45,986 matches
-
cinci și-mi zicea să-mi iau gogoși, mai meșterea ceva la o clanță, mai punea niște chit la un geam, mai schimba o garnitură pe la bateriile de la chiuvete, tot spera că între el și tata o să se aștearnă definitiv pacea și n-o să mai fie vorba doar de armistiții și de întreruperi sporadice ale focului. Tata însă nu abdica de la postura de beligerant nici în ruptul capului, cu toate insistențele și abilitățile de mediator pe care le arăta mama. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lipit de-un perete, a trântit ușa dormitorului și a continuat să dea în mama ca într-un sac de box. În Abecedar scria așa: „Tata merge pe tractor/ Mama cozonaci ne face/ Și noi învățăm cu spor/ Când e pace“. Ce minciună! 9. Patria e un borș cu știr Sunt ca un fel de ceață. Lumina veiozei, scara blocului, chipul lui Filip. Ceața aceea mohorâtă care apare dintr-o văgăună a muntelui, mai întâi furișându-se, încă plăpândă, încă străvezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și tunele, care trudeau prin forța brațelor și sudoarea frunții pentru propășirea, bunăstarea și mândria colectivului. Orice gest (bunăoară acela de a păși peste granița de cauciuc) era considerat ca o agresiune de tip imperialist, o încălcare a tratatelor de pace, o mănușă aruncată în obrazul războinicilor, cărora nu le mai rămânea nimic de făcut decât să pună mâna pe arme și să oprească hoarda invadatoare. Eu, unul, eram războinic. Ca războinic, una dintre atribuțiile importante care-mi reveneau era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu umbră și băncuță, de unde se întorcea cu o cohortă de tovarășe blestemând. Era sfârșitul războiului, al libertății, al zilei. Se întorceau zeii. Cea mai memorabilă bătălie din istoria frământată a nisiparului (cea care a consemnat o îndelungată perioadă de pace și dreaptă ocârmuire) a avut loc doar printr-un hazard al sorții. Cine și-ar fi închipuit vreodată că bucătăreasa poate avea un copil? Și cum de s-a întâmplat ca în acea zi să-l aducă la grădiniță? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca o ultimă consecință a celor trei fenomene naturale petrecute atunci, că aș fi pedalat neîntrerupt în somn, lovind-o cu genunchii în burtă până-n zori, când a fost nevoită să se mute în patul gol din camera mea. Gustul păcii e dulce. Ca halvița. Și vine o zi, în tumultul războiului cu oamenii mari, când orice copil îl descoperă, întâmplător, după zeci și sute de săptămâni petrecute în tranșee și pe câmpurile de luptă, după asalturi, ambuscade, retrageri, marșuri, încercuiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
foarte multe, mai ales că trezirea unui conflict ațipit nu seamănă cu flacăra unei candele, ci cu o vâlvătaie. Gustul acela dulce, ca halvița, este însă ispititor și pervers, creează un soi de dependență, așa că perioadele de acalmie care precedă pacea finală se înmulțesc și se lungesc, din excepții se transformă (încet, încet) în regulă. Între altele, e tare plăcut să intri fără griji în scara D a blocului D 13, să nu te furișezi, să nu mergi pe vârfuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dulci, ca halvița. Constantineasca nu m-a întrebat nici la ce-mi folosesc uneltele pe care i le ceream, nici când aveam de gând să i le restitui, mi le-a dat pur și simplu, cu mărinimie (fiindcă până la urmă pacea are un preț), iar eu le-am luat, am suit iute la etajul patru și m-am apucat să lovesc cu putere în toc, acolo unde bănuiam că trebuie să fie limba de la broască. Eram concentrat, înfipsesem dalta în lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și, ca în șah, prin mutări aparent inofensive făcute azi, cu scopul de-a buimăci adversarul mâine. Un asemenea registru, recunosc, nu ne prea era la îndemână nouă, fraților Florian. Prinși în atâtea vârtejuri (eu, bunăoară, după parafarea tratatului de pace cu adulții de pe aleea Băiuț, descoperisem farmecul discret al băncuței de la scara A, unde o fată șatenă și grăsăncioacă, Monica, practica un fel de pedagogie a sărutului; Matei, aflat la grădiniță în ipostaza aceea uluitoare, de legendă vie, era ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
toți ziceau că e într-o comă profundă, a ridicat puțin un deget și mi-a făcut semn că nu, apoi a respirat rar, tot mai rar, până n-a mai respirat deloc. Cred că e la Cruce. 11. Rezistență, pace și cadență S-ar putea ca nici o hartă din lume, oricât de detaliată, cu latitudinea și longitudinea fixate cu acea nonșalanță a lucrurilor imaginare de necontestat, cu puzderia aiuritoare, bramburită și sinuoasă a cohortelor de linii maro care desemnează curbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că rătăceam într-un labirint cu alei Băiuț, întortocheate, identice, obositoare, căutam să mă liniștesc, să găsesc blocul D 13, se lăsase un întuneric beznă, mirosea a brânză, străzile începeau să se șteargă încet în jurul meu, îmi șopteam întruna „rezistență, pace și cadență, cine nu mai poate, o mână la spate“, pe undeva trebuia să existe o scară de bloc și un etaj patru, ursuleț de catifea, ce se dă nu se mai ia, apăruse un fel de soare de carton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Lucrurile s-au îmbătat cu nectarul plictiselii" (Un domn bine) ajungem să ne întrebăm dacă nu cumva există totuși un regizor al acestui spectacol cosmic, dacă o privire din exterior nu poleiește pe ascuns totul cu o aură nesperată de pace? Deși se simte sciziunea dintre parte și întreg, nepotrivirea formelor și a culorilor, subminarea reciprocă dintre fața văzută și cea nevăzută a lumii îl macină pe autor. Sunt momente lungi când putem ghici în Emil Botta un vizual care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
La rândul lui Nando, sorbi câteva picături, le vântură de câteva ori prin gură ca un bun cunoscător - decretând. „Prună adevărată! Această licoare trebue băută În loc de aiazmă...! Eu propun să Încercăm, poate ne vinde și nouă câteva sticle...” „Fii În pace...! Dacă a oferit să bem, nu să ne ademenească? Chestiunea e timpul. Ști-i bine, nu-mi prea place să aștept...!” „La ce oră trebue să te Întâlnești cu fata?” „În jurul orei șapte...” Nando exclamă. „Până atunci avem timp să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se pot lăuda cu acest meșteșug moștenit, pot spune chiar, Înbunătățit dealungul veacurilor! Numai când mă gîndesc la grătarul cu mititei...!!” Atena se Întristă. Îl strânse ușor În brațe, șoptindu-i abea perceptibil: „O teamă oarecum nelămurită nu-mi dă pace...! Acolo, În țara ta - pot Întâmpina o surpriză...?” Tony Pavone intui unde se duce cu gândul fata... O sărută duios, monologând. „Care-i părerea ta...? O femeie are răbdare ori e dispusă să aștepte mai mult de două-trei luni de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un frumos cadou ori de ce nu, să trimeată superiorilor fetei o scrisoare de mulțumire. Nu mică Îi fu mirarea Însă când, la următoarea fază a radioactivității se prezentă la spital aproape leșinat dar, doctora Îl respinse cu brutalitate. „Dă-mi pace omule! Pleacă repede, să nu te mai prind pe aici...!” Sărmanul bolnav, era la un pas de-a izbugni Însă În final lăsă totul baltă. Desigur doctora primise indicații În acest sens. Renunță să mai Întreprindă ceva pînă la următoarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-i astâmpere eterna poftă de băutură a Șefului de Șantier, ocupând o masă În centrul localului, cu gândurile suficient de Întunecate. Dacă ar fi Încercat să opună rezistență ori să motiveze Într-un fel dorința de-a fi lăsat În pace pentru a se ocupa de munca lui de la care toți angajații acestei instituții inclusiv el așteptau ciubucurile respective, potopul cuvintelor sarcastice cu nuanță de amenințare, năvălea pe capul lui. Marcat de importanța omului plin de sine, Șeful Șantierului s’ar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mană” naturală, constitue Însăși Esența Vieții.Dacă unele forțe obscure, forțe ale Întunericului Încearcă să ne ucidă, noi oamenii nu trebue să ne lăsăm Îngenunchiați...! Opunând rezistență, vom creea premizele ca generațiile viitoare să aprecieze sacrificiul nostru, bucurându-se În pace de produsele naturale a acestui roditor pământ...!!” Înarmați cu cele patru sticle de vin negru primite cadou părăsiră depozitul de vinuri cu o suficientă amărăciune În suflet datorită celor văzute.Li se făcură foame. Intrară la restaurantul Fântânica ce se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tatiana...! Sărmanul de mine, te iubesc! Nu am rezistat tentației alergând să te mai văd odată.Te iubesc mult...!!” Amabila femeie realizând cine de fapt vorbește, le mai puse la dispoziție o sticlă cu vin, sperând să fie lăsată În pace. Totuși, Gică Popescu Îndrăzni. „Cele patru sticle oferite cadou le-am băut.Am dori altele Însă cu plată, dacă nu vă supărați...!” Înțelegătoare Directoarea Tatiana le mai oferi alte patru sticle refuzând orice plată. Cum Însă cei doi parteneri nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe parcursul drumului voi fi Însoțit de un milițian În uniformă. Ai Încredere, nu-mi pun eu pielea În pericol pentru câteva amărâte de scânduri...!!” Ne având alternativă, Tony Pavone Îi oferi bonul de materialul solicitat sperând să fie lăsat În pace. Cu banii rezultați din vânzarea materialului putea trăi boierește un an de zile.Iar dacă, pofta lui de câștig fără muncă era nesățioasă, șantierul avea destui tehnicieni pe care-i putea șantaja, amenințându-i...!! Curând Însă, spre surpriza lui Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Lct.Col.Tudose Ion Îl chiamă la Serviciul Economic al Capitalei, dorind să-i mai pună unele Întrebări. Tony Pavone se alarmă. „Bine Șefule de Șantier, ce vrea de la mine acest dobitoc...? Ce am greșit și dece nu-mi dă pace...? Am Început să vorbesc singur...!” „Vezi pentru care motiv te-a chemat, ca În funcție de Întrebările lui să-ți formulezi răspunsul. Îți atrag Însă serios atenția: fi-i calm, oricât va Încerca să te provoace, zâmbește-i tot timpul... Nu te
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lui Tony Pavone. “De necrezut...!” - Îngână presupusul colonel. “ Acest ofițer, e incorigibil. Poate e puțin mai drastic Întrucât s’au Înmulțit infractorii...!! Oricum, reclamația dumitale va fi trimesă spre verificare...!” Tony Pavone făcu o plecăciune. “Doresc să fiu lăsat În pace să muncesc, să nu mai fiu ponegrit, să nu mi se mai impute delapidrea secolului douăzeci golind visteria țării...! Iar În ce privește, abuzul de putere al acestui lucrător al poliției, cu tot respectul vă rog, să fie Încadrat În articolele din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
două milioane lei ce se vor imputa În trei. Acum uite, ai cuvântul meu de colonel, personal voi supraveghia mersul cercetărilor penale având grijă să nu te cheme la cercetări penale decât o singură dată, după care vei fi lăsată În pace să-ți poți crește În liniște copilașii. Poți pleca...!!” IV ARESTAREA În dimineața zilei de 1o august 1979 Tony Pavone veni bine dispus la șantier. Avea și dece. Dușmanul său de moarte Lct.Col.Tudose Ion, În ultima perioadă de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
privi pieziși. „Nu trebue să mă apăr...?” „Reclamând un ofițer de miliție...? Ști-i ce, nu sunt supărat pe tine și, să-ți dovedesc prietenia mea... hai mi bine să Încheiem un armistițiu...!” „Nu Înțeleg...!” „Promit, te voi lăsa În pace ba mai mult, dacă vei avea nevoie de ajutorul meu te voi salva din orice situație, cu condiția să-mi dai pe mână unul din colegii tăi de muncă. Tu cunoști toate șmecheriile, mai bine zis, toate dedesupturile profesiei practicate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de acel Lct.Col. Tudose Ion, terorizându-mă. Fi-ți amabil, da-ți un telefon Generalului Vasile, Comandantul Miliției Capitalei cu rugămintea să se ocupe de povestea asta: dacă sunt vinovat să mă aresteze dacă nu...să fiu lăsat În pace,mulțumesc”. Generalul Andruță Ceaușescu, mic de statură, o mână de om, Împopoțonat În haina militară În care vestonul ceva mai lung decât era necesar, oferind impresia unei poveri, a unei pedepse ce sărmanul fiind obligat s-o suporte, contribuind desigur
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îmi era frică, fiind optimist. Dece să mă omoare...? În fond nu am fost adus cu patrula la unitate ci m-am Întors de bună voie după o mică escapadă datorită anilor prea mulți de serviciu militar pe timp de pace...! Ne având altă alternativă mă resemnasem În așteptare când, la câteva săptămâni după ce terminasem munca cu deparazitarea păduchilor, gardianul din schimbul doi ce făcea de gardă la ușa camerei Nr.10, Îmi făcu semn să ies afară din camera și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
totuși “Marele Patriot” Mareșalul Ion Antonescu a trebuit a fi oferit jertfă de sânge asasinului Stalin, atunci dece l-au ucis și pe Mihai Antonescu, Împreună cu alți doi miniștri...? Cu doi ani de zile În urmă de Începerea tratativelor de pace dela Paris din 10 februarie 1947, Președintele american Roosevelt Franklin Delano(1884-1945) a decedat iar Președinte a-l Americei i-a succedat Truman HarrY (1884-1972 ), om politic ce În mod sigur nu prea auzise de România, În timp ce, primul ministru a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]