43,111 matches
-
în partea de nord a republicii la o distanță de 165 km de capitala Chișinău. Fiind situat în Podișul Moldovei, cea mai mare parte a localității se întinde de-a lungul unei văi, ce este străbătută de un afluent al râului Cubolta, și care împarte satul în două părți. Având o lungime de 5 km și lățimea de 2 km, satul este al doilea ca mărime din regiune. Chiar în centrul satului se găsește un lac imens ce acoperă o suprafață
Sofia, Drochia () [Corola-website/Science/305768_a_307097]
-
lîngă satul Larga. Comuna Larga este amplasată pe o suprafață de 5365 ha dintre care: - pămînt arabil de calitate - 3249 ha - livezi -312 ha - pășuni - 430 ha - suprafața acvatică - 64 ha - fîșii forestiere - 54 ha. Rețeaua hidrografică este reprezentată de rîurile Larga și Calangiu, afluenții Prutului. Lungimea rîului este de 30 km. Partea de nord a comunei este traversată de rîul Medveja. Pe teritoriul comunei se află mai multe iazuri și 7 izvoare naturale pe care primăria le consideră obiecte strategice
Larga, Briceni () [Corola-website/Science/305774_a_307103]
-
pe o suprafață de 5365 ha dintre care: - pămînt arabil de calitate - 3249 ha - livezi -312 ha - pășuni - 430 ha - suprafața acvatică - 64 ha - fîșii forestiere - 54 ha. Rețeaua hidrografică este reprezentată de rîurile Larga și Calangiu, afluenții Prutului. Lungimea rîului este de 30 km. Partea de nord a comunei este traversată de rîul Medveja. Pe teritoriul comunei se află mai multe iazuri și 7 izvoare naturale pe care primăria le consideră obiecte strategice, de grijă specială. 842 de fîntîni ale
Larga, Briceni () [Corola-website/Science/305774_a_307103]
-
ha - livezi -312 ha - pășuni - 430 ha - suprafața acvatică - 64 ha - fîșii forestiere - 54 ha. Rețeaua hidrografică este reprezentată de rîurile Larga și Calangiu, afluenții Prutului. Lungimea rîului este de 30 km. Partea de nord a comunei este traversată de rîul Medveja. Pe teritoriul comunei se află mai multe iazuri și 7 izvoare naturale pe care primăria le consideră obiecte strategice, de grijă specială. 842 de fîntîni ale satului și apeductul comunal sînt sanate la timp, la fel se procedează cu
Larga, Briceni () [Corola-website/Science/305774_a_307103]
-
este un lac antropic, situat în nordul orașului București, amenajat pe râul Colentina, în zona unde acesta traversează intravilanul orașului, între Lacul Băneasa în amonte și Lacul Floreasca în aval. Lungimea malurilor lacului Herăstrău este de 7.400 m, iar a insulelor de pe lac de 1.600 m. Nivelul normal de retenție
Lacul Herăstrău () [Corola-website/Science/305790_a_307119]
-
3,50 km iar volumul de apă de cca. 1,5 milioane mc. Denumirea lacului "Herăstrău" vine de la forma populară a denumirii fierăstrăului; lângă heleșteul cumpărat de Șerban-Vodă Cantacuzino se afla un fierăstrău de tăiat lemne pus în mișcare de râul Colentina. El s-a dovedit rentabil pentru moșie în fasonarea lemnului pentru construcțiile din Capitală. Lacul a fost amenajat prin asanarea, între anii 1930 - 1935, a unei zone mlăștinoase aflată pe atunci la marginea orașului. Arhitectul acestei schimbări a fost
Lacul Herăstrău () [Corola-website/Science/305790_a_307119]
-
rețeaua de apă și canalizare, și care a proiectat sistematizarea bălților din jurul Capitalei - Băneasa, Herăstrău, Tei și Floreasca, transformându-le într-o minunată salbă de lacuri. Lacul are o suprafață de 74 hectare. Lacul este alimentat și face parte din râul Colentina. Este folosit pentru sport și pentru agrement. Malurile lacului sunt îndiguite pentru prevenirea inundațiilor. Înălțimea redusă a acestor diguri este contrabalansată de suprafața mare a lacului, asigurându-se, la nevoie, retenția unui volum mare de apă. Lacul Herăstrau are
Lacul Herăstrău () [Corola-website/Science/305790_a_307119]
-
cartier în cadrul municipiului Suceava. Cartierul Ițcani nu a suferit modificări majore în perioada regimului comunist, așa cum s-a întâmplat cu Burdujeni și cu alte părți ale orașului, rămânând o zonă de case. Actualul cartier Ițcani, poziționat pe malul stâng al râului Suceava se mai numește Ițcanii Noi, pentru a fi diferențiat de Ițcanii Vechi (astăzi Hărbărie), situat de cealaltă parte a râului, către centrul Sucevei. Localitatea Ițcani are o existență ce datează din secolul al XV-lea. În zona cunoscută astăzi
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
și cu alte părți ale orașului, rămânând o zonă de case. Actualul cartier Ițcani, poziționat pe malul stâng al râului Suceava se mai numește Ițcanii Noi, pentru a fi diferențiat de Ițcanii Vechi (astăzi Hărbărie), situat de cealaltă parte a râului, către centrul Sucevei. Localitatea Ițcani are o existență ce datează din secolul al XV-lea. În zona cunoscută astăzi sub denumirea de Ițcanii Vechi sau Hărbărie a fost construită o biserică de lemn la sfârșitul secolului al XIV-lea, în
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
în interiorul Imperiului Austro-Ungar, dar și pentru România. Stația era punct de frontieră pe calea ferată între România și Austro-Ungaria, pe teritoriul Austro-Ungariei, în timp ce pe teritoriul României gara corespondentă era Gara Burdujeni. Punctul de trecere rutier se afla pe podul de peste râul Mitocu (de pe Strada Gheorghe Doja de astăzi), existând un pichet de grăniceri într-o clădire de pe Strada Barbu Lăzăreanu. Prin această localitate de graniță s-a desfășurat o activitate comercială importantă cu România. În Ițcani exista doar o școală elementară
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
bagaje de mână.”", 90% din evreii din Ițcani au fost deportați în Transnistria, ei aflându-se în primul transport al evreilor din regiunea Suceava către lagăre. Majoritatea acestora a murit în Transnistria sau au fost transportați de către militarii germani înspre râul Bug și uciși acolo. După cel de-al Doilea Război Mondial, comuna Aron Pumnul a fost desființată, Ițcaniul fiind încorporat drept cartier în cadrul municipiului Suceava. Începând din anul 1963 denumirea Gării Ițcani a fost schimbată în cea de Stația CFR
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
înălțimea maximă, "Pic Paradis", fiind de 414 m situată în zona franceză. Drumul principal înconjoară insula de-a lungul coastei pentru a evita aceste regiuni înalte. Există câteva surse de apă dulce dar debitul lor este insuficient pentru a forma râuri datorită infiltrării rapide a apei. Insula nu posedă astfel decât ravine, în general seci, în care se formează torente de apă în principal în perioada uraganelor. În urma colonizării insulei, vegetația originală a fost degradată în totalitate datorită activităților umane cum
Insula Sfântul Martin () [Corola-website/Science/305816_a_307145]
-
de la Bârsa, Cetățile Radesei, Peșteră Căput. Sunt cîteva chei: Cheile Galbenei, Cheile Someșului Cald, Groapă Ruginoasa, doline uvale, izbucuri și ponoare etc. Peșteră Cetățile Ponorului are o galerie principala de 2 km lungime, activă, de dimensiuni impresionante în care un râu puternic, poate cel mai mare rău subteran din țară, curge formând cascade, repezișuri și vâltori. Intrarea în peștera se face printr-un portal de 70 m înălțime și 30 m lățime ce perforează peretele primei doline, gigantică și aceasta( 300
Cetățile Ponorului () [Corola-website/Science/305826_a_307155]
-
și aceasta( 300 m adâncime, 1000 m diametru). După câțiva zeci de metri de la intrare se intersectează dolina a doua de 70 m diametru și 150 m înălțime, cu pereți verticali. Tot aici sub portal iese dintr-o galerie un râu puternic. Este apa ce dispare în sifonul din Peșteră de la Căput. Ea dispare apoi imediat în altă gură de galerie ce reprezintă începutul râului subteran al Cetăților. A treia dolina este cea mai mare și dă acces direct la galeria
Cetățile Ponorului () [Corola-website/Science/305826_a_307155]
-
și 150 m înălțime, cu pereți verticali. Tot aici sub portal iese dintr-o galerie un râu puternic. Este apa ce dispare în sifonul din Peșteră de la Căput. Ea dispare apoi imediat în altă gură de galerie ce reprezintă începutul râului subteran al Cetăților. A treia dolina este cea mai mare și dă acces direct la galeria activă. După ce se trece de zonă luminată natural prin spărturile celor trei doline, în galeria peșterii mai apar două izbucuri puternice de apă. Este
Cetățile Ponorului () [Corola-website/Science/305826_a_307155]
-
Panciova). Sectorul bănățean nu are frontiere terestre cu alte comune belgrădene, dar are o frontieră fluviala, pe Dunăre, cu comunele Zemun și Stări Grad. Dunărea constituie, de asemenea, frontieră vestică cu regiunea istorică Syrmia din Voivodina (comună Stara Pazova), în timp ce râul Timiș constituie frontieră estică (comunele Panciova și Opovo). În nord, Palilula este despărțita de comună Becicherecu Mare (satul Čenta) prin canalul Karaš, care leagă Dunărea de Timiș. Sectorul bănățean reprezintă extremitatea sud-vestică a provinciei istorice Banat, cunoscută sub numele Pančevački
Palilula, Belgrad () [Corola-website/Science/305838_a_307167]
-
Parcani : 63 stîngeni patrați, iar la Popouți - 135 mii stîngeni patrați. Prin anii 1815-1816 moșia Parcani aparținea mănăstirii Chipriana, vechil era Iacob Vartic. După datele statistice ale anului 1817 ochina Parcani aparținea mănăstirii Chipriana cu 2 mori de apă pe rîul Ciorna, 6 livezi, 35 gospodării, 5 văduve, 2 burlaci, 1 preot,1 diacon, 1 ponomari. Parcanii se găseau în ocolul Nistrului de sus. La 04.07.1824 trăitorul Danilă Draginschii din Parcani, județul Orhei vine cu rugămintea către organele puterii
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]
-
bibliotecă, magazine, un monument în cinstea eroilor căzuți pentru apărarea Patriei,mormîntul, unde au fost îngropați soldați necunoscuți, pe cînd se retrăgeau trupele armate, un izvor. Panorama satului este o vedere pitorească. Seliștea Parcani este așezat pe partea dreaptă a rîului Ciorna. Partea de răsărit a satului se apropie de o pădure numită de locuitori Zanova. La marginea pădurii se află un izvor mare, apa căruia este foarte gustoasă și răcoritoare. Rîulețul care începe din acest izvor, ramificîndu-se prin pădure se
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]
-
de răsărit a satului se apropie de o pădure numită de locuitori Zanova. La marginea pădurii se află un izvor mare, apa căruia este foarte gustoasă și răcoritoare. Rîulețul care începe din acest izvor, ramificîndu-se prin pădure se varsă în rîul Ciorna. Acolo unde se varsă, rîulețul formează un ungi cu malurile abrupte și stîncoase ale rîului Ciorna. Tot în pădure se află un podiș înalt, ce coboară abrupt spre rîu, iar pe o cărărușă îngustă poți ajunge la o mică
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]
-
se află un izvor mare, apa căruia este foarte gustoasă și răcoritoare. Rîulețul care începe din acest izvor, ramificîndu-se prin pădure se varsă în rîul Ciorna. Acolo unde se varsă, rîulețul formează un ungi cu malurile abrupte și stîncoase ale rîului Ciorna. Tot în pădure se află un podiș înalt, ce coboară abrupt spre rîu, iar pe o cărărușă îngustă poți ajunge la o mică cascadă. În zilele de sărbători mari, oamenii din sat se adună la odihnă la locul numit
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]
-
începe din acest izvor, ramificîndu-se prin pădure se varsă în rîul Ciorna. Acolo unde se varsă, rîulețul formează un ungi cu malurile abrupte și stîncoase ale rîului Ciorna. Tot în pădure se află un podiș înalt, ce coboară abrupt spre rîu, iar pe o cărărușă îngustă poți ajunge la o mică cascadă. În zilele de sărbători mari, oamenii din sat se adună la odihnă la locul numit “La scăunele”. Oamenii din trecut, probabil au observat, că podișul acesta este foarte convinabil
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]
-
locul numit “La scăunele”. Oamenii din trecut, probabil au observat, că podișul acesta este foarte convinabil pentru o așezare omenească. După conturul așezării se observă, că dinspre cîmp a fost săpat și înălțat un val înalt de pămînt, iar dinspre rîu, drept fortificație de apărare era malul abrupt. Cei, care au întemeiat așezarea au transformat podișul dat într-o cetate de necucerit. Arheologii au determinat că așezarea dată a fost înființată de geți în viacul IV-III înaintea erei noastre. După ce cetatea
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]
-
4,6-5,7 m/s, 3,1-4,4 m/s și respectiv 2,5-4,5 m/s. Sub raportul resurselor hidrice moșia satului Petrești se caracterizează printr-o zonă centrală dificitară încadrată spre sud și est de sectoarele srăbătute de rîul Prut și Gîrla Mare , Șoltoaia și Vladnic. Din cantitatea totală a precipitațiilor atmosferice căzute într-un an mediu, dar care este destul de redusă, doar 14-17% alimentează pîraiele, rîul Prut și lacurile, cea mai mare parte se consumează prin infiltrație și
Petrești, Ungheni () [Corola-website/Science/305835_a_307164]
-
zonă centrală dificitară încadrată spre sud și est de sectoarele srăbătute de rîul Prut și Gîrla Mare , Șoltoaia și Vladnic. Din cantitatea totală a precipitațiilor atmosferice căzute într-un an mediu, dar care este destul de redusă, doar 14-17% alimentează pîraiele, rîul Prut și lacurile, cea mai mare parte se consumează prin infiltrație și evaporare.Aceasta situație justifică preocuparea din cele mai vechi timpuri a locuitorilor din această zonă de a amenaja iazuri care să suplimenteze rezervele de apă necesare agriculturii. Aflîndu-se
Petrești, Ungheni () [Corola-website/Science/305835_a_307164]
-
se găsește în Munții Parâng, pe malul stâng al Oltețului, la o altitudine de 670 m și la 20 m înălțime față de talvegul râului, pe teritoriul comunei Polovragi între localitățile Horezu și Baia de Fier, județul Gorj, Oltenia, România. Pornind de la Mănăstirea Polovragi, cea care străjuiește ca o barieră capătul străzii principale aferentă comunei, îndrăznim să urcăm în chei, inițial de-a lungul Pădurii
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]