37,224 matches
-
Czesław Miłosz ([ˈt͡ʂɛswafˈmiwɔʂ]; 30 iunie 1911 - 14 August 2004) a fost un poet polonez, autor de proza și translator de origini lituaniene."The World" este o colecție de 20 poeme "naive". După ce a fost persoana însărcinată cu monitorizarea culturii în Republică Poloneză(1945-1951), a dezertat în Vest în 1951 și cartea să de nonfictiune Minte captivă(1953
Cselav Miłosz () [Corola-website/Science/329247_a_330576]
-
catalogate de Andrei Gorzo că „pitorești” și „sugestive”. Ele au inventate de Șerban Marinescu, care a abandonat unele nume „și mai idioate” din românul lui Dinu Săraru. Spre exemplu, amantă lui Dându, balerina la Operă Română, se numește Erotida în proza originară. Deși la începutul filmului se afirma că personajele nu au nicio legătură cu oameni reali, unii critici au descoperit totuși unele asemănări. Românul a fost publicat în anul 2003, România fiind condusă atunci de președintele Ion Iliescu (alintat de
Ticăloșii (film din 2007) () [Corola-website/Science/328626_a_329955]
-
a afirmat că regizorul nu a încercat să se desprindă din capcană ecranizărilor operelor literare cu caracter didactic-propagandistic ale „nomenclaturii zilei”. Punctul de plecare al filmului, românul "Ciocoii noi cu bodyguard", a fost considerat de criticul Andrei Gorzo drept o „proza mănoasa, irepresibila, în care metaforele se tot împreunează împotriva naturii și proliferează că metastazele”, în care personajele se remarcă prin limbuție răutăcioasa și clevetire. Filmul este catalogat drept „stupid și iresponsabil”, deoarece preia clișeele vehiculate frecvent de ziare și de
Ticăloșii (film din 2007) () [Corola-website/Science/328626_a_329955]
-
dispus în exces și a abuzat, devenind, după ce a fost „dat la o parte”, un zeu al răzbunării. Preocuparea pentru clișeele verbale ale epocii, rezervate nu numai lui N.M.S., ci și mai tuturor personajelor, de la redactorul-șef până la magistrați, prevestește proza postdecembristă a scriitorului: „Cutia de ghete”. Balansând între aparenta intransingență și corupția cinică, evoluează un Dinică, „guru” de mahala, monument al duplicității.”"
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
Cultură și pe strada cu același nume. Eugen Barbu, locuind pe aceeași stradă (“Mihai Eminescu”) și dorind să aibă un cenaclu al lui, aproape de casă, a început să-l critice pe Pantazi, invocând faptul că acesta promovează doar poezia și proza modernă „capitalistă”, picturi cubiste și abstracte, etc. Organele de partid i-au încredințat lui Eugen Barbu cenaclul, sub pretextul că acesta practică proza realistă. Conflictul dintre Valeriu Pantazi și Eugen Barbu a dus la o decimare reciprocă, astfel „Cenaclul lui
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
aproape de casă, a început să-l critice pe Pantazi, invocând faptul că acesta promovează doar poezia și proza modernă „capitalistă”, picturi cubiste și abstracte, etc. Organele de partid i-au încredințat lui Eugen Barbu cenaclul, sub pretextul că acesta practică proza realistă. Conflictul dintre Valeriu Pantazi și Eugen Barbu a dus la o decimare reciprocă, astfel „Cenaclul lui Barbu” s-a stins încet, încet, iar Pantazi a luat-o de la capăt cu o altă „încercare” la Ateneul Tineretului (Casa Malaxa de pe
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
au exprimat nemulțumirea față de tratarea superficială a operei sadoveniene, considerând că regizorul a fost „ispitit de filmul de aventură în costumație exotică” și de aspectele decorative ale romanului de inspirație; în opinia lor, filmul a fost golit astfel de „fiorul prozei sadoveniene”. Filmul a fost premiat în anul 1964 cu Premiul de excelență pentru calitatea imaginii și pentru ingeniozitatea mișcărilor de aparat la al IV-lea Congres al UNIATEC (Union Internationale des Associations Techniques Cinématographiques) de la Milano. Romanul "Neamul Șoimăreștilor" a
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
urmat, de asemenea, cursurile Institutului „Hautes Études” din Paris. Revenit în țară, va fi, pe rând, profesor de limba română la Constanța, magistrat la Călărași și Tulcea și secretar al primăriei din Constanța. A debutat în 1895 cu poeme în proză și povestiri la „Adevărul ilustrat” și „Vatra”. De-a lungul vieții a mai colaborat la „Sămănătorul”, „Viața”, „Neamul românesc”, „Floare albastră”, „Luceafărul”, „Viața literară și artistică” ș.a. Volumele sale s-au bucurat de atenția criticilor, precum Nicolae Iorga, George Călinescu
Ioan Adam (scriitor) () [Corola-website/Science/328770_a_330099]
-
banattera.ro-artă plastică -artiști plastici) În calitate de scriitor a colaborat la revistele literare: „Orizont”, „România literară”, „Transilvania”, „Tribuna” etc. Premiul TVR pentru piesă: "SOS, om în derivă", 1976<br> Premiul Teatrul Mic București pentru piesă: "Cameră oglinzilor", 1982<br> Premiul pentru proza al Asociației Scriitorilor din Timișoara, pentru românul "Ploaia de nisip", 1982<br> Nominalizare UNITER pentru Cea mai bună piesă a anului, 1993 pentru "Napoleon, Soldatul și Femeia"<br> Premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timișoara, pentru piesă
Aurel Gheorghe Ardeleanu () [Corola-website/Science/328804_a_330133]
-
1921, în "Ziarul științelor și al călătoriilor" (nr. 49 din 6 decembrie 1921; vezi și „Pagini regăsite”, în revista "România literară", anul V, nr. 41, 1972). Călătoria a fost descrisă parțial de autor în însemnările din volumul autobiografic "Viață, poezie, proză!... Confesiunile lui Darie" (Ed. Eminescu, București, 1975, pp. 75, 123, 128 și 231). În câteva pasaje din primul volum al ciclului miscelaneu " Rădăcinile sunt amare" (pp. 87, 208-209 și 214-216) există, de asemenea, unele referiri la Nicu Filipovici, persoana care
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
lexicologică, un fel de dicționar se referă la anatomia corpului omenesc, precum și la diverse particularități și invalidități ale omului. Scrie și o introducere în logică, un mic manual pentru începători. Nășīf al-Yăziğī a întocmit o culegere de "maqame" (piese în proză rimată și ritmată care abordează diverse teme: proverbe, zicători, reguli gramaticale, ghicitori, povești etc), intitulată Mağma' al-baḥrayn "La întretăierea celor două mări". Lucrarea a avut succes și după moartea sa, cunoscând mai multe ediții, printre care și două postume, publicate
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
întretăierea celor două mări". Lucrarea a avut succes și după moartea sa, cunoscând mai multe ediții, printre care și două postume, publicate de fiul său Ibrăhīm al-Yăziğī. De asemenea, scriitorul a alcătuit un mic tratat de medicină pentru toți în proză rimată, după moda întâlnită în perioada veche: "al-ḥağar al-karīm fī aț-țibb al-qadīm" "Piatra prețioasă, despre vechea medicină". Printre celelalte lucrări ale lui Nășīf al-Yăziğī se numără: o istorie a Libanului intitulată "Epistolă despre istoria Libanului", care prezintă obiceiurile libanezilor, modul
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
din spațiul oriental, se va oglindi în cel occidental Așa cum remarca și Nadia Anghelescu în incipitul revistei Romano-Arabica, nr.2, tema iubirii, a cărei surse e reprezentată de lumea beduină, a luat calea spațiului european prin intermediul Spaniei, cu toate acestea: „proza este chemata să slujească gândirea, iar poezia sentimentul”. În limba arabă literară, sinonimele cele mai cunoscute ale cuvântului "ḥubb" sunt "’Ilf" sau "al-’ulfa", care trimite la ideea de intimitate cu persoana iubită, unul dintre primele stadii ale iubirii. Ibn
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
versuri, Editura Limes, 2009) Cei rămași pe pamant (român, Editura Casă Cărții de Știință, 2010) La capătul morții ( versuri, bilingv, Editura Casă Cărții de Știință, 2011) Șobolani bine educați (povestiri scurte, Editura Casă Cărții de Știință, 2012) Pavel Dan (pentru proza) Premiul revistei Formulă Aș (pentru proza) Premiul revistei Tribuna (2004) Premiul Uniunii Scriitorilor (2006 pentru volumul “Să ieși din viața mea cu o lumânare în buzunar”) Cetățean de onoare al orașului Huedin Diplomă de fidelitate (Arad, 2006) Pavel Dan (2008
Alexandru Jurcan () [Corola-website/Science/329369_a_330698]
-
pe pamant (român, Editura Casă Cărții de Știință, 2010) La capătul morții ( versuri, bilingv, Editura Casă Cărții de Știință, 2011) Șobolani bine educați (povestiri scurte, Editura Casă Cărții de Știință, 2012) Pavel Dan (pentru proza) Premiul revistei Formulă Aș (pentru proza) Premiul revistei Tribuna (2004) Premiul Uniunii Scriitorilor (2006 pentru volumul “Să ieși din viața mea cu o lumânare în buzunar”) Cetățean de onoare al orașului Huedin Diplomă de fidelitate (Arad, 2006) Pavel Dan (2008) Premiul pentru “Cocosul și Cocoașă” (Vișeul
Alexandru Jurcan () [Corola-website/Science/329369_a_330698]
-
Damasc) și abbaside (abbasizi). În perioada dinainte de islam exista un număr mare de sclavi. Aceștia constituiau o clasă socială distinctă, cu trăsături proprii, căreia îi reveneau diverse activități subalterne. O serie de date în legătură cu sclavii se regăsesc în lucrările în proză apărute după islam, însă acestea reiau relatări păstrate din tradițiile anterioare în legătură cu războaiele arabilor. Din acestea rezultă că o sursă importantă de sclavi și mai ales de sclave o constituiau luptele între triburile arabe sau între acestea și alte neamuri
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
dacă perfecțiunea poate exista în această privință, i-au închinat laude și au așezat-o printre preferințele lor înaintea propriei limbi. Numeroși mawali au participat la valorizarea patrimoniului cultural preislamic (printre ei se numără autori de antologii de versuri, de proză și de proverbe din perioada preislamică) și la cultivarea limbii arabe (unii au fost mari autori de gramatici și dicționare). Acestori mawali preocupați de ”îndreptarea” limbii arabe s-au adunat, formând casta puternică a ”secretarilor”, "kutub". Cu toate acestea, despre
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
să mai lucreze și după ce s-a mutat în Nowa Ruda și-a consacrat scrierile. În prezent locuiește în Krajanów din jurul orașului Nowa Ruda în Sudet; peisajul și cultura acestor împrejurări apar in câteva dintre operele sale. Predă versuri în proză pentru Studiul Literar- Artistic la Universitatea Jagiellonă din Cracovia. A fost coorganizatorul Festivalului de Povești, în timpul căruia autori de scurte forme literare din Polonia și străinătate își prezintă operele. Din 2008 își continuă activitatea de compunere a scrierii sale la
Olga Tokarczuk () [Corola-website/Science/329429_a_330758]
-
Zorii viitorului), și tot în același an, scrie, inspirat de Henrik Ibsen, prima piesă de teatru intitulată "Nirvana", pe care o publică în revistă "Resimli Kitap", continuându-și apoi activitatea literară publicând nuvele în revistă "Servet-i Fünun" și scriind proza în versuri și încercând totodată, alături de Yahya Kemal, să pună bazele unui nou curent literar însă fără prea mult succes. Este de asemenea pasionat de mitologia estică, motiv pentru care începe să frecventeze lăcașul ordinului "Bektași" din Çamlıca, care îl
Yakup Kadri Karaosmanoglu () [Corola-website/Science/330930_a_332259]
-
redactor-șef al acestei publicații, în paginile căreia aveau să se afirme de-a lungul anilor mulți scriitori, istorici, filosofi de valoare. În 1971 și-a luat diploma de licență. În 1974 i-a apărut prima carte, "Despre purpură", subintitulată „proze fantastice”, primită cu interes de critica literară. Între 1971-1989 a lucrat, succesiv, ca redactor la revistele "Ateneu" din Bacău și "Steaua" din Cluj. A publicat numeroase cărți, care i-au adus notorietate. Unul dintre romanele sale, "Rug și flacără", 1977
Eugen Uricaru () [Corola-website/Science/331020_a_332349]
-
a fost ales președinte al Uniunii Scriitorilor, funcție pe care a deținut-o până în 2005. A înființat Institutul Limbii Române, Copyro - societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor și s-a remarcat, în general, printr-o activitate susținută. Despre proza lui Eugen Uricaru, Alex Ștefănescu afirma: Calificativul „misterios” este folosit de alți critici. Preocupat de istorie în viziune alternativă, însuși autorul simte nevoia să explice modul în care a tratat evenimentele. Unele cărți conțin explicații considerate necesare de Uricaru. Astfel
Eugen Uricaru () [Corola-website/Science/331020_a_332349]
-
Simion, Vladimir Motîl (regizor rus de film), Radu Beligan, Florin Piersic, Marian Râlea, Dinu Cernescu ș.a. Cu unii dintre ei a realizat interviuri. Debut cu epigrame în revista "Urzica" (1962). Colaborări cu eseuri, recenzii, articole de critică și istorie literară, proză și aforisme la: "România literară, Luceafărul (de dimineață), Cultura, Orizont, Ramuri, Dilema, Contemporanul, 22, Bucureștiul Cultural, Tribuna, Pro Saeculum, Paradigma XX, Caligraf, Acasă, Tomisul cultural, Destine literare" (Canada); "Radio România Cultural (București), Radio Craiova". După o activitate de cronicar literar
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
primire elogioasă din partea criticii, fiind apreciat ca o contribuție originală, îndrăzneață și inovativă în exegetica dedicată marelui scriitor. Relevarea rolului major al „textelor non-orale” (înscrisuri de tot felul: scrisori, articole de ziar, anunțuri, telegrame, procese verbale etc.) în dramaturgia și proza lui Caragiale, reevaluarea critică a unora dintre personajele "Scrisorii pierdute" (Trahanache, Cațavencu, Zoe, Cetățeanul turmentat...), argumentele aduse în sprijinul tezei că avem de-a face nu cu o comedie de moravuri, ci cu o piesă istorică și scoaterea ei de sub
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
o piesă istorică și scoaterea ei de sub zodia criticismului anti-liberal au fost reținute drept contribuții importante în caragialeologia modernă. Volumele ulterioare - "Dicționar subiectiv al personajelor lui I.L. Caragiale" (primul inventar exhaustiv al celor peste o mie patru sute de personaje din proza și dramaturgia autorului) și "Caragiale. Marele paradox" (abordare monografică a unui scriitor de panteon și a unei creații literare care obsedează cultura română de mai bine de un secol) - au confirmat în Gelu Negrea un cercetător pătrunzător și aplicat, ingenios
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
toate împrejurările, neica Zaharia e tactician, diplomat și iute în decizii"”. Există și aici [în" D’ale carnavalului"] o scrisoare pierdută, confirmând teza lui Gelu Negrea despre înscrisurile de toate felurile care pun în mișcare acțiunea pieselor și a unor proze..." (Nicolae Manolescu - "Istoria critică a literaturii române"). "Gelu Negrea amendează exegeza anterioară prin exercițiul unui duh analitic mereu alertat, pus pe contestare, compunând o replică „pozitivă”, să recunoaștem, de o remarcabilă coerență." " În cuprinsul - afirmăm din capul locului - cuceritor al
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]