38,221 matches
-
Cuza, ca și aceea dintre cei doi, pe de o parte, și Arthur Baligot, secretarul domnitorului. A publicat numeroase studii corecte și didactice despre Samuil Micu, Ion Budai-Deleanu, Alecu Donici, Vasile Alecsandri, Alexandru Odobescu, Ioan Slavici, Alexandru Vlahuță etc. A colaborat la redactarea unor manuale pentru învățământul liceal. A coordonat, de asemenea, un „Dicționar de terminologie literară”, primul de acest fel, la noi.
Emil Boldan () [Corola-website/Science/326016_a_327345]
-
acestui spațiu și Premiul Raoul Bossy, premiu care răsplătește excelența în cercetarea spațiului baltic și nordic. ARSBN pregătește în anul 2012 și deschiderea primei biblioteci de studii baltice și nordice, RoBaltNord, în colaborare cu Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească”. ARSBN colaborează totodată cu universități, licee și biblioteci în ceea ce privește predarea unor cursuri, mese rotunde, întâlniri tematice, conferințe despre spațiul nordic și baltic și realizarea de parteneriate cu instituții de profil din Europa septentrională. ARSBN este un OING și, prin urmare, are în
Asociația Română pentru Studii Baltice și Nordice () [Corola-website/Science/324871_a_326200]
-
apare pe ecran. Relația dintre Edwards și Sellers s-a deteriorat până la un asemenea punct astfel încât, la finalizarea filmului, ei au afirmat că nu vor mai lucra niciodată împreună. Cei doi s-au împăcat în cele din urmă și au colaborat cu succes patru ani mai târziu la "Petrecerea" și la alte trei filme din seria "Pantera Roz" în anii 1970. Ca și în majoritatea celorlalte filme cu Clouseau, " O împușcătură în întuneric" conține secvențe animate la început, produse de compania
O împușcătură în întuneric (film din 1964) () [Corola-website/Science/324993_a_326322]
-
Karajan, Berlin. De la data angajării a activat fără întrerupere în aceasta instituție, interpretând cele mai diverse roluri în sute de spectacole. A participat la toate turneele externe ale instituției, începând cu 1972 (Italia, Olanda, Germania, Cehoslovacia, Rusia etc.) și a colaborat ca invitat la toate teatrele de operă din țară și la câteva din străinătate (Budapesta, Viena, Sofia). Are colaborări cu orchestre simfonice din România precum și cu cele din Berlin, Madrid, Toledo și Cordoba, într-un bogat repertoriu vocal-simfonic (Bach, Mozart
Mircea Moisa () [Corola-website/Science/325024_a_326353]
-
cu Joan Abbe. Benford și-a creionat după ea personajele din unele romane ale sale, cel mai evident fiind în eroina din romanul "Artifact". Ea a murit în 2002. Benford are un frate geamăn identic, Jim Benford, cu care a colaborat la scrierea unor povestiri SF. Amândoi au început în fandomul science fiction, cu Gregory co-editor la fanzinul "Void". Benford este ateu. Prima povestire vândută de a fost "Stand-In", pentru revista "Magazine of Fantasy and Science Fiction" (iunie 1965). În 1969
Gregory Benford () [Corola-website/Science/324413_a_325742]
-
and Science Fiction" (iunie 1965). În 1969 a început să scrie un editorial regulat de știință pentru "Amazing Stories". Benford se orientează mai mult spre hard science fiction, încorporând cercetările pe care le efectuează ca om de știință. El a colaborat cu o serie de autori ca William Rotsler, David Brin și Gordon Eklund. Romanul său despre călătoria în timp "Timperfect" (1980) (o carte de procedură științifică al cărei nume provine de o serie SF publicată de Pocket Books) a fost
Gregory Benford () [Corola-website/Science/324413_a_325742]
-
se mai ocupă și de muzică, producție și scenografie. După primul turneu solo - Umor Ofensiv - a urmat Cool Summer Artitude, un concept inedit de spectacol care a îmbinat în egală măsur street-dance, stand-up comedy și hip-hop. În cadrul turneului, comediantul a colaborat cu Trouble Crew, Agresiv, DJ Swamp (B.U.G. Mafia), Maximilian și Grasu XXL. Colaborarea cu artiștii hip-hop a continuat: Tiberiu a creat împreună cu Guess Who personajul euGEN care a apărut în videoclipul piesei „Gen” de pe albumul de debut al
Tiberiu Popovici () [Corola-website/Science/324460_a_325789]
-
de film român. A semnat imaginea pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "Erupția" (1957), "Valurile Dunării" (1960), "De-aș fi... Harap Alb" (1965), "Serbările galante" (1966), "Faust XX" (1966), "Comedie fantastică" (1975) și "Povestea dragostei" (1977). El a colaborat în principal cu regizorul Ion Popescu-Gopo. S-a născut la 3 ianuarie 1926, în București. A urmat trei ani de studii la Facultate de Fizică-Chimie, fiind angajat în 1949 la „Romfilm”. A colaborat ca operator de sunet la primul film
Grigore Ionescu (operator de film) () [Corola-website/Science/327420_a_328749]
-
1975) și "Povestea dragostei" (1977). El a colaborat în principal cu regizorul Ion Popescu-Gopo. S-a născut la 3 ianuarie 1926, în București. A urmat trei ani de studii la Facultate de Fizică-Chimie, fiind angajat în 1949 la „Romfilm”. A colaborat ca operator de sunet la primul film făcut în epoca comunistă, "Răsună valea" al lui Paul Călinescu. Lucrează apoi ca asistent de operator la filmul "În sat la noi" (1951) al lui Jean Georgescu și Victor Iliu, director de imagine
Grigore Ionescu (operator de film) () [Corola-website/Science/327420_a_328749]
-
În 2000 Frost s-a alăturat formației 1349, inițial ca membru temporar apoi ca membru permanent. În 2003 Frost s-a alăturat formației Keep of Kalessin; un an mai târziu, în 2004, Frost a părăsit formația. În 2009 Frost a colaborat cu formația Ov Hell pe albumul de debut "The Underworld Regime" (lansat în 2010), iar în 2012 s-a alăturat formației ca membru permanent. În 2004 Satyricon a susținut două turnee în Statele Unite. La ambele turnee a participat doar Satyr
Kjetil-Vidar Haraldstad () [Corola-website/Science/327428_a_328757]
-
după "Ucenicia lui Ionuț" (1935), primul volum al trilogiei "Frații Jderi" de Mihail Sadoveanu. Scenariștii filmului au fost Profira Sadoveanu (fiica lui Mihail Sadoveanu, ea-însăși scriitoare), Constantin Mitru și Mircea Drăgan. În faza de început a lucrului la proiect a colaborat și Valeria Sadoveanu, care nu a fost menționată pe generic. Filmul a fost prezentat pe generic „O povestire cinematografică de Mircea Drăgan după romanul «Ucenicia lui Ionuț» de Mihail Sadoveanu”. Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă (C.S.C.A.) a
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
filmare, s-au realizat și avizat schițele de decor și s-au început probele pentru selectarea actorilor. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București, în colaborare cu autoritățile administrative din județul Suceava. La realizarea filmului au colaborat următorii consilieri: general maior Ion Cupșa, Constantin Agavriloaie, Angelo Pellegrini și Florea Pădureanu. Regizor secund a fost Dimitrios Sucas. Filmările combinate au fost realizate de Alecu Popescu și Mircea Sterescu. Echipa de actori care a colaborat la realizarea filmului era
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
La realizarea filmului au colaborat următorii consilieri: general maior Ion Cupșa, Constantin Agavriloaie, Angelo Pellegrini și Florea Pădureanu. Regizor secund a fost Dimitrios Sucas. Filmările combinate au fost realizate de Alecu Popescu și Mircea Sterescu. Echipa de actori care a colaborat la realizarea filmului era formată din profesioniști excelenți. Scenele erau repetate o dată și apoi se filmau. Regizorul Mircea Drăgan dădea indicații cu calm și blândețe, stimulând actorii să-și atingă potențialul maxim. Pe lângă actori, au fost aduși militari care să
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
Tanasă, primarul comunei Mitocu Dragomirnei. Autoritățile locale au fost de acord cu folosirea gratuită a terenului pentru filmări. Acolo s-au filmat scenele în care Ștefan cel Mare îi împroprietărea pe țărani, precum și lupta de la Lipnic. La realizarea filmului au colaborat peste 400 de bărbați și femei din sat, precum și peste 200 de elevi de clasele V-X de la școala generală din localitate. Tătarii aduși din Dobrogea pentru filmări au fost găzduiți de familiile de gospodari din sat precum cele ale
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
science fiction cu accente fantasy, deoarece Darkover este o fostă colonie pământeană pe care puterile psi s-au dezvoltat până la un nivel ieșit din comun. Bradley a scris multe romane Darkover, dar în ultimii ani de viață a început să colaboreze cu alți autori, aceștia continuând seria și după moartea ei. Bradley și-a asumat un rol activ în fandomul science-fiction și fantasy, promovând interacțiunea cu autori și editori profesioniști și aducând o contribuție importantă genului. În adolescență, a scris diverselor
Marion Zimmer Bradley () [Corola-website/Science/327461_a_328790]
-
cum ar fi "Amazing Stories" și "Thrilling Wonder Stories". Începând cu sfârșitul anilor '40 și continuând în anii '50 și '60, și-a publicat propriile fanzine, printre acestea numărându-se "Astra's Tower", "Day*Star" și "Anything Box". A mai colaborat și la editarea altor fanzine, cum ar fi "Ugly Bird" (cu Redd Boggs), "MEZRAB" (cu primul ei soț, Robert Bradley), "Allerlei" (cu al doilea soț, Walter Breen), "The Gorgon" și "The Nekromantikon". În anii '70, în plină mișcare entuziastă stârnită
Marion Zimmer Bradley () [Corola-website/Science/327461_a_328790]
-
despre Arwen, publicate ulterior într-o ediție ieftină; unul dintre aceste texte, "The Jewel of Arwen", a apărut și în antologia "The Best of " (1985), dar a fost exceptată în edițiile ulterioare. De-a lungul carierei, Bradley a continuat să colaboreze cu diferite fanzime și reviste SF și fantasy. În 1966, Bradley a făcut parte dintre membrii fondatori ai grupului "Society for Creative Anachronism", fiind creditată cu stabilirea numelui acestuia. Timp de mulți ani, Bradley a încurajat activ ficțiunea fanilor "Darkover
Marion Zimmer Bradley () [Corola-website/Science/327461_a_328790]
-
citit de către bărbați ficțiunea scrisă de femei." În 2000, a primit postum Premiul World Fantasy pentru realizări de o viață. Ea a mai contribuit la publicațiile "The Ladder" și "The Mattachine Review". Sub pseudonimele Elfrieda Rivers sau Elfrida Rivers, a colaborat cu ziarul "The East Village Other", periodicul neopăgân "Green Egg" și "Sybil Leek's Astrology Journal", unde a realizat horoscopul și a scris recenzii de carte, având propiul său editorial și a lucrat ca editor alături de soțul ei, Walter Breen
Marion Zimmer Bradley () [Corola-website/Science/327461_a_328790]
-
din Peru și în alte numeroase acțiuni ale UNICEF. Pe data de 11 august 2010 a devenit mamă, dând naștere unei fetițe pe care a numit-o Simona. Albume de studio Copilații Albumes în direct Single-uri Julieta Venegas a colaborat cu mulți artiști de-alungul carierei sale muzicale. Între ei se află:
Julieta Venegas () [Corola-website/Science/327463_a_328792]
-
loc în perioada martie - iulie 1972 în zonele Brașov și Sfântu Gheorghe. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 3.523.000 lei. La realizarea filmului au colaborat pe post de consilieri col. Antone Marinescu, ing. Radu Teodorescu și Șerban Andreescu. Regizori secunzi au fost Anastasia Anghel, Mariana Calotescu și Ion P. Ion. Muzica filmului a fost compusă de Temistocle Popa și interpretată de Orchestra Radioteleviziunii Române dirijată
Sfînta Tereza și diavolii () [Corola-website/Science/327455_a_328784]
-
în perioada 1940-1941 la publicația „Vestul". Între anii 1942 și 1944 a efectuat stagiul militar, fiind mobilizat pe frontul din Bucovina, după care a lucrat ca ziarist, dar și ca redactor, la „Românul" (1945), „Făclia Banatului" (1945-1948), „Drapelul roșu" (1948-1950), colaborând și la publicațiile „Colț de țară", „Fruncea", „Scrisul Bănățean" (devenită apoi „Orizont", „România literară" etc., în perioada tulbure de tranziție a puterii politice spre regimul comunist. Cu toate că unele din publicațiile la care a lucrat erau patronate politic („Românul" de către Partidul
Mircea Șerbănescu () [Corola-website/Science/327497_a_328826]
-
A absolvit Institutul de Arhitectură din București în 1955, obținând diploma de arhitect. a lucrat ca scenograf de teatru și film, debutând în cinematografie cu decorurile filmului "Secretul cifrului" (1959) regizat de Lucian Bratu, ca asistent al lui Ștefan Marițan. Colaborează cu mari regizori ai epocii: cu Ion Popescu-Gopo în "Pași spre lună" (1963) și "Comedie fantastică" (1975), cu Dinu Cocea în "Răpirea fecioarelor" (1968) și "Răzbunarea haiducilor" (1968), cu Sergiu Nicolaescu în "Atunci i-am condamnat pe toți la moarte
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
mult timp. În anul următor, Rousseau este chemat de Vangelis la Londra pentru înregistrările coloanei sonore a filmului lui Ridley Scott, Blade Runner. Este începutul unei colaborări care va dura peste 20 de ani. Întors la Paris în anul 1984, colaborează cu Jean Michel Jarre la albumul Zoolook. În anul 1987, împreună cu Thierry Rogen creează Studio Mega, considerat ultimul studiou de înregistrări francez celebru. Pe parcursul umătorilor ani, colaborează la albumele a numeoși artiști francezi, printre care Mylène Farmer, Jean-Louis Murat, Louis
Frederick Rousseau () [Corola-website/Science/327505_a_328834]
-
care va dura peste 20 de ani. Întors la Paris în anul 1984, colaborează cu Jean Michel Jarre la albumul Zoolook. În anul 1987, împreună cu Thierry Rogen creează Studio Mega, considerat ultimul studiou de înregistrări francez celebru. Pe parcursul umătorilor ani, colaborează la albumele a numeoși artiști francezi, printre care Mylène Farmer, Jean-Louis Murat, Louis Bertignac, Indochine and Kassav. În 1990, Jean Michel Jarre îl alege pe Rousseau pentru rescrierea introducerilor muzicale pentru La Défense Concert. Pe scenă, este responsabil de sincronizarea
Frederick Rousseau () [Corola-website/Science/327505_a_328834]
-
său instrument a fost un blockflöte, cu care a debutat în 1986 la un jam session la Festivalul de Jazz de la Costinești . La același jam session l-a cunoscut și pe pianistul Harry Tavitian, cu al cărui grup Creativ a colaborat între 1986 și 1989. În perioada 1987-1989 Iordache a studiat improvizația de jazz cu pianistul Marius Popp în cadrul Școlii Populare de Artă, iar între 1990 și 1993 a luat lecții particulare de saxofon de la saxofonistul Garbis Dedeian. În 1992, Iordache
Mihai Iordache (muzician) () [Corola-website/Science/326917_a_328246]