KorAP: Find »[drukola/base=împreună & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...147 148 149 ...1922 >

48,029 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

pânză, ce flutura din când în când. Femeia mai avea o jumătate de oră până la venirea trenului, autobuzul sosise nesperat de repede, de aceea Carmina i-a propus lui Alexe s-o însoțească la o cofetărie din zonă, să bea împreună o cafea. Alexe a acceptat printr-o scurtă plecăciune a capului. Cuta dintre sprâncene nici nu i s-a clintit. S-au așezat în tăcere la una dintre mesele aflate pe terasă. Le-a luat comanda o femeie grasă, roșcovană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
să lipsesc eu de la un asemenea spectacol! Curat spectacol, Nina, o asigură Alexe, un amuzament pe cinste, mă, ceva de zile mari. Un altul era considerat de Alexe suspect, fuseseră colegi de facultate, într-un fel chiar amici, făcuseră armata împreună, primele săptămâni a început tare, bum, bum, bum, zile de carceră, citat pe ordin disciplinar, pe urmă cine credeți c-a obținut cea mai lungă permisie? El, cine altul? Mie a început să-mi miroase de pe atunci, mă, că avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
lungi, imagini prinse pe fereastra vagonului, evadări din real, din viața de zi cu zi. Carmina nu nutrea pentru nici unul dintre foștii colegi vreun sentiment special, pentru ea ei erau colegi de școală și atât, făceau parte din copilărie, jucau împreună mingea sau table, sau lupul cu oile pe boabe de fasole, acolo, pe malul râului, sub sălcii, fără să îngăduie vreun gest mai tandru, vreo vorbă nelalocul ei, îi considera imaturi, neevoluați, copilăroși, avea impresia că ar fi o anomalie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
pe nimeni, dar, nu, vai, nu, nu, îl văzu traversând piațeta, cu pantalonul lui crem, cu haina neagră deschiată la nasturi, se apropia pas cu pas, obosit, de intrarea casei și ea știu că el și Larisa nu vor fi împreună fără ajutorul ei, că Ovidiu nu are în el atâta putere cât să câștige o femeie, să-l facă să-l urmeze orbește și să spună "da" fără să țină seama de obstacolele ivite în cale. Nu, Ovidiu nu depunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
să-i insufle eventual cine știe ce veninuri și apoi, ce mai, Ovidiu însemna pentru ea, fără doar și poate o partidă. Drumul către satul unde locuia Fana a fost unul dintre puținele plimbări pe care Ovidiu și Carmina le-au făcut împreună numai ei doi fiind. Din prag Sidonia i-a avertizat, să fiți cuminți, le-a zâmbit cu multă îngăduință, gândind că nu era deloc cazul să-i respecte indicația, ba, chiar, dimpotrivă și nu a uitat ca să-și schimbe masca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
de contaminare, fuma o țigară, alene, ședea pe canapea cu pântecele împins în față, plin până la refuz, în fața lui, într-o ceașcă de porțelan bun, aștepta cuminte cafeaua, aromată, aburind dens, exista acolo el și propunerea lui de a fi împreună pe viață, legați de aceeași monotonie, reușind cu greu să se mai găsească unul pe altul. Știa că mai devreme sau mai târziu va accepta și asta nu dintr-o pornire interioară, o vor asalta zeci de amănunte legate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
lor. Așa cum se învârteau roțile mașinii ce-i ducea către casă, la fel de grăbit, imposibil de stopat cu forțe puține, s-a petrecut și căsătoria dintre Ovidiu și Carmina. În duminica aceea, după ce se întorseseră din orășelul Carminei, seara, aflați tot împreună, Sidonia s-a trântit în fotoliul cel mare, obosită după o zi de emoții, și-a acoperit fața cu palmele ca să-și ascundă râsul subit ce-o stăpânea, o stare nervoasă de fapt, sufletește se pregătise ca pentru o confruntare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
sufletului, ei moșteniseră ceva din glacialitatea tatălui lor, un soi de indiferență superioară, un fel de a privi înainte sau în sus, niciodată înapoi ori în părți. Bărbatul ei era ca un aisberg, ea ca o torță și totuși viețuiseră împreună, fără ca unul să-l poată învinge pe celălalt, poate. Mutual, între ei exista un fel de pact în acest sens, erau copiii, copiii lui la mijloc deci pactul trebuia respectat. Se privi în oglindă, o babă stafidită, oh, și etajera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
toată ridată, pliată în jurul gurii, ochilor, cu gâtul acoperit de o piele prea subțire, fără consistență. Și, dintr-odată, realiză catastrofa: va fi împreună cu superbul ei soț, "marele blond", "nordicul" adolescenței sale la căsătoria lui Ovidiu, acolo urmau să fie împreună, nu aveau de ales... El își va îmbrăca costumul gri-bleu în ton cu ochii, oh, oh, oh! Ovidiu tocmai traversa leneș holul către bucătărie. Presiunile sâcâitoare din stomac îl făceau să iasă din cameră și să caute ceva de-ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
bucătărie. Presiunile sâcâitoare din stomac îl făceau să iasă din cameră și să caute ceva de-ale gurii. Du-te după ea, îi porunci Sidonia, ia mașina și du-te. Trebuie să mergeți la Fana s-o anunțați, să mergeți împreună, ea știe de căsătoria voastră, sigur că știe, că am anunțat-o eu, dar trebuie să vă duceți voi doi să-i invitați la nuntă. Și apoi Carmina o fi uitat că nu și-a luat rochia de la croitoreasă. El

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
împreună cu Fana în oraș, de sentimentul ei confortabil, când se simțea ținta privirilor, mica victorie feminină de a se ști mai atractivă decât cealaltă. Suntem niște hiene, orice s-ar spune, gândi Carmina. Nu același lucru se întâmpla când erau împreună într-o mică mulțime de oameni. Fana câștiga atunci cu sporovăiala ei cântată, spumoasă, de îndată ce deschidea gura se făcea în jurul ei cerc, știa să-și dozeze umorul, să scoată caraghioslâcul din cele mai banale evenimente ale zilei, câștiga prin locvacitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
mecanicizare interveniseră și multe alte probleme, ce umpluseră hârdăul, îl făcuseră să se răstoarne și nici unul dintre ei, nu se trezise nici măcar o clipă să spună NU, acest lucru nu poate fi posibil, dimpotrivă, puseseră amândoi umărul, la tribunal complotau împreună înaintea prezentărilor în fața instanței, stabileau în amănunt ce anume aveau de spus și ce nu trebuia spus, ce martor era mai edificator, Sidonia Trofin era, desigur alături de ei, sub masca unei împotriviri nete, parcă obosită, își frământa cu degetele fruntea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
rapidă, trebuie să le recunoști ca atare dacă într-adevăr sunteți hotărâți să vă despărțiți, dacă voi credeți cu adevărat că nu este posibilă o încercare de a relua totul de la capăt. Gândiți-vă bine e așa ușor să fiți împreună sau să nu fiți împreună, au trecut totuși niște ani, voi le dați cu piciorul, chiar nu mai e nimic care să vă rețină? E drept, nu aveți copii, ați fost prea ocupați cu studiile, prea ambițioși ca să vă gândiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
ca atare dacă într-adevăr sunteți hotărâți să vă despărțiți, dacă voi credeți cu adevărat că nu este posibilă o încercare de a relua totul de la capăt. Gândiți-vă bine e așa ușor să fiți împreună sau să nu fiți împreună, au trecut totuși niște ani, voi le dați cu piciorul, chiar nu mai e nimic care să vă rețină? E drept, nu aveți copii, ați fost prea ocupați cu studiile, prea ambițioși ca să vă gândiți că scopul dragostei poate fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
o să simțiți că o să vă nașteți din nou, credeți-mă, sunt bătrână, am văzut la tribunal multe perechi care se despart și de la fiecare am învățat câte ceva, povestea asta a voastră mă indispune. Trebuie să încercați să fiți din nou împreună. Cum este acum modern să se spună? Mai acordați-vă o șansă. Știi maman că așa ceva nu se mai poate, se auzi vocea lui Ovidiu, fermă. Ședea cu spatele la ele, privea pe fereastră nerăbdător, îl irita plăcerea Sidoniei de a scălda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
degetele îndepărtate, cu buzele întredeschise. Tot nu înțelegi nimic! Clătină capul. Tu nu înțelegi că ne-am despărțit anume, ca să ne regăsim. Pare livresc, pare absurd, pare cum vrei, dar, spune-mi, tu ai trăit înainte ceea ce trăim noi acum împreună? Nu cred, imposibil, imposibil. Ea îl privea tristă, slăbită, deja simțea că iritarea dintre ei a slăbit, că se transformă încet, încet în dorință. Șopti: De data asta eu sunt cea realistă. Ne-am despărțit, după câte știu eu ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
din raza de acțiune a necunoscutului. Oare ce gândea de fapt Elena care fugea mână în mână cu ea, ce gândea în timp ce coada roșcată a părului se balansa într-o parte și-n alta? Se simțea izbăvită? Uitaseră că mâncaseră împreună o bucățică de cozonac, rămasă lipită într-un colț atunci când se răsturnase tava și coptura aromitoare, fierbinte fusese așezată pe fundul de lemn, uitaseră că fierseseră pe ascuns câte un ou și-l mâncaseră cu multă pâine, pitite într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
invită s-o urmeze în apartamentul Carminei, să-i arate totul. Pentru prima oară, pe drum nu se mai gândi că înfățișarea ei era jalnică, comparativ cu a bărbatului ei, n-o mai presa sentimentul că cei care-i văd împreună ar gândi că e mai bătrână ca el. Descuie yala, îl pofti să intre, îl invită prin camere, prin baie descuie dulapul alb imaculat, ca să-i arate teancul de prosoape, peria, șamponul, la bucătărie trase sertarele, deschise modulurile suspendate, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
limbajul nu-i este bogat, dar devine alarmată, pândește ca un mic animal, gata să izbucnească în lacrimi dacă-și închipuie că-l amenință ceva pe Dimitrie. Îl iubește enorm, oricâte mofturi i-aș satisface eu, oricâte nebunii am face împreună, toate nu valorează nici cât un sfert din zâmbetul lui Dimitrie, când vine obosit seara, o ia pe genunchi și-și freacă barba țepoasă de obrăjorul ei. Uneori, crede-mă, mă simt lovită, ea îl iubește mult mai mult pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Ea se crispă străbătută de o teroare ce-i paraliza respirația. Tu nu înțelegi că nimic nu este mai important decât momentul acesta? Te iubesc și altceva nu mă mai interesează. De câte ori să-ți mai explic? Am stat câțiva ani împreună, Ovidiu, acum ne-am despărțit, ce rost mai au între noi asemenea scene, lasă-mă, dă-mi și mie o șansă să-mi reorganizez viața. Așa deci, să-ți dau voie să-ți cauți masculul. Ești vulgară. Și ultima femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
defilează halucinant într-o parte și-n alta, îl simte încruntat crispat, cu mâinile strânse pe volan. Vrea să murim, îi trece prin minte Carminei și o pace plăcută i se instalează în creier, uite că până la urmă o să fim împreună, gândește ea, ațipește pe banchetă zgâlțâită din când în când de denivelări. Viața anostă de zi cu zi își lăsase asupra ei amprenta, parcă rămăsese tot undeva în oraș, departe, confuz, dormea percepând vag în creier, huruitul mașinii, ușoara trepidație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
se părea singura rezolvare posibilă. Așa nu mai puteau continua. Nu ți-a fost teamă? Ai atâta încredere în mine? Îmi era indiferent, Ovidiu, ce mi se întâmplă, spuse și zâmbi trist. Era și asta o soluție de a rămâne împreună mereu... El se lăsă într-un fotoliu de răchită și o trase spre el. Astă seară n-aș fi putut pleca, îi repetă el, nu mă întreba de ce. N-aș fi putut, asta-i. Mă bucur că sunt aici cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
trupească, că începe să-i fie dragă până și căldura pe care o lasă în plapumă după ce pleacă, că ea începe să o caute prin țesătura cearceafurilor cu palmele, cu genunchii, ca să mai aibă câteva minute senzația că mai sunt împreună. Devenise acum covârșitoare clipa, bucuria de a exista împreună cu el, fie și numai pentru o secundă, chiar dacă, după secunda aceea urma să vină, fără îndoială, scadența. Sidonia îl aștepta în parcare. Pretextase că avusese treabă prin împrejurimi, venise pentru niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
că se cunosc de multă, foarte multă vreme și că se înțeleg. Avu o viziune complexă într-o singură fracțiune de secundă. Între ei doi era posibilă o afinitate sufletească pe care o crezuse improbabilă, ar fi putut petrece zile împreună, ar fi respirat același aer fără să ajungă la saturație. Totul era plauzibil, într-o clipă înțelese că reușise să ajungă mult mai aproape de omul acesta străin decât se apropiase vreodată de Ovidiu în câțiva ani de conviețuire. Părea absurd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
care nu lasă să-i scape nici o ocazie. Ea ridică mâinile în semn de neputință. Mă privește numai pe mine. Se întoarse brusc spre ea, se sprijini de brațul fotoliului ei. Nu-ți dai seama că, după atâția ani petrecuți împreună, între noi nu se mai poate instala acest soi de indiferență? Că eu nu accept să devii un personaj pe care l-aș detesta? Va trebui să te împaci cu gândul, dragă. Eu deja m-am împăcat cu gândul, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]