată clasificarea diferitelor tipuri de epilepsie cu scopul aprecierii prognostice și a optimizării terapiei medicamentoase. Pe lângă investigarea EEG obișnuită se poate folosi și monitorizarea electroencefalografică continuă sau video-EEG-ul la nivelul scalpului care, corelată cu investigațiile imagistice cerebrale (RMN, SPECT, PET) pot furniza informațiile necesare pentru punerea în evidență a zonei epileptogene și pentru planificarea chirurgicală în rezecția acesteia. În
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
meatului auditiv extern, ce se notează cu „A”. Măsurarea distanței dintre tăblia osoasă internă și septul pelucid se notează cu „B”. Formula de calcul este: DLM = A/2-B (fig. 3.17). HEMORAGIA SUBARAHNOIDIANĂ Hemoragia subarahnoidiană (HS) posttraumatică apare în mod obișnuit concomitent cu hematoame intra- sau extraaxiale. CT-ul poate pune în evidență HS de diverse mărimi. Apar imagini liniare hiperdense la nivelul șanțurilor și girurilor emisferice, coasei creierului, marginilor libere ale incizurii tentoriale, acumulări hiperdense (hemoragice) în cisterne (fig. 3
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
menționându-l, după Mircea Damian și Stoian Gh. Tudor, la „umorul proletar”: „evocă umoristic, pe urmele lui Bacalbașa, mizeriile vieții de cazarmă și stenografiază nu fără pitoresc limbajul mahalalelor”. Prozatorul practică incizii scurte, dar cu alonjă nuvelistică, în biografia oamenilor obișnuiți, valorificând resursele cotidianului, deopotrivă dramatice, mizere și stereotipe, ca și potențialul său de insolit și pitoresc: un amploiat ajuns muritor de foame din cauza firii lui idealist-fantaste e luat, la o înmormântare, drept prietenul preferat al decedatului, având astfel ocazia să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
și diverșilor pictori europeni pe teme asemănătoare integrate aceleiași arii de sensibilitate estetică. Am încercat să deplasez atenția nu doar spre modelul picturii franceze sau germane, dar și asupra picturii simboliste din țările Europei Centrale și de Sud-Est, în mod obișnuit ignorate în studiile de specialitate sau tratate cu toată "considerația" pe care o datorăm perifericilor. Un motiv în plus îl constituie faptul că pictorii acestor țări se găsesc într-o situație similară cu a pictorilor români care fac drumul la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu un impact mult mai mic decât îl vor avea The Yellow Book sau The Studio la sfârșitul secolului. Nu tehnica îi va separa de artiștii victorieni, tradiția renascentistă se păstrează, ci, mai degrabă, felul de a-și trata subiectele "obișnuit, modest, chiar umil [...] lipsit de fastul neorenascentist al stilului artistic oficial"85, ignorând datele istoriei contemporane și concentrându-și atenția asupra subiectelor livrești cu caracter legendar, consideră Nicole Tuffelli. Faptul cotidian, indiferent de decupajul contextual al acestuia și oricât de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
constituie o dimensiune fundamentală, și nu în cele din urmă, politică. "La Viena, marele pictor Gustav Klimt a expus de curând faimosul său tablou Medicina. Klimt este un pictor modernist; tehnica și concepția sa se deosebesc de tehnica și concepția obișnuită. [...] E drept că unora tabloul nu le-a plăcut; aceștia erau credincioșii admiratori ai vechilor formule academice. E drept că altora tabloul le-a inspirat un fel de groază mistică; aceștia erau sfioșii care nu îndrăzneau să pătrundă opera până în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu evoluția scandalului, și menționează și intervenția "cunoscutului critic vienez" Hermann Bahr, în favoarea tabloului. Perspectiva receptării, așa cum o configurează Petică, chiar în absența conceptelor care să o precizeze mai clar, face loc la trei direcții: una academică, "tehnica și concepția obișnuită" de care Klimt se distanțează, una a receptării de suprafață, pentru care simbolismul pervaziv acționează deja, producând o emoție estetică revendicată de compoziția simbolisto-decadentă în registrul "misticismului", un derivativ al sentimentului religios și o receptare a tabloului ca operă simbolisto-decadentă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin tipic) cap al genialului poet. Omul era lucrat de fapt, pe dinlăuntru, de febrele și durerile unei vieți de tensiune internă și revoltă -, dispărute din bustul monumental al lui Han, ce face și el concesii tipologiei Leonard și ideii obișnuite a "imortalității și răcelii" geniului"265. O observație interesantă pentru elucidarea schimbării de registru, Petru Comarnescu subliniază faptul că sculptorul se inspiră din prima fotografie a artistului la tinerețe. Oscar Han plănuia un ansamblu alegoric, din care fac parte două
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sensibilitatea simbolistă abordării temei geniului. Fruntea acestuia apare deformată spre monstruos, exagerarea circumscrisă expresionist are în vedere reprezentarea capacității cognitiv-vizionare a geniului. Sculptorul alege să ilustreze printr-o licență anatomică faptul că gândirea poetului ca geniu iese din sfera performanțelor obișnuite. Părul ia aspectul flamboiant al romanticilor, așa cum se poate vedea în machetele pentru Monumentul Eminescu. În alt crochiu pentru un proiect de monument, Poetul aflat pe soclul său apare asaltat de himere, expresie a acestui univers halucinator, "universul chimeric", patronat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe care îl împinge școala germană, influențele lui Böklin (sic) și Stück (sic), sub care Loghi crea viziuni diafane ce se perdeau în atmosfere cenușii, peysage și ființe nebuloase: o altă cale spre care îl împingea temperamentul său de oriental obișnuit cu lumina limpede, cu culoarea caldă, cu viața iar nu cu spectrele ce populează atmosfera cețoasă a țărilor de nord"426. Chiar și așa, pânzele sale nu pierd nimic din atmosfera onirică, misterioasă, iar influența mitologiei greco-latine nu dispare, de unde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]