37,362 matches
-
2008, și-a prelungit contractul cu Twente, cu toate că primise oferte și de la Feyenoord Rotterdam. La data de 4 august 2009, s-a speculat plecarea lui Arnautović la gigantul italian Internazionale Milano. Mutarea a fost suspendată din cauza unei fracturi la piciorul drept, care a dus la o renegociere a contractului. Pe 6 August, Twente a anunțat că împrumutul lui a fost finalizat, urmând ca el să se alăture clubului italian în acel sezon. El ar fi urmat să fie cumpărat ulterior dacă
Marko Arnautović () [Corola-website/Science/335535_a_336864]
-
trage o mârțoagă; Prințul Moruzi zis "Kneazul", jucând cazacioc cu o sticlă de vodcă în mână; Virgil Arion înfățișat ca o cioară care stă într-un picior; generalul Alexandru Averescu îmbrăcat în ținută de gală cu o lunetă în mâna dreaptă, dar călare pe o gloabă; Alexandru Marghiloman călare pe un cal de curse, el fiind un mare pasionat al hipodromului; Take Ionescu comis-voiajor al Balcanilor și caricatura lui Titu Maiorescu, Ionel Brătianu trăgând de un tramvai sau Dimitrie A. Sturdza
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
de Mainz, era ocupată de Grupul de Armată al 12-lea, sub comanda generalului Omar N. Bradley. Bradley comanda două armate americane: Armata I (Courtney Hodges) pe flancul stâng (nord) și Armata a 3-a (George S. Patton) pe flancul drept (sud). Dispozitivul aliat era completat până la granița elvețiană de Grupul de Armată al 6-lea, comandat de Jacob L. Devers. Flancul nordic era asigurat de Armata a 7-a SUA, iar flancul sudic era ocupat de Armata I franceză (Jean
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
americane au reușit să înainteze în prima zi 19 km. Corpul III din centru nu și-a implicat în luptă tancurile din prima zi, dar a reușit cu toate acestea să înainteze aproximativ 6,5 km. Corpul V din flancul drept a înaintat aproximativ 13 km, suferind pierderi minime. Începând cu a doua zi, diviziile de tancuri ale celor trei corpuri de armată au transformat aceste succese inițiale într-o străpungere de proporții, dezorganizând defensiva și punând în primejdie spatele liniilor
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
germani în acest timp. Înaintarea americanilor părea că nu poate fi oprită în niciun punct al frontului. Pe 29 martie, Armata I a schimbat direcția de atac spre Paderborn, la cam 130 km nord de Giessen. În timpul acestei manevre, flancul drept al Armatei I a fost protejat de Armata a 3-a, care reușise să atace cu succes dinspre capetele de pod deținute și se îndrepta spre Kassel. O unitate de șoc din cadrul Diviziei a 3-a blindată SUA din cadrul Corpului
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Bradley, care acționa în centrul frontului, în defavoarea forțelor din nord comandate de Montgomery. Grupul XXI comandat de Montgomery trebuiau acum să asigure securitatea flancului nordic al lui Bradley, în vreme ce Grupul de Armată VI comandat de Devers urma să apere flancul drept al forței principale de atac. Mai mult chiar, obiectivul principal al atacului nu mai era cucerirea Berlinului, ci a Leipzigului, unde urma să să se facă joncțiunea cu trupele sovietice. În acest fel, forțele germane ar fi fost rupte în
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
a 12-a blindate SUA s-a îndreptat spre cursul Dunării, pe care a traversat-o pe 22 aprilie. În zilele următoare, restul unităților Corpurilor XXI și XV au traversat la rândul lor fluviul. Între timp, Corpul VI de pe flancul drept al Armatei a 7-a a înaintat spre sud-est împreună cu Armata I franceză. Francezii au cucerit pe 21 aprilie printr-o mișcare de dublă învăluire orașul Stuttgart, pentru ca a două zi, militarii francezi și cei americani ai Corpului VI să
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
posibilitate de rezistență în munți sau în zonele învecinate. După încă doar câteva zile, războiul avea să se încheie în Europa. În vreme ce forțele aliate din sud înaintau spre Alpi, Grupul de Armată XXI a avansat spre nord și nord-est. Aripa dreaptă al Armatei a 2-a britanice a ajuns la Elba la sud de Hamburg pe 19 aprilie. Flancul său drept a luptat timp de o săptămână pentru cucerirea orașului Bremen, care a fost ocupat în cele din urmă pe 26
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Europa. În vreme ce forțele aliate din sud înaintau spre Alpi, Grupul de Armată XXI a avansat spre nord și nord-est. Aripa dreaptă al Armatei a 2-a britanice a ajuns la Elba la sud de Hamburg pe 19 aprilie. Flancul său drept a luptat timp de o săptămână pentru cucerirea orașului Bremen, care a fost ocupat în cele din urmă pe 26 aprilie. Trei zile mai târziu, britanicii au traversat Elba, sprijiniți și de Corpul XVIII aeropurtat. Capul de pod a fost
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
o salvă de torpile, care nu și-au atins țintele. Tirurile de artilerie de pe "Gneisenau" și "Prinz Eugen" au avariat grav distrugătorul HMS Worcester, au ucis 26 de marinari și au rănit 45 alții. Salvele de pe "Gneisenau" au distrus partea dreaptă a punții și două camere ale cazanelor. Patru salve de pe "Prinz Eugen" au produs incendierea distrugătorului. Comandantul lui "Gneisenau" a ordonat încetarea focului, fiind convins că distrugătorul britanic este pe cale să se scufunde. În dimineața zilei de 13 februarie, amiralul
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
primească și păstreze mingea în condiții de opoziție puternică, fiind într-o inferioritate numerică în domeniul său. Această schemă este considerată clasică fotbalului englez, dar are propriile sale caracteristici: o abundență a luptei fizice, executarea unor pase aeriene de pe flancul drept în direcția unui atacant înalt.
Formație (fotbal) () [Corola-website/Science/335629_a_336958]
-
munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul Prahova (comandant general de brigadă Arthur Văitoianu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe șoseaua Ploiești - Brașov, cu Divizia 10 Infanterie (comandant general de brigadă Emanoil Manolescu Mladian) în flancul drept și Divizia 21 Infanterie (comandant general de brigadă Dimitrie Lambru) în flancul stâng. Ambele divizii făcuseră parte din gruparea de forțe destinată operației de la Flămânda și fuseseră aduse pentru a înlocui resturile Diviziei 4 care se retrăseseră în debandadă după
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul Oituz (comandant general de brigadă Eremia Grigorescu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe valea Oituzului, cu Divizia 15 Infanterie în flancul drept și Divizia 2 Cavalerie (comandant general de brigadă Nicolae Sinescu) în flancul stâng. Ulterior, forțele române au fost întărite cu Brigăzile 15 și 37 Infanterie din cadrul Diviziei 8 Infanterie , aflată în rezerva Armatei de Nord, la Piatra Neamț. Pentru atacul pozițiilor
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
a folosi arme. Formația standard a luptei este falanga, în care hopliții (infanteriști greu armați) înarmați cu lănci avansează în rânduri compacte. Lancea est o armă grea de împungere, cu o lungime de 1,8-2,8 metri, ținută în mâna dreaptă, chiar și pentru stângacii. De fapt, hopliți trebuie să țină lancea fără ca aceasta să se miște: calitatea dorită nu este îndemânare, ci putere. Spada este doar o armă secondară: nu există nici un cuvânt pentru „spadasin” în greaca clasică. Aceasta este
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
fost finanțat prin subscripție publică. În vârful monumentului cu o înălțime de aproximativ 9 metri, era înfățișat, în picioare, Ion C. Brătianu în postura de orator cu mâna întinsă spre dreapta, alături de figura alegorică a României încoronate, arătând cu mâna dreaptă către nord. Mai jos, pe piedestal se afla România Nouă, reprezentată printr-o femeie tânără ce rupe lanțul robiei (în Războiul de Independență al României din 1877), iar pe partea opusă, România muncii, reprezentată printr-o femeie cu doi copii
Monumentul lui Ion C. Brătianu () [Corola-website/Science/335700_a_337029]
-
masticatoare, prevăzută cu dinți; cele două piese de pe fiecare latură rămân independente; marginea lor superioară e concavă și se articulează de o apofiză convexă a parasfenoidului. Oasele faringiene inferioare concrescute, adică cele stângi se concresc cu simetricele lor de pe partea dreaptă. Dinții faringieni sunt conici sau rotunjiți. Înotătoarele au radii țepoase. Au o singură înotătoare dorsală, a cărei parte anterioară spinoasă (țepoasă) este mai lungă decât parte posterioară moale; parte spinoasă ocupă mai mult din jumătatea întinderii întregii înotătoare dorsale. Partea
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
201. Decizie dureroasă 202. Fulger în viteză 203. Calea Ninja a lui Sasuke 204. Puterea celor 5 Kage 205. Declarație de război 206. Sentimentele Sakurei 207. Bestia cu Coadă vs Bestia fără Coadă 208. Ca prieten al cuiva 209. Brațul Drept a lui Danzo 210. Jutsul Visual Interzis 211. Danzo Shimura 212. Hotărârea Sakurei 213. Legături pierdute 214. Povara 215. Două destine 216. Shinobi de Nivel Înalt 217. Cel care se infiltrează 218. Cele 5 Mari Națiuni se Mobilizează 219. Kakashi
Lista episoadelor din anime-uri () [Corola-website/Science/335644_a_336973]
-
întărire Diviziei 15 Infanterie, Regimentul 29 Infanterie din Divizia 8 Infanterie, cu mențiunea de a fi folosit doar „în caz de mare nevoie”. În cele două săptămâni care au urmat după prima bătălie de la Oituz, dispozitivul forțelor aflate la aripa dreaptă a Armatei I austro-ungară. A fost creat un nou grup format din "Divizia 71 Infanterie austro-ungară", "Divizia 1 Cavalerie austro-ungară" și "Divizia 8 bavareză", sub comanda generalului german Friedrich von Gerok. Rezerva grupului era constituită din "Divizia 24 Infanterie austro-ungară
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
lui David”; de asemenea Poarta lui David) este un portal de piatră în zidurile istorice ale Orașului Vechi din Ierusalim (Israel). Este una dintre cele opt porți ale cetății Ierusalim. este singura dintre porțile Orașului Vechi poziționată într-un unghi drept față de ziduri. Această amplasare poate să fi fost o măsură defensivă pentru a-i încetini pe atacatori sau pentru a-i orienta pe călători în direcția străzii Jaffa, pe unde soseau pelerinii la sfârșitul călătoriei lor din portul Jaffa. Atât
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
vede pe Elena împreună cu Hector și Paris, dar o primește ca și oaspete și decide să nu o trimită înapoi acasă, de vreme ce Paris o va urma și va fi omorât, alegând în schimb să se confrunte cu grecii în luptă dreaptă. Grecii ajung la puțin timp după și cuceresc plaja Troiei, în mare parte cu ajutorul lui Ahile și a Mirmidonilor săi, printre ei aflându-se și verișorul lui Ahile, Patrocle. Ahile distruge templul lui Apollo, dar le permite lui Hector și
Troia (film) () [Corola-website/Science/335790_a_337119]
-
au fost realizate de sculptorul vienez Johann Wagner în 1740. În fața intrării principale sunt două statui de plumb de dimensiuni reale realizate de Balthasar Moll în 1757. În partea stângă este statuia regelui Ludovic I al Ungariei și în partea dreaptă este statuia lui Heinrich, Margraf al Moraviei. În 1907, biserica sanctuarului marian de la Mariazell a fost ridicată la rangul de basilica minor. Edificiul a trecut în perioada 1992-2007 printr-o restaurare generală, fiind vizitat în septembrie 2007, după terminarea lucrărilor
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]
-
aripi, în stânga Luna, iar în dreapta Soarele. În colțul din stânga jos se află trecute, în greacă și latină, data și locul imprimării: (Padova 1700). Deasupra acestora, într-un pătrat, sunt trecute (în greacă și latină) denumirile regiunilor (zonelor) viticole. În partea dreaptă sus, într-un medalion, se află latitudinea Bucureștiului: 45°40'. De altfel întreaga hartă are trecute, în interiorul cadrului, latitudinea și longitudinea, preluate după alte hărți. În colțul din dreapta jos este trecută legenda semnelor grafice întrebuințate (cu explicații în greacă și
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
amplu ilustrată înfățișând cursurile de apă până la cele mai mici. Sunt de asemenea redate lacurile, bălțile și chiar fântânile mai importante. Râurile poartă, în majoritatea lor, denumirile de astăzi: Cerna, Topolnița, Bistrița, Vedea, Jiul. Oltul are 9 afluenți pe partea dreaptă și 5 pe stânga, iar Dâmbovița și Argeșul - 24 de afluenți. Pe cursul Dunării sunt 18 ostroave și, alături, numeroase bălți cu denumirea lor. Sub raport economic sunt redate bogățiile minerale (ocnele de sare, minele de fier, aramă și sulf
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
s-a întors cu el la conac, a fost doctorița satului Olari. Sora sa, Elena Cornetti, a fost fondatoare a Școlii de muzică din Craiova și a Fundației Cornetti. Dar, când împreună cu soțul ei, Elefterie, au trecut în lumea celor drepți, Elena a lăsat toată averea Comunei Craiova, ca să susțină fundația creată. Din Monitorul Oficial din data 21 mai 1895, aflăm că George Zissi încerca să vândă partea sa de moștenire, și că acesta datora moștenitorilor sorei sale Sultana, suma de
Conacul Neamțu din Olari () [Corola-website/Science/332590_a_333919]
-
Ion Irimescu (1903-2005). A fost dezvelit în anul 1973, cu prilejul aniversării a trei secole de la nașterea marelui cărturar. Bustul îl reprezintă pe Dimitrie Cantemir în ținută de gală, cu perucă pe cap și colan pe piept, ținând în mâna dreaptă o carte pe a cărei copertă este scris: "Descriptio Moldaviae". Pe soclu este dăltuită următoarea inscripție: Lucrarea este înscrisă în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 2384, . Bustul este situat în sectorul 4, la intersecția Bulevardului Dimitrie
Bustul lui Dimitrie Cantemir din București () [Corola-website/Science/332638_a_333967]