38,615 matches
-
vehicule super-eficiente care să ducă la renunțarea dependenței de clasicul combustibil și a reduce efectele schimbărilor climaterice. Vehiculul trebuie să poată fi fabricat în producție de masă și accesibil ca preț marelui public, precum și siguranța în limita unui consum de combustibil de 100 de mile pe galon consumat (2,35 l/100 km) și maxim 200 grame/milă de emisii CO. Inițial s-au înscris 111 echipe, din care au rămas în competiție 43. În septembrie 2010, premiul în valoare de
Fundația Premiului X () [Corola-website/Science/312883_a_314212]
-
ul este un cărbune natural de calitate inferioară, de culoare brună-negricioasă și foarte fărâmicios. Nu este rezistent. Spre a fi utilizat drept combustibil, lignitul poate fi prezentat sub formă de brichete. Datorită prezenței acizilor humici, care pot favoriza legarea componenților, se evită introducerea suplimentară în șarjele de brichetare a unor lianți, utilizați în mod curent pentru îmbunătățirea caracteristicilor fizicomecanice ale brichetelor obținute prin
Lignit () [Corola-website/Science/310922_a_312251]
-
mai multe variante constructive ale motorului Stirling din care majoritatea aparțin categoriei mașinilor cu piston alternativ. În mod obișnuit, motorul Stirling este încadrat în categoria motoarelor cu ardere externă cu toate că sursa de energie termică poate fi nu numai arderea unui combustibil ci și energia solară sau energia nucleară. Un motor Stirling funcționează prin utilizarea unei surse de căldură externe și a unui radiator de căldură, fiecare din acestea fiind menținut în limite de temperatură prestabilite și o diferență de temperatură suficient
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
timpi): încălzire, destindere, răcire și compresie. Ciclul se produce prin mișcarea gazului înainte și înapoi între schimbătoarele de căldură cald și rece. Schimbătorul de căldură cald este în contact cu o sursă de căldură externă de exemplu un arzător de combustibil, iar schimbătorul de căldură rece este în legătură cu un radiator extern de exemplu radiator cu aer. O schimbare intervenită în temperatura gazului atrage după sine modificarea presiunii, în timp ce mișcarea pistonului contribuie la compresia și destinderea alternativă a gazului. Comportarea fluidului de
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
lichid și două supape unidirecționale. Lucrul mecanic dezvoltat în acest caz este utilizat pentru pomparea lichidului. Teoretic orice diferență de temperatură va pune în funcțiune un motor Stirling. Sursa de căldură poate fi atât energia degajată prin ardere de un combustibil, ceea ce îndreptățește utilizarea termenului de motor cu ardere externă, cât și energia solară, geotermală, nucleară, sau chiar de origine biologică. Deasemenea și o "sursă rece" având temperatura sub cea a mediului ambiant, poate fi utilizată pentru asigurarea diferenței de temperatură
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
sursa de căldură pentru aplicația de încălzire constituită din energia evacuată din motor. Puterea produsă de motorul Stirling este utilizată adesea în agricultură în diferite procese, în urma cărora rezultă deșeuri de biomasă care la rândul lor pot fi utilizate drept combustibil pentru motor evitându-se astfel costurile de transport și depozitare a deșeurilor. Procesul în general abundă în resurse energetice fiind în ansamblul lui avantajos din punct de vedere economic. Firma WhisperGen cu sediul în Christchurch/Noua Zeelandă, a dezvoltat o microcentrală
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
cu o durată de viață de mai multe decenii. Acest motor utilizează un singur piston de refulare pentru a reduce piesele în mișcare și unde acustice de mare energie pentru transferul de energie. Sursa de căldură este un bloc de combustibil radioactiv, iar căldura reziduală este eliminată în spațiu. Acest ansamblu produce de patru ori mai multă energie din același bloc de combustibil ca și un genearator similar de tip RTG (radioisotope thermoelectric generator). Kockums, constructorul Suedez de nave a construit
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
mișcare și unde acustice de mare energie pentru transferul de energie. Sursa de căldură este un bloc de combustibil radioactiv, iar căldura reziduală este eliminată în spațiu. Acest ansamblu produce de patru ori mai multă energie din același bloc de combustibil ca și un genearator similar de tip RTG (radioisotope thermoelectric generator). Kockums, constructorul Suedez de nave a construit în cursul anului 1980 cel puțin 8 submarine de clasa Gotland având motoarele de acționare de tip Stirling. Teoretic motoarele Stirling ar
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
motoarelor cu ardere internă scade cu altitudinea), sunt mai sigure în funcționare datorită componentelor mai puține și lipsei sistemului de aprindere, produc mai puține vibrații (structura de rezistență va avea o durată mai lungă) și sunt mai sigure putând utiliza combustibil mai puțin explozibil (vezi mai jos " Argument on why the Stirling engine can be applied in aviation"). În industria de automobile neutilizarea motoarelor Stirling pentru acționarea autovehiculelor, adesea se argumentează prin raportul putere/greutate prea mic și un timp de
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
preîncălzitor electric din zona de aer cald a reușit să pornească doar în câteva secunde. Capacitatea motoarelor Stirling de a converti energia geotermală în electricitate și apoi producerea de hidrogen cu ajutorul acestuia, constituie după părerea multora cheia trecerii de la utilizarea combustibililor fosili la economia bazată pe hidrogen. Această părere se bazează pe cercetările laboratoarelor din Los Alamos asupra posibilității de utilizare a motoarelor Stirling așezate pe roci fierbinți, respective roci topite și apa de mare ca mediu de răcire, cu potențial
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
ale bătăliei, până la cucerirea unor porturi cu ape suficient de adânci. Pentru asigurarea combustibulului forțelor de invazie s-a conceput operațiunea PLUTO (Pipe Line Under The Ocean - Petroduct sub ocean), o serie de conducte submarine prin care să fie pompat combustibil din Regatul Unit până pe plajele invaziei. Forțele aliate și-au repetat rolurile desemnate pentru Ziua Z timp de mai multe luni înainte de declanșarea invaziei. Pe 28 aprilie 1944, la Devon, pe coasta sudică a Angliei, 749 de infanteriști și marinari
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
aflat la extremitatea dreaptă a frontului britanic, era foarte bine apărat din punct de vedere natural de faleze calcaroase și era important deoarece, odată cucerit, ar fi fost primul port adevărat care să fie folosit pentru aprovizionarea trupelor, inclusiv cu combustibil descărcat, din vasele ancorate în larg, prin conducte submarine. Pe plaja Omaha s-a desfășurat cea mai sângeroasă debarcare a Zilei Z. Soldații Diviziilor I și a 29-a de infanterie au luptat cu veteranii din Divizia a 352-a
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
în corpul de joasă presiune). Avionul folosea postcombustia doar la decolare și la trecerea în regimul supersonic. Motoarele erau capabile să atingă viteza 2 Mach și fără postcombustie, dar în practică s-a descoperit că avionul consuma mult mai mult combustibil în perioada trans-sonică, chiar dacă postcombustia este relativ ineficientă. Deoarece motoarele cu reacție nu sunt deloc eficiente la viteze mici, Concorde mergea pe pistă folosind doar două motoare pornite. Frecarea suprafețelor exterioare cu aerul ducea la încălzirea cabinei în timpul zborului. Suprefețele
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
piloților între pupitrul inginerului de zbor și perete. La toate avioanele care au fost retrase, inginerii de zbor și-au pus șepcile în acel spațiu înainte de a se răci, unde au rămas până azi. Pentru a răci cabina, se folosea combustibilul ca schimbător de căldură. În același fel era răcit și fluidul hidraulic. În timpul zborului supersonic, ferestrele cabinei se încălzeau puternic. Datorită vitezei relativ ridicate, de circa 400 km/h, Concorde avea nevoie de frâne excelente. Concorde folosea un sistem anti-blocaj
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
un avion supersonic cu cea mai mare autonomie. Astfel s-au urmărit: proiectarea atentă a motoarelor pentru eficiență maximă la viteze supersonice, a formei aripilor pentru portanță mărită și rezistență minimă, minimizarea greutății și a sarcinii utile, mărirea capacității de combustibil și deplasarea acestuia pentru stabilizarea avionului fără a fi necesară utilizarea de dispozitive exterioare suplimentare. Cu toate acestea, la scurt timp după lansarea avionului Concorde, a fost proiectat modelul Concorde "B" cu o capacitate de combustibil ușor mărită, cu aripi
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
utile, mărirea capacității de combustibil și deplasarea acestuia pentru stabilizarea avionului fără a fi necesară utilizarea de dispozitive exterioare suplimentare. Cu toate acestea, la scurt timp după lansarea avionului Concorde, a fost proiectat modelul Concorde "B" cu o capacitate de combustibil ușor mărită, cu aripi mărite prevăzute cu voleți la bordul de atac pentru îmbunătățirea performanțelor aerodinamice la toate vitezele și motoare mai puternice cu atenuatoare de zgomot și fără sistem de postcombustie. Rezultatul era o autonomie mărită cu 500 de
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
Washington. Parcursul dintre Washington și Miami se efectua cu viteză subsonică până în punctul Carolina Beach; urma apoi o accesiune rapidă la 18.000 metri (circa 1.800 m pe minut) grație greutății scăzute a aeronavei: circa 25-30 de pasageri și combustibil doar pentru sectorul Washington - Miami. După 6-8 minute la 2,02 Mach, începea decelerarea și coborârea către Miami. Uneori, datorită vremii proaste din Washington și a sarcinii scăzute la plecarea din Miami, sectorul Miami - Londra era parcurs fără escală. Astfel
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
minute parcurgându-se o distanță de 4000 de mile marine (7,400 km) între Miami și Londra, cu 70 de pasageri la bord. În astfel de cazuri oprirea era la Shannon, Irlanda, cu re-autorizarea zborului către Londra în funcție de cantitatea de combustibil rămasă la dispoziție. Acest zbor era mai lung decât cursa specială Washington - Nice, despre care se spunea că era cel mai lung zbor efectuat fără escală da către Concorde. Între 1978 și 1980, Braniff International Airways a închiriat 10 aeronave
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
de putere , căzut de la avionul DC-10 al companiei Continental Airlines ce decolase cu circa 4 minute mai devreme. Acest fragment metalic a cauzat explozia unui cauciuc al trenului de aterizare stâng. O bucată din cauciucul explodat a lovit rezervorul de combustibil și a rupt un cablu electric. Impactul a cauzat o undă de șoc hidrodinamică care a fisurat rezervorul în apropierea zonei de impact. Această fisură a provocat o pierdere masivă de combustibil care s-a aprins de la cablurile avariate care
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
bucată din cauciucul explodat a lovit rezervorul de combustibil și a rupt un cablu electric. Impactul a cauzat o undă de șoc hidrodinamică care a fisurat rezervorul în apropierea zonei de impact. Această fisură a provocat o pierdere masivă de combustibil care s-a aprins de la cablurile avariate care produceau scântei. Echipajul a oprit motorul numărul 2 în urma alarmei de incendiu, dar nu au putut să ridice terenul de aterizare, îngreunându-se ascensiunea aparatului. Rămas fără putere, avionul a intrat în
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
dar nu au putut să ridice terenul de aterizare, îngreunându-se ascensiunea aparatului. Rămas fără putere, avionul a intrat în picaj, prăbușindu-se într-un hotel din Gonesse. Raportul BEA a fost contestat, invocând dovezi că avionul Concorde era supraîncărcat, combustibilul nu era distribuit uniform și că terenului de aterizare îi lipsea o componentă vitală. S-a ajuns la concluzia că aparatul a deviat de la cursul său normal încă de pe pistă, ceea ce a redus viteza de decolare sub valoare minimă critică
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
fi măsurată cu precizie de la singur incident. Prăbușirea avionului Concorde aparținând Air France a însemnat începutul sfârșitului acestui tip de avion. În urma accidentului a avut loc serie de modificări, incluzând izolații electrice mai bune, ranforsări de Kevlar la rezervoarele de combustibil și anvelope speciale rezistente la explozie. Concorde rămâne un simbol al aviației, al tehnicii de vârf al perioadei în care a fost construit.
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
cercetată critic în anii postbelici. O jumate din divizie trebuia să fie detașată pentru sprijinirea Diviziei a 82-a aeropurtate, în condițiile în care germanii încercau să izoleze avantgarda de restul trupelor aliate. Restul trupelor rămase erau în criză de combustibil și erau epuizate după luptele grele de la Nijmegen. Planul Operațiunii Market Garden depindea de deplasarea trupelor și aprovizionarea pe o singură șosea. Acest fapt putea duce la întârzieri, de vreme ce deplasarea trupelor nu putea să se facă pe rute alternative, pentru
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
recordul de viteză. Pentru toate modelele produse, viteza maximă va fi limitată electronic la 415 km/h, pentru a proteja anvelopele. Statistici de bază: Aspect și stilul de caroserie: Bugatti Veyron Bugatti Veyron Super Sport: Accelerație Super Sport Economia de combustibil EPA oraș conducere 8 mile pe galon SUA (29 L/100 km; 9.6 mpg imp-) EPA autostradă 13 mile pe galon SUA (18 L/100 km, 16 mpg imp-) Top economie de combustibil de viteză 3 mile pe galon
Bugatti Veyron () [Corola-website/Science/310057_a_311386]
-
Sport: Accelerație Super Sport Economia de combustibil EPA oraș conducere 8 mile pe galon SUA (29 L/100 km; 9.6 mpg imp-) EPA autostradă 13 mile pe galon SUA (18 L/100 km, 16 mpg imp-) Top economie de combustibil de viteză 3 mile pe galon SUA (78 L/100 km; 3.6 mpg imp-), sau 1.4 US gal (5,3 L/sec; 1.2 gal imp) pe minut
Bugatti Veyron () [Corola-website/Science/310057_a_311386]