37,224 matches
-
de cetățean de onoare al comunei Sadova (1999), iar Bibliotecii comunale i s-a acordat, prin Hotărârea Consiliului Local Sadova din aprilie 2002, denumirea de Biblioteca comunală „Dragoș Vicol”. Dragoș Vicol a debutat în 1939 (pe când era încă elev) cu proza poematică „Iarna rădăuțeană” în revista "Suceava", iar editorial în 1940 cu volumul de versuri "Muguri", intitulat după numele cenaclului literar al liceului. A colaborat în decursul timpului la revistele "Bucovina literară", "Revista Bucovinei", "Universul literar", "Miorița", "Națiunea", "Scrisul bănățean", "Tânărul
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
scris un scenariu de film ("Râpa dracului"), piese de teatru ("A doua tinerețe", "Cântec deasupra apelor"), reportaje ("Însemnări de călătorie prin Țara de Sus", "În întâmpinarea soarelui", "Buchet în august", "Dulcile și uneori ciudatele aventuri ale unui reporter"), versuri și proză pentru copii ("A venit un pui de om...", "O poveste cu povești"). Opera literară a lui Dragoș Vicol are o structură fundamental lirică. Scriitorul folosește metafora de influență folclorică în descrierea plaiurilor sale natale și a oamenilor din munții Bucovinei
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
conțin declarații de dragoste în versuri adresate „patriei socialiste” și Partidului Comunist. Orizontul liric se limpezește odată cu trecerea timpului, iar scriitorul își manifestă sentimentele patriotice și elogiază trecutul țării în volumele "Ctitorie în albastru" (1972) și "Voievod de stea" (1973). Proza lui Dragoș Vicol evocă anii de război și transformările social-politice petrecute în România postbelică. Romanele publicate în anii ’50 au un caracter proletcultist precum dilogia formată din romanele "Valea Fierului" (1953; distins cu Premiul de Stat al RPR) și "În
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
colaborare cu Cornel Simionescu, ediția critică a Operelor lui Mihail Sadoveanu (vol. I-VIII, 1981-1997), însoțită de o prezentare critică a receptării operei sadoveniene de-a lungul timpului. s-a remarcat ca un critic literar interesat de poezie și de proză. Volumul "Abside" (1979) conține profile literare ale poeților Al. Andrițoiu, Ana Blandiana, Vasile Nicolescu, Aurel Rău, Marin Sorescu și Nichita Stănescu, în timp ce "Poeta ludens" (1979) este o sinteză monografică a poeziei lui Nichita Stănescu. Volumul "Refracții" (1980) analizează operele literare
Fănuș Băileșteanu () [Corola-website/Science/337029_a_338358]
-
Ramuri" din Craiova, conduse de Marin Sorescu. Debutează publicistic în 1972 în revistă România literară cu poezie, sub auspiciile lui Geo Dumitrescu. Debutul editorial are loc în 1976, cu volumul de versuri "Sălaș în inima" (Ed. Eminescu). Colaborează cu poezie, proza și articole de opinie la revistele: România literară, "Luceafărul," "Ramuri," "Vatra", "Viața Românească", "Steaua", "Transilvania", "Orizont," "Familia", "Phoenix", "Apostrof", "Convorbiri literare", "Tribuna", "Calende", "Amfiteatru", "Indiană Review" (SUA)", The Poetry Miscellany" (SUA) și la alte publicații din străinătate în limbile maghiară
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
Familia", "Phoenix", "Apostrof", "Convorbiri literare", "Tribuna", "Calende", "Amfiteatru", "Indiană Review" (SUA)", The Poetry Miscellany" (SUA) și la alte publicații din străinătate în limbile maghiară, germană, greacă și franceză. Este autorul mai multor volume de poezie: Este autorul următoarelor volume de proza: Este tradus în chineză, engleză, maghiară și sârbă. Fragmente din opera să au apărut în antologii și reviste din Anglia, Franța, China, Italia, Șerbia, Grecia, Statele Unite, Haiti, Belgia, Cehia, Israel etc. A primit de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
de excelență „Radu G. Țeposu“, acordat de Filială Pitești a U.S.R. (2010). A câștigat prima ediție a Turnirului de Poezie (Premiul „Cunună de lauri de la Muntele Olimp“, 2011). Pentru cartea "Punct și de la capăt" (Editură Polirom) a primit Premiul de Proza al revistei Convorbiri literare - 2014, Premiul „Cel mai bun român al anului 2013-2014“, acordat de juriul Colocviului Național de Proza (Albă Iulia, 2014) și Premiul CARTEA ANULUI 2014, acordat la prima ediție a Festivalului Național de Literatură, FestLit Cluj. A
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
Premiul „Cunună de lauri de la Muntele Olimp“, 2011). Pentru cartea "Punct și de la capăt" (Editură Polirom) a primit Premiul de Proza al revistei Convorbiri literare - 2014, Premiul „Cel mai bun român al anului 2013-2014“, acordat de juriul Colocviului Național de Proza (Albă Iulia, 2014) și Premiul CARTEA ANULUI 2014, acordat la prima ediție a Festivalului Național de Literatură, FestLit Cluj. A primit Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu“ - OPERA OMNIA pe anul 2014, Botoșani. Este cetățean de onoare al municipiului Calafat
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
germană. În 1939 tatăl său a venit în vizită din Palestina pentru a-l lua cu el, dar bunica s-a împotrivit („Unde vrei să iei copilul, între nisipuri, în deșert?” ar fi spus, după un citat din fragmentele de proză "Abba" - „Tata”, publicate postum în 1991). După intrarea României alături de Germania nazistă în Al Doilea Război Mondial, potrivit politicii regimului Antonescu de epurare „rasială” în nordul și estul României, de la 12 octombrie 1941 majoritatea evreilor din Bucovina au fost trimiși
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
1933 a devenit paroh în satul Ginta din județul Bihor, de unde erau originari părinții săi. În afară de activitatea pastorală a desfășurat și o activitate de scriitor, publicând nuvela „Túl a falon” („Dincolo de zid”) care va obține premiul I la concursul de proză scurtă al revistei "Havi szemle" ("Revista lunară") din Arad (august 1944). În urma Dictatului de la Viena satul Ginta a rămas pe teritoriul românesc, la doar câțiva km de granița cu Ungaria. Pastorul a redactat în timpul războiului o revistă satirică în care
Ferenc Boros (pastor) () [Corola-website/Science/336493_a_337822]
-
Soția sa a cumpărat o casă în Oradea și familia s-a mutat acolo. Ferenc Boros a devenit în 1950 secretar literar și traducător la revista "Făclia" din Oradea, lucrârn mai târziu pe postul de corector. A început să publice proză scurtă în revista "Utunk" și în antologii, care au fost primite pozitiv. A tradus în limba maghiară scrieri publicate de Ion Istrati, Cezar Petrescu sau Ion Ghica atât în nume propriu, cât și sub pseudonimele Balogh András și Boros Endre
Ferenc Boros (pastor) () [Corola-website/Science/336493_a_337822]
-
a vieții sale (pe care și-a bazat unele dintre romanele sale), dovezile efectuării unor astfel de călătorii sunt vagi și confuze. La sfârșitul anului 1842 Reid a ajuns în Pittsburgh, Pennsylvania, unde și-a început cariera literară scriind atât proză, cât și poezie pentru ziarul local "Morning Chronicle", sub pseudonimul "Bhe Poor Scholar". (Se pare, de asemenea, că a lucrat și ca transportator de hârtie.) Prima sa scriere verificabilă a fost o serie de poeme epice numită "Scenes in the
Thomas Mayne Reid () [Corola-website/Science/336525_a_337854]
-
capcană» adâncește zbuciumul, declanșează neliniștea, perpetuează insomniile. Cu toate acestea el se simte atras în vârtejul altor «mistere care liniștesc». Unul din ele e și chemarea stranie: «Vino și tu să aruncăm o cheie albă în râu». Bucățile de Scurtă proză din Arta răbdării (1998) exprimă cel mai bine acest interval. Ele curg limpede, au transparență și greutate, au gravitate și profunzime. E un lirism detașat, fortificat, dar deconstruit, în special în textele mai ermetice. Întâlnim chiar parafraze și citate sau
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
epigramă. La scurt timp după debut adaugă numelui de familie pe cel de ”Bencei” (halta de cale ferată care face accesul către satul natal), semnătură care îl va consacra. Frecventează cenaclurile „Ion Popovici Bănățeanu”, „Victor Eftimiu”, „Constantin Brâncuși”, Cercul de proză de pe lângă Biblioteca Județeană Timiș, Cenaclul de satiră și umor „Ridendo”. Devine membru al cenaclului în 1977, apoi vicepreședinte (1982-1995), iar din ianuarie 1996 este președintele în exercițiu. În timp devine o prezență constantă în cadrul concursurilor și festivalurilor epigramatice, fiind invitat
Ionel Iacob-Bencei () [Corola-website/Science/333464_a_334793]
-
SMQL:IVB) au fost de multe ori gravate în jurul crucifixurilor sau a Medaliilor Sfântului Benedict, cel puțin din 1780. Fraza "vade retro satana" (de multe ori scris "vade retro satanas", sau "sathanas"), este, de asemenea, utilizată ca un dispozitiv de proză spirituală sau academică, disociată de implicațiile sale religioase, pentru a exprima respingerea puternică a unui lucru sau a unei întâmplări inacceptabile. Și anume, în sensul de "nu mă ispiti!", " Nu voi avea nimic de-a face cu asta", și așa
Vade retro satana () [Corola-website/Science/331139_a_332468]
-
O noapte furtunoasă” (1879), „Conu Leonida față cu reacțiunea” (1880), „O scrisoare pierdută” (1884), „D-ale carnavalului” (1885) și drama „Năpasta” (1890), fiind publicate într-o perioadă relativ scurtă. Începând cu anul 1897, Caragiale va „trăda” teatrul și va publica proză scurtă, volume de schițe și nuvele: „Schițe” (1897), „Momente” (1901), „Momente, schițe, amintiri” (1910) și „Schițe nouă”(1910), în care abordează un comic satiric. Unele dintre nuvele se află la confluența comicului cu tragicul („Două loturi”, „Cănuță, om sucit”), iar
Muzeul „Ion Luca Caragiale” () [Corola-website/Science/331363_a_332692]
-
Paște”), sau fac loc fantasticului („Kir Ianulea” și „Calul dracului”). În întreaga sa operă, I.L.Caragiale a reușit să contureze ca niciun alt scriitor , un univers comic și altul tragic, ilustrate atât de operele dramatice cât și de cele în proză, dar cel mai mare merit al său este acela că a știut să înfățișeze artistic o realiate complexă și să zugrăvească tipuri umane de o mare diversitate. În memoria marelui dramaturg, în anul 1979, într-o casă construită în stil
Muzeul „Ion Luca Caragiale” () [Corola-website/Science/331363_a_332692]
-
rare) principalele momente din viața și opera scriitorului: familia din care descinde și de la care a moștenit pasiunea pentru teatru, anii de școală de la Ploiești, debutul în gazetărie și principalele publicații la care a colaborat, momentul afirmării în teatru și proză. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Muzeul se află în casa familiei Dobrescu, monument de arhitectură datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Casa a fost restaurată în 1979 - 1980, după seismul din 1977.
Muzeul „Ion Luca Caragiale” () [Corola-website/Science/331363_a_332692]
-
unei serii clasice”. Deși găsește unele minusuri, în special folosirea unor stereotipii ale operelor fantasy, Tammy Moore de la "SF Site" declară că „merită cu siguranță citit și pare pregătit să devină o bornă în seriile fantasy epice”. Justin Landon laudă proza lui Brett: „curge natural, iar scenele de acțiune nu par forțate. Lumea sa și sistemul magic sunt bine construite, aflându-se într-un antagonism armonios. Personajele sunt bine creionate, determinând cititorul să se teamă pentru ele, pentru ca în clipa următoare
Omul pictat () [Corola-website/Science/334029_a_335358]
-
-lea. Gesturile sunt cuminți, simpla atingere a mâinii făcând personajele să roșească și să se emoționeze. Dragostea rămâne mai mult la nivelul căutărilor, fiind lipsită de împlinire fizică. Criticul Pompiliu Constantinescu susține că femeile sunt cele mai interesante personaje din proza lui Duiliu Zamfirescu, având un amestec de senzualitate și omenesc, adică de poezie și realism. Scriitorul a intuit sufletul feminin în câteva figuri memorabile, reprezentându-l cu delicatețe și pasiune în „nuanțe măsurate, ușor perceptibile”. Spre deosebire de ceilalți romancieri români din
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
a Sașei”. Aceeași opinie o împărtășește și Pompiliu Constantinescu care susține că „"Viața la țară" se desprinde ca o icoană de lumini și armonie” în ciclul Comăneștenilor, devenind o operă clasică ce îi asigură autorului un loc de frunte în proza secolului al XIX-lea. Opiniile criticilor literari sunt în general favorabile romanului "Viața la țară". Eugen Lovinescu afirma în 1928 că „"Viața la țară" e un poem al vieții câmpenești”, în timp ce George Călinescu considera că " Viața la țară" prezintă istoria
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
ele, „Dricarul”, poartă în manuscris data de 9 septembrie; urmează apoi „Capitanul de poștă” - 14 septembrie, „Domnișoara țărăncuță” - 20 septembrie, „Împușcătura” și „Viscolul” - octombrie. La 9 decembrie, Pușkin îi comunică „în mare secret” lui P. A. Pletniov că a scris în proză, cinci povestiri, "„care l-au făcut pe Baratânschi să necheze și să dea din copite”". În aprilie 1831, poetul citește la Moscova aceste povestiri lui M. P. Pogodin. Pentru a deruta cenzura personală a țarului, Pușkin a hotărât să publice povestirile
Povestirile răposatului Ivan Petrovici Belkin () [Corola-website/Science/334095_a_335424]
-
semnat de poetă pe coperta a 4-a a volumului "Cer fără scări" . După stabilirea la Oradea, Ionuț Caragea și Nicoleta Baciu întemeiază o familie, având o fiică, Ana-Maria, născută în anul 2013. Ionuț Caragea este autor de poezii, aforisme, proză științifico-fantastică, proză memorialistică și eseuri critice. Creațiile sale literare din volume sau din antologii au fost traduse în șase limbi străine: engleză, franceză, spaniolă, italiană, arabă și albaneză. Ionuț Caragea a scris cinci cărți de aforisme în limba română, primele
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
poetă pe coperta a 4-a a volumului "Cer fără scări" . După stabilirea la Oradea, Ionuț Caragea și Nicoleta Baciu întemeiază o familie, având o fiică, Ana-Maria, născută în anul 2013. Ionuț Caragea este autor de poezii, aforisme, proză științifico-fantastică, proză memorialistică și eseuri critice. Creațiile sale literare din volume sau din antologii au fost traduse în șase limbi străine: engleză, franceză, spaniolă, italiană, arabă și albaneză. Ionuț Caragea a scris cinci cărți de aforisme în limba română, primele patru fiind
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
de pagini conduce cu inteligență, departe de tezisme și prețiozități, personajele sale în epuizarea logică a subiectului filozofic, simultan cu a menține tensiunea narativă prin jocul de planuri și proporția judicioasă între aventură și dialog. Ionuț Caragea a scris și proză scurtă științifico-fantastică, fiind printre laureați la trei ediții consecutive (2007, 2008, 2009) ale concursului Helion din Timișoara, la prima ediție a Concursului de Proză Umoristică SF, organizat de același club în 2016, și la ediția din 2016 a concursului național
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]