45,986 matches
-
etc. și atunci să te vezi. Afganistanul și Irakul sunt glume și Siria o distracție. Nu rămâne piatră peste piatră, babă. Glumesc. Nu e posibil, dar nici imposibil. Vom trăi și vom vedea, bucuroși vom duce toate, de-o fi pace ori război. Am 70 de ani, am trăit și voi muri că col. Arnăuțoiu, cu arma în mână sau că mareșalul cu suficient scuipat în gură să scuip călâii sau să cânt CĂSUȚA NOASTRĂ CUIBUȘOR DE NEBUNII. Nu mi-e
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
asta de democrație, legalitate, adunările pe scări, cum le numesc eu în tufiș, nu sunt legale și orice judecător va respinge aceste PV-uri. Eu consider că războiul e costisitor, demonstrațiile care dovedesc forță unei armate și conving adversarul că pacea e de preferat, sunt mai bune, dar pacea celui cu armata și armamentul cel mai bun. Uitați ce vă propun, dvs. nu executați sentința și așteptăm un decret al guvernului Ponta de ștergere a penalizărilor celor care sunt cu întreținerea
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
le numesc eu în tufiș, nu sunt legale și orice judecător va respinge aceste PV-uri. Eu consider că războiul e costisitor, demonstrațiile care dovedesc forță unei armate și conving adversarul că pacea e de preferat, sunt mai bune, dar pacea celui cu armata și armamentul cel mai bun. Uitați ce vă propun, dvs. nu executați sentința și așteptăm un decret al guvernului Ponta de ștergere a penalizărilor celor care sunt cu întreținerea la zi, și atunci cele 20 de milioane
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
cale a fost „Suplimentul“1 și bineînțeles scriitorii aflați mereu aproape la propriu și la figurat (cei din Timișoara, Arad, Reșița, Lugoj, Jimbolia). Așa că am rămas noi înde noi, și în numărul festiv, și la petrecere. Numai îmbrățoșări, zâmbete, pupături, pace și armonie ca-n Banat, dincolo de țâfne și orgolii, dincolo de mici și mari frustrări, de vechi și noi vrăjmășeli între generații, stiluri, politici. Cel puțin astfel mi s-a deslușit mie toată povestea prin dioptrii, când la adunarea festivă am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
îți amintește de cel pe care tatăl său îl făcuse în Pe lacul auriu, în 1981, unde fiica Jane Fonda și tatăl Henry Fonda se găseau și în viață, ca și în film, în momentul în care trebuiau să facă pace. Georgia Rule e scris de Mark Andrus, care a contribuit și la story-ul pentru As Good As It Gets/Mai bine nu se poate. Trei generații de femei cu bunele și mai ales cu relele lor, care de bine ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
MIRCEA CĂRTĂRESCU NOSTALGIA CUPRINS PROLOG Ruletistul NOSTALGIA Gemenii EPILOG Arhitectul PROLOG Deschid cartea, cartea geme, Caut vremea, nu e vreme. TUDOR ARGHEZI RULETISTUL Dăruieste, Doamne, pacea Israelului Celui care are optzeci de ani si nici un viitor pe pământ. Notez aici (pentru ce?) aceste versuri din Eliot. În orice caz nu ca posibil motto pentru vreuna din cărțile mele, pentru că n-am să mai scriu niciodată nimic
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
voi aștepta să revin la viață, ca Lazăr, când voi auzi vocea ta puternică și clară, cititorule. Închei, pentru ca lespedea să aibă un epitaf și cercul să se închidă, cu versurile lui Eliot, pe care atât le iubesc: Dăruiește, Doamne, pacea Israelului Celui care are optzeci de ani și nici un viitor pe pământ. Să smulg un sunet din trecutul vieții, Să fac, o suflet, ca din nou să tremuri Cu mâna mea în van pe liră lunec; Pierdut e totu-n
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dacă se mută în bloc la noi și dacă femeia aceea nesfârșită e maică-sa. Da` taică-su unde e? "Tata e tîmplar", ne-a zis, ca și când acesta ar fi fost răspunsul la întrebare. Până la urmă l-am lăsat în pace, pentru că nu făcea decât să se uite lung la noi și să ne răspundă scurt la întrebări. Ne-a spus și cum îl cheamă, dar am uitat aproape pe loc. Ion, Vasile, ceva foarte banal. Ne-am înfundat iar, ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Acum, de când ei, bieții bătrânei zăpăciți de neliniște, au observat la mine ceva ciudat (toată povestea cu acoperirea oglinzii și multe altele), de când mi-am exersat noile coarde vocale urlând la ei într-un acces de isterie, mă lasă-n pace, să zac aici, în camera asta înaltă ca un turn. Și sânt niște după-amieze aurii, nostalgice, în care de afară nu se aude nimic altceva decât foșnetul câtorva frunze însorite și numărătoarea vreunei fetițe care se joacă singură, pe caldarâmul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ceva incidental, neimplicat în obsesie, în himeră. De când am început să scriu, băbuța a băgat de câteva ori capul pe ușă, privindu-mă cu îngrijorare. De fiecare dată, i-am arătat un semn furios cu mînile, să mă lase în pace .Mi-e teamă că vor aduce medicul și voi fi silit să joc comedia normalității. Îmi privesc acum mâna cu care țin stiloul. Oja de pe unghii s-a cojit aproape de tot. Scrisul îmi e oarecum diferit de cel dinainte; îl
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să schimb nici două cuvinte cu o fată. Priveam cu disperare către băieții și fetele care se jucau împreună pe aleile parcului de lângă Circ. La orice încercare a vreunei fete de a glumi cu mine, răspundeam invariabil: "Lasă-mă-n pace!" Sau, pur și simplu plecam, îi întorceam spatele. Lucrul cel mai rușinos posibil mi se părea să-și închipuie cineva despre mine că m-aș fi îndrăgostit. Era un gând absolut insuportabil. Rămăsesem încă un copil destul de frumos. Fetele din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la pantomima de pe scenă. Deodată mă luă de mână. Am întors capul uimit spre ea și mi-am tras repede mână dintr-a ei."Andrei, de ce mă ocolești ?" îmi spuse și mă luă din nou de mână. "Lasă-mă-n pace, i-am răspuns, ne văd colegii", dar n-am avut destulă putere să-mi retrag din nou mână. Mă uitam drept înainte și începusem să tremur. Existau în sală sectoare, lângă orchestră și în alte locuri, unde nu stătea nimeni
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
transparentă" sau "Eu lovesc verdele cu o vaca de piersici", având grijă ca, formal, exercițiul să fie corect. Bineînțeles că sărmanele profesoare înlemneau. Dar învățam foarte bine și luasem niște premii la "concursurile de creație", așa că mă lăsau cu toții în pace. Mă socoteam uneori condamnat și îmi disprețuiam profund colegii. Scriam, desigur, și eu versuri în niște caiete, îmi începusem și un jurnal, pe care atâta l-am recitit încît aproape că îl știu și-acum pe dinafară. Fiecare lectură nouă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cosmosul ,cum începeam să nu mai pot îndura fizic acest mod de viață; încet încet, nu mă mai simțeam un geniu, ci un eșuat jalnic. Schimbarea asta se producea sub presiunea singurătății. Altădată eram chiar bucuros să fiu lăsat în pace, să stau închis în casă cu săptămânile, să citesc până nu mai vedeam, înjuram în gând când trebuia să răspund la telefon; în primii doi ani de liceu, colegii mă mai invitau pe la ceaiuri și aniversări sau la discoteca din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
violente (nu vorbeam cu ea câte o zi întreagă, fără nici un motiv, până venea lângă mine și ochii i se umpleau de lacrimi, ba, uneori, din impulsul sinucigaș de-a termina mai repede, îi spuneam direct să mă lase în pace), și cred și acum că, în acea perioadă de la sfârșitul trimestrului, ea a ținut cu adevărat la mine. Dar în primele zile din vacanță nu ne-am văzut. Iarna se potolise și țurțurii de gheață se topeau sub un cer
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de cărți, laptop-uri, cafele și țigări cu imaginație. Ce chestie. Orașul vechi (Oldenburg) colcăie de studențime, puștime, kindărime. Îmi cam place din prima. Cu ghirlandele de flori roz atârnând pe toate gardurile, cu casele transparente și cu magazinele modeste. Pace. Locul ăsta n-are nimic măreț, nimic dramatic, nimic special. În sfârșit, un loc făcut pentru studiat: un fel de sanatoriu transformat în campus universitar. Aici să vii când începi să visezi cu Gates care a inventat Windows (sic!), la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
dă dreptul să nu termine operația, să plece și să-și lase bolnavul în voia sorții. Mai erau unii care credeau că, deși războiul ne este impus și că prestigiul unui mare stat nu-ți dă dreptul să vorbești despre pace, ideea lui Burkeviț este bună, că preoții din lumea întreagă, bazați pe învățăturile creștine, ar avea obligația, în ciuda pericolului de a fi condamnați de legile războiului, să protesteze și să lupte împotriva continuării lui. Această părere fu respinsă de Iag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care așezasem două pistoale de-ale lui bunicu', din Primul Război Mondial, un pumnal, o sabie, o arbaletă... Am recurs atunci la o șmecherie, la un acord între mine și el. Îți dau un pistol și mă lași dracului în pace, i-am zis. A luat pistolul foarte mulțumit și nu ne-am văzut un timp. Dar nu m-a lăsat în pace. Venea din când în când și, cum eu sunt băiat sincer și fără ascunzișuri, afla de la mine tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
o șmecherie, la un acord între mine și el. Îți dau un pistol și mă lași dracului în pace, i-am zis. A luat pistolul foarte mulțumit și nu ne-am văzut un timp. Dar nu m-a lăsat în pace. Venea din când în când și, cum eu sunt băiat sincer și fără ascunzișuri, afla de la mine tot ce voia, fără ca eu să-mi dau seama că-mi pune anumite întrebări cu un scop precis. Mi-a propus o colaborare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
singur nume de bărbat. N-a mai trecut de mult pe aici, nu știu ce-o fi cu ea. Nu mai e părinte, s-a pierdut! S-a pierdut? Domnul îi ia la El pe cei buni... Odihnească-se în pace! Mulțumesc mult, părinte, pentru deslușiri. Să te binecuvânteze Domnul, fiule. Înainte de a ieși din biserică, Petre îl auzi pe părintele Gherasim grăindu-i cu voce puternică: Fiule, roagă-te pentru odihna sufletului ei. Și mai roagă-te, fiule, să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ce-l aștepta la București Camelia, fetele, marinarul... Ajuns în apropiere de capitală, își spuse că n-are rost să-și facă gânduri, amintindu-și, zâmbind, de spusele lui Mircea cel Bătrân: "bucuroși le-om duce toate, de-o fi pace sau război"! O anunțase pe Camelia de sosirea sa și era așteptat de toată familia. Fetele s-au bucurat, i-au sărit, din prag, de gât și când a început a pune în hol lăzile cu fructe și struguri, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Castelul, pe fundalul unei păduri de brazi uriași, apărea exact ca în poveste. Brazii erau împodobiți din vârf și până la poale de zăpadă, poiana sclipea și ea în mii de cristale și peste tot în aer plutea o atmosferă de pace, liniște și sărbătoare. Au coborât din sanie, au admirat caii din care ieșeau aburi, Petre a vorbit cu vizitiul să treacă să-i ia cam peste 3 ore și au pășit spre intrare. Ce intrare și ce primire! Cu halebardieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Petre își zise cu nostalgie: Aici am trăit eu, aici mi-a fost viața mea ani buni, aici au ieșit din mâinile mele frumuseți de care sunt mândru. Printre ele, bijuteriile Reginei și inelul acela care nu-mi mai dă pace... Simți iar că se sufocă, simți nevoia de aer proaspăt și rece. Își zise: Dacă aș încerca o tărie? Nu era băutor, dar se gândea că un pahar de ceva tare i-ar face bine. Intră alături, la Capșa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
televiziune, presă. V-am văzut la televizor și prin ziare, cu inaugurarea șantierului. "Miracol la Bucura", "Renaște satul", "Omul care sfințește locul"... Felicitări. Mulțumesc. Dacă vă pot ajuta cu ceva... Nu, mulțumesc, bună ziua! Al dracului securist, nu te lasă în pace niciodată. La început de septembrie, pădurea prinse a rugini, Ana nu mai înceta cu desenele, poamele din livadă erau coapte. Cei de la mare se întorseseră la București și plănuiau să treacă două-trei zile pe la Bucura, să ajute la culesul livezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
veșnic prezentă. În ziua când viteazul inmouchar fusese doborât de o forță de sute de ori mai mare, opinia publică se împărți în două grupuri: cei care îl urau pentru că îl împușcase pe singurul om ce ar fi putut aduce pacea și libertatea în țara unde se născuseră și cei care îl admirau ca pe un adevărat erou, ce nu putuse fi învins decât din cauza unei greșeli, fiindcă se afla într-un oraș străin unde nu învățase încă să se descurce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]