43,111 matches
-
din cadrul Regatului autonom Croația-Slavonia) și la sud-vest cu Ducatul Stiriei din Imperiul Austriac. El se întindea pe malul sudic al Lacului Balaton și în regiunea sudică a lacului. Râul Drau ("Dráva") forma limita sa sudică, iar Lacul Balaton limita estică. Râurile Mura și Zala curg pe teritoriul comitatului. Suprafața comitatului în 1910 era de 5.995 km², incluzând suprafețele de apă. Comitatul Zala este unul dintre cele mai vechi comitate din Regatul Ungariei, el fiind atestat încă din secolul XII. În
Comitatul Zala () [Corola-website/Science/305382_a_306711]
-
de Zalaegerszeg, a trecut la județul Zala. Partea comitatului Zala aflată la nord de Lacul Balaton a trecut la județul Veszprém. Începând din 1991, când Slovenia și Croația au devenit state independente de Iugoslavia, porțiunea fostului comitat Zala aflată între râurile Mura și Drau a devenit parte a Croației (regiunea Međimurje). Zona din jurul orașului Lendava aparține Sloveniei. În 1891, populația comitatului era de 404.699 locuitori, dintre care: În 1910, populația comitatului era de 466.333 locuitori, dintre care: La începutul
Comitatul Zala () [Corola-website/Science/305382_a_306711]
-
mănăstirilor aflate pe traseul urmat de Nicodim în căutarea locului sfânt de la Tismana și descris de Ștefan Ieromonahul. De-a lungul timpului acesta s-a tot lărgit, cuprinzând o salbă de lăcașuri de cult de la Izverna și Ponoare până la confluența râului Tismana cu Jiul, ba chiar și până în Banat. Prin faptul ca Nicodim și ucenicii săi au construit un mare număr de mănăstiri, multe mănăstiri construite la două-trei secole după Tismana, și-l arogă pe acesta ctitor sau pe un „ucenic
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
la Moscova, unde l-a întâlnit pe Lev Tolstoi. În lunile mai-august ale anului 1900 a plecat din nou în Rusia, de această dată numai cu Lou Andreas-Salomé, vizitând atât Moscova cât și Sankt Petersburg, traversând țara de-a lungul râului Volga. În toamna anului 1900, imediat după ce Lou Andreas-Salomé a luat hotărârea să se despartă de el, Rilke i-a făcut o vizită mai lungă lui Heinrich Vogeler în localitatea Worpswede. Aici, Vogeler avea în proprietate o clădire, cunoscută sub
Rainer Maria Rilke () [Corola-website/Science/305361_a_306690]
-
de voturi a germanilor, polonezii au acuzat aducerea în zonă a unor votanți din afara regiunii, acuzație de care nu au scăpat nici polonezii însuși. Au existat speculații în conformitate cărora, dacă plebiscitul s-ar fi ținut numai la est de râul Oder, procentul voturilor favorabile polonezilor ar fi fost mult mai crescut. Totuși, votul privea toată Silezia Superioară, și de timp a privit întreaga regiune, era valabil inclusiv în zonele predominant germane de la vest de râu. A treia insurecție sileziană a
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
ținut numai la est de râul Oder, procentul voturilor favorabile polonezilor ar fi fost mult mai crescut. Totuși, votul privea toată Silezia Superioară, și de timp a privit întreaga regiune, era valabil inclusiv în zonele predominant germane de la vest de râu. A treia insurecție sileziană a izbucnit în 1921. S-a cerut Ligii Națiunilor să rezolve problema mai înainte de a duce la noi vărsări de sânge. În 1922, o investigație de de șase săptămâni a găsit soluția conform căreia teritoriul Sileziei
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
mai important. Deși războaiele ruso-austro-turce din secolul al XVIII-lea au afectat Șerbia, întotdeauna poporul sîrb a văzut în ele tot atâtea posibilități de a-si dobândi independența. După Pacea de la Șiștov (1791), aproximativ 50. 000 de sîrbi au trecut râul Sava, cerând azil la habsburgi. Pentru a frâna o masivă depopulare, Poartă le-a oferit amnistie și o serie de scutiri. Un numar de egumeni, că cei de la Studenica, si cneji fugiți la Panciova au cerut să se întoarcă în
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
unor răscoale, cum a fost cea condusă de haiducul Veljko Petrovic. Karagheorghe împreună cu o armată de 3. 000 de oameni a desfințat satele "neascultătoare" locuite de români, cerând încă din anul 1809 că granița răsăriteana a viitoarei Șerbii să fie râul Timoc. Distrugerea Mănăstirii Studenica în 1806 de către trupele otomane a însemnat declanșarea conflictului deschis dintre sîrbi și Poartă, lupta care a readus popoarelor balcanice speranța independenței. Răscoală a încetat în 1812, Poartă încercând să readucă liniștea în Șerbia, acordând amnistie
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
și un cuptor de ars oale. O hartă statistică întocmită între 1828-1832, și apărută în 1835, amintește despre un cătun neînsemnat, Crângași, cu maximum cinci gospodării. La începutul secolului al XX-lea acest cătun reprezenta o mică zonă locuită din apropierea râului Dâmbovița, mai exact la granița dintre București și comuna Marele Voievod Mihai, ulterior comuna 16 Februarie. În 1923, o parte din cătunul Crângași a fost inclus în teritoriul capitalei. În perioada dintre cele două războaie, dezvoltarea orașului și a vecinătăților
Crângași () [Corola-website/Science/303437_a_304766]
-
Rahova este un cartier din sud-vestul Bucureștiului, România, situat în sectorul 5, în vestul râului Dâmbovița. Numele cartierului provine de la victoria obținută la Rahova de armatele române, în 9 noiembrie 1877. Cartierul este delimitat în vest de Strada Antiaeriană, Drumul Sării și Piața Panduri, în nord de Șoseaua Panduri și Calea 13 Septembrie, Bulevardul George
Rahova (cartier) () [Corola-website/Science/303439_a_304768]
-
ca o cuvetă foarte largă, deschisă spre est și vest prin intermediul unor șei de eroziune. Înălțimea medie este de 700 m. Din punct de vedere hidrografic, Depresiunea Damiș este localizată în bazinul superior al unui fost afluent de dreapta al râului Mișid, reprezentat, în prezent, de o serie de pâraie care se unesc în extermitatea de nord a drepresiunii. Depresiunea Damiș adăpostește cea mai mare parte din vatra satului cu același nume. "Depresiunea Damiș este o depresiune de contact, formată sub
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
cu o suprafață de 189 ha, cuprins între Calea Văcărești, Șoseaua Olteniței, Șoseaua Vitan-Bârzești și Splaiul Dâmboviței (între târgul auto de la Vitan și podul de la fostul Abator). Lacul Văcărești din București a fost conceput ca parte a amenajării complexe a râului Dâmbovița. Ca și Lacul Morii, care însă a fost finalizat, Lacul Văcărești trebuia să facă parte din sistemul hidrologic de apărare a Bucureștiului împotriva inundațiilor. Lucrările au început în anul 1986, ocazie cu care a fost demolată și Mănăstirea Văcărești
Văcărești () [Corola-website/Science/303448_a_304777]
-
fost umplut o singură dată cu apă din Dâmbovița. Costurile pentru pomparea apei sunt foarte mari și, prin urmare, această soluție de aducere a apei din Dâmbovița este nefiabilă. Soluția tehnică ar fi ca apa să fie adusă gravitațional din râul Argeș, de la 27 de km de București, via "Lacul Mihăilești". Acest lac de acumulare se află la 14 km în sud-vestul Bucureștiului pe șoseaua București-Alexandria, la intrare în localitatea Mihăilești. Are o lungime de 8 km, o lățime maximă de
Văcărești () [Corola-website/Science/303448_a_304777]
-
reprezintă o zonă geografică deosebit de pitorească din România situată în partea centrală a Munților Hășmaș, în nord-estul țării în județele Neamț și Harghita. Cheile au fost formate de râul Bicaz și fac legătura între Transilvania și Moldova. Zona , cu o lungime de peste de la Lacul Roșu în amonte până la localitatea Bicazul Ardelean în aval, este străbătută de drumul transcarpatic DN12C care leagă orașele Gheorgheni și Bicaz. Cheile Bicazului sunt incluse
Cheile Bicazului () [Corola-website/Science/303461_a_304790]
-
se află Karthala - ultimul vulcan activ din arhipelag. Erupțiile sale afectează insula la intervale de 5 - 10 ani, aspectul unei mari părți din insulă amintind de un peisaj selenar din aceasta cauză. Locuitorii insulei trăiesc în neliniște continuă, deoarece direcția râurilor de lava ce se revarsă șuierând înfricoșător în mare nu poate fi prevăzută. În Insulele Comore circulă povești minunate despre misteriosul vulcan. Răspândirea acestora este sprijinită și de natură: vârful vulcanului Karthala (2361 m) este aproape în permanență învăluit de
Comore () [Corola-website/Science/303464_a_304793]
-
cu forțele lui Zhang Guotao din nord. În ciuda încercărilor lui Chiang de a bloca trecerea comuniștilor, printr-o serie de manevre tactice gândite și executate strălucit în provincia Guizhou, comuniștii au străpuns frontul inamic, pe 8 mai reușind să traverseze râul Iangtze. În acest moment, după șapte luni de la plecarea din Jiangxi, Mao mai avea sub comanda sa numai 25.000 de oameni. Comuniștii au hotărât să se îndrepte către provincia Shaanxi, deși decizia nu a fost unanimă. Lideri precum Zhang
Marșul cel Lung () [Corola-website/Science/303470_a_304799]
-
forțele comuniste erau hărțuite nu numai de Kuomintang, dar și de aliații acestora din rândul șefilor războinici locali, ca și de triburile ostile tuturor chinezilor. Terenul pe care au trebuit să-l traverseze chinezii era unul extrem de dificil, traversând munți, râuri și defilee, în tot acest timp comuniștii luptând neîntrerupt împotriva inamicilor. Luptele de la podul Luding sunt emblematice pentru duritatea "Marșului cel Lung". În iulie, trupele conduse de Mao s-au unit cu cele care soseau din provincia Henan. La scurtă
Marșul cel Lung () [Corola-website/Science/303470_a_304799]
-
ul este o teorie morală care permite o evaluare a acțiunilor indivizilor și are două dimensiuni esențiale: un criteriu al binelui și al râului, un imperativ moral - "maximizează binele", o regulă de evaluare a acțiunii morale conform acestui criteriu. ul formulează răspunsuri la întrebări de forma: „ce trebuie făcut”, „ce trebuie să admirăm”, „cum e bine să trăim” cu ajutorul unor termeni împrumutați din economie
Utilitarism () [Corola-website/Science/303485_a_304814]
-
aprox.447 până în 457, și capătă importanță odată cu victoriile fiului său Childeric I (a domnit aprox.457 - 481) împotriva vizigoților, saxonilor și alemannilor. Fiul lui Childeric Clovis I a unificat apoi cea mai mare parte a Galiei la nord de râul Loara în jurul anului 486, când l-a învins pe Syagrius, conducătorul roman al acestei regiuni. A câștigat bătălia de la Tolbiac împotriva alemannilor în 496, ocazie cu care a adoptat religia creștină a soției sale, și a învins definitiv regatul vizigot
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
Vilaine (Bretonă: "Gwilen") este un râu în Bretania, în vestul Franței. Izvorul râului este în departamentul Mayenne iar vărsarea în Pceanul Atlantic are loc lângă Tréhiguier în departamentul Morbihan având în total o lungime de 225 km. Există un canal ce leagă râul Vilaine de râul
Râul Vilaine () [Corola-website/Science/301466_a_302795]
-
Vilaine (Bretonă: "Gwilen") este un râu în Bretania, în vestul Franței. Izvorul râului este în departamentul Mayenne iar vărsarea în Pceanul Atlantic are loc lângă Tréhiguier în departamentul Morbihan având în total o lungime de 225 km. Există un canal ce leagă râul Vilaine de râul Rance ce se varsă în Marea Mânecii
Râul Vilaine () [Corola-website/Science/301466_a_302795]
-
Gwilen") este un râu în Bretania, în vestul Franței. Izvorul râului este în departamentul Mayenne iar vărsarea în Pceanul Atlantic are loc lângă Tréhiguier în departamentul Morbihan având în total o lungime de 225 km. Există un canal ce leagă râul Vilaine de râul Rance ce se varsă în Marea Mânecii. Râul traversează 4 departamente (Mayenne, Ille-et-Vilaine, Loire-Atlantique și Morbihan) și patru orașe importante (Rennes, Vitré, Redon și La Roche-Bernard. Râul are un debit ce variează între 2 și 1500 m³
Râul Vilaine () [Corola-website/Science/301466_a_302795]
-
râu în Bretania, în vestul Franței. Izvorul râului este în departamentul Mayenne iar vărsarea în Pceanul Atlantic are loc lângă Tréhiguier în departamentul Morbihan având în total o lungime de 225 km. Există un canal ce leagă râul Vilaine de râul Rance ce se varsă în Marea Mânecii. Râul traversează 4 departamente (Mayenne, Ille-et-Vilaine, Loire-Atlantique și Morbihan) și patru orașe importante (Rennes, Vitré, Redon și La Roche-Bernard. Râul are un debit ce variează între 2 și 1500 m³/s. Este parte
Râul Vilaine () [Corola-website/Science/301466_a_302795]
-
este în departamentul Mayenne iar vărsarea în Pceanul Atlantic are loc lângă Tréhiguier în departamentul Morbihan având în total o lungime de 225 km. Există un canal ce leagă râul Vilaine de râul Rance ce se varsă în Marea Mânecii. Râul traversează 4 departamente (Mayenne, Ille-et-Vilaine, Loire-Atlantique și Morbihan) și patru orașe importante (Rennes, Vitré, Redon și La Roche-Bernard. Râul are un debit ce variează între 2 și 1500 m³/s. Este parte componentă a sistemului de canale din Bretania. Secțiunea
Râul Vilaine () [Corola-website/Science/301466_a_302795]
-
o lungime de 225 km. Există un canal ce leagă râul Vilaine de râul Rance ce se varsă în Marea Mânecii. Râul traversează 4 departamente (Mayenne, Ille-et-Vilaine, Loire-Atlantique și Morbihan) și patru orașe importante (Rennes, Vitré, Redon și La Roche-Bernard. Râul are un debit ce variează între 2 și 1500 m³/s. Este parte componentă a sistemului de canale din Bretania. Secțiunea dintre Rennes și Oceanul Atlantic este navigabilă de către bărci de dimensiune mică. În Rennes râul este conectat de canalul "Ille
Râul Vilaine () [Corola-website/Science/301466_a_302795]