4,115 matches
-
nu dau importanță acestor lucruri, îmi dădeam seama că Joan era un subiect care o făcea pe Alice să se simtă prost. Poate o tresărire de gelozie incipientă? Deja? În orice caz, așa am preferat să interpretez reacția ei, în înșelătoarea mea exaltare și bănuiala mi-a fost confirmată când s-a uitat la ceas și a schimbat brusc subiectul, fără nici o jenă. — Câștigi bani din scris, Michael? Ar fi putut să fie o întrebare impertinentă; dar dacă Alice își asumase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fugă. Fiona zâmbi: era un zâmbet afectuos, dar provocator. — Crezi că poți reduce totul la politică, nu-i așa, Michael? Îți simplifică viața. — Nu văd cum. — Desigur, politica poate fi complicată, îmi dau seama. Dar întotdeauna cred că e cam înșelătoare o asemenea abordare. Ne ademenește să credem că există o explicație pentru orice, oriunde, dacă suntem pregătiți să căutăm. Asta te interesează, nu? Să găsești explicații. — Ce alternativă există? — Nu, nu despre asta e vorba. Eu spun doar că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am uiat la fața ei liniștită și ea mi-a amintit de intimitatea pe care o simțisem, sentimenul că eram privilegiat, în noaptea când mă strecurasem în camera lui Joan și o privisem câteva minute în timp ce dormea. Dar era ceva înșelător, pentru că privind-o pe Fiona, nu însemna să privești în trecut: dimpotrivă. Căci cu fiecare privire aruncată spre ea (încercam să rămân cu ochii pe drum), simțeam că mi se oferea ceva nou și de neconceput, ceva ce îmi refuzasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
domnul Sloane ședea lângă ea cu o privirea îngrozită pe față. — Ei bine, spuse Hilary când nimeni altcineva nu dădea semne de a începe o conversație, Norman pare să fi făcut prima victimă. — Așa se pare. — Dar aparențele pot fi înșelătoare, spuse Michael. Thomas se repezi la el. — Ce naiba tot bălmăjești acolo, omule? Știm cu toții că bântuie prin casă un nebun. Vrei să spui că nu-l consideri vinovat? — E una din teoriile posibile, atâta tot. — Înțeleg. În acest caz, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
când vezi un om urât e foarte greu să-l iubești. Toate poveștile cu frumoasa, cu bestia, cu Esmeralda și cocoșatul și așa mai departe au un iz moral insuportabil. Pe de altă parte, așa cum bine știm cu toții, frumusețea e înșelătoare. Câți dintre noi ne putem lăuda că n-am căzut niciodată pradă ispitei! Aurora întinde mâna după lichidul gălbui și trage o dușcă zdravănă. Mă rog, eu nu. Sigur, și urâții sunt frumoși, când sunt regi. Ozymandias însă chiar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
felul acesta nu vor fi niciodată îngăduite, deoarece, dacă ele sînt folosite în timp de pace întrucît cu ajutorul lor poți să-ți guvernezi mai ușor supușii după cum îți place atunci cînd vine un război, tactica respectivă se dovedește a fi înșelătoare. Fără îndoială că principii devin mari atunci cînd reușesc să învingă greutățile și împotrivirile pe care le întîmpină din partea celorlalți. De aceea, atunci cînd soarta vrea să înalțe gloria unui principe, cu deosebire a unuia nou, pentru că acesta, mai mult
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
romane. Trebuia ca Borgia să-și facă adepți. El a corupt, astfel, facțiunea Urbanilor, prin daruri. Dar să nu mai cercetăm crimele lui Borgia, să trecem la actele lui de corupție, fie și pentru motivul că acestea comportă o asemănare înșelătoare cu actele de binefacere. Borgia voia să se descotorosească de cîțiva prinți din Casa Urban, de Vitelozzo, de Oliverotto da Fermo și ceilalți, iar Machiavelli susține că el a avut prudența să-i cheme la Sinigalia, unde, trădați, au fost
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vijelia și furtuna. Există ocazii în care trebuie să fii sever, dar niciodată crud. Mi-ar plăcea mai mult ca, în ziua bătăliei, să fiu iubit, și nu temut, de soldații mei. Mă opresc acum la argumentul lui cel mai înșelător. Un principe, spune el, va cîștiga mai mult făcîndu-se temut decît făcîndu-se iubit, pentru că majoritatea oamenilor sînt porniți către ingratitudine, cameleonism, disimulare, lașitate și avariție; iubirea este o legătură care obligă, pe care răutatea și josnicia omenească au făcut-o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fi disprețuit sau urît] Furia sistemelor n-a fost nebunia privilegiată a filosofilor; ea a devenit însă nebunia politicienilor. Machiavelli este infestat de ea mai mult decît oricine: el vrea să demonstreze că un suveran trebuie să fie rău și înșelător; sînt cuvintele sacramentale ale religiei lui. Machiavelli are toată răutatea monștrilor cu care s-a luptat Hercule, dar nu și forța lor. De aceea, nu-ți trebuie bîta lui Hercule pentru a-l înfrînge, căci ce este mai simplu, mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de el, ceea ce nu se poate spune și despre iubirea oamenilor". Care dintre cele două este convingerea adevărată a autorului? El vorbește în limbajul oracolelor; îl poți interpreta cum vrei; dar limbajul oracolelor, fie spus în treacăt, este cel al înșelătorilor. Trebuie să spun, cu această ocazie, că asasinatele și comploturile au cam dispărut în zilele noastre; suveranii sînt în siguranță din acest punct de vedere. Acestor crime le-a trecut timpul, nu mai sînt la modă, și motivele pe care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
o domnie ce'ncepe mă-mpinge la de-acestea, / Pînă în zare, prin străji apărînd ale țării hotare". (Eneida, trad. D. Murărașu, 1956) 38 E de ajuns ca să nu aibă încredere, însă nu justifică pe cei care sînt răi și înșelători. (Christina) 39 ad votum = după dorință 40 Nu poate să pară mult timp ceea ce nu este. (Christina) 41 ab antiquo = din antichitate 42 Citat incomplet din Titus Livius. Înțelesul este: "Ceea ce spun ei, adică nu vă amestecați în război, e
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lipsea o mânecă. Plecă-n aceeași noapte spre Anatolia și, mai târziu, În timpul călătoriei, Își aminti cum călărise toată ziua printre câmpii acoperite cu maci cultivați pentru a face opium și cât de ciudată fusese acea călătorie și cât de Înșelătoare erau distanțele până În locul În care și-au Început atacul sub comanda ofițerilor nou-veniți din Constantinopol, care habar n-aveau de nimic, așa că artileria trăsese-n propriile trupe, iar observatorul englez plângea ca un copil. Atunci a văzut pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
absolută de justiție (concepție uitată de mult la vremea aceea, dar care, teoretic mai constituia totuși coloana ei vertebrală, păstrată doar de judecători Între ei, forma subconștientă de probitate, ultim zid de apărare, lecție nerostită, bună doar pentru liniștea lor Înșelătoare, Împotriva puterii care-și Începuse Încă de mult opera de erodare cu o perfidă știință a disoluției.) - Și totuși, domnule judecător... Mă interesai direct, și bineînțeles Între patru ochi, la procurorul șef al județului; era vorba de o „cercetare” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
speranțe... La scurt timp după aceea, cînd ideologia comunistă se anunța la porți purtată de vestitori străini, Încă necunoscuți pentru noi, am crezut În sine-mi că s-ar putea să fie ideologia salvării pentru multe din nedreptățile acestei lumi - Înșelătoare alegeri ale tinereții. Credeam că lumea ce se anunța... „Dacă ai două cămăși, dă una aproapelui tău”, sau „Mai repede va trece cămila prin urechile acului decît bogatul În rai”, ori „iubește pe aproapele tău ca pe tine Însuți”. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ele Însele, neatinse de duhul pierzării, de asemenea legendele locului, mereu Întinerite, nemuritoare prin permanenta lor reluare. Se rîdea, mai rar, ceva se pierduse, se mai Întrebau Între ele, așa cum nu se Întîmpla altădată, despre unele beteșuguri ale sănătății lor Înșelătoare, dar după puțin timp, ca și cum nimic important nu le preocupase pînă atunci, aceste neplăcute conversații erau date la o parte ca pe niște lucruri nefolositoare, Își reluau apoi vorbăria, mereu aceeași, singura ce dădea sens existenței lor, mai mult chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mai mult de o zi aici. După trimiterea scrisorii de către tatăl ei, Ana simți o bucurie ca-n școală, În prezilele vacanței. Era o obsesie urcată din uitare, căreia nu Îndrăznea să-i rostească numele, din care cauză Încerca ocoluri Înșelătoare ca o plăcere anume amînată În jurul ideii ce părea să-i demonteze timpul, a cărei noimă o pierduse. Devenise, pe neașteptate vorbăreață, Însă nimeni din cei ai casei nu observase această modificare, mai cu seamă că ei Înșiși deveniseră preocupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu-mi găsii puterea relatării pe măsura dorinței ei, căci bună parte din emoția acelor zile se pierduse În ochii Anei și rămase acolo ca-n pămîntul Făgăduinței. 7. - O doctrină, domnule judecător, pe cît de atractivă, pe atît de Înșelătoare... - Modificată În minciună și ipocrizie, domnule Pavel. Chiar de cei care o pun În practică, Puterea adică, pentru că oamenii transferă doctrinei toate scăderile, micimile, arivismul, orgoliul și refulările lor. Era În ziua a doua a anului următor. Doamna Pavel strîngea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nimănui, nici mărturisite, căci odată mărturisite se naște teama de a li se pierde substanța, iar substanța aceea poate să fie un adevăr colosal ca scripeții ce eventual susțin universul. Zilele acelui timp treceau mohorîte, rareori aduse la lumină de Înșelătoare Învieri. Se iscau În acest răstimp după-amiezi În care mă retrăgeam În compania doamnei Pavel și atunci - așa cum nu se Întîmplase nicicînd Înainte - găsea În mine pe cel mai docil, dar cu timpul și cel mai devotat și uimit ascultător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
drumul lui Ulise. Era așa sau altfel, n-are importanță; important era numai felul În care ochii mi-o dezvăluiau, căci pînă la urmă nimeni nu cunoaște adevărul, deoarece Îl lăsăm de atîtea ori să se nască la limita tulbure, Înșelătoare sau nu, dintre rațiune și imaginație, mai ales că noi toți nu suntem, poate, decît În Închipuirea lui Dumnezeu. Vorbea despre o sumedenie de lucruri, cu predilecție despre marii eroi - exemple de viață, spunea ea - din literaturile lumii, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de luptă. Se afla în spatele flavienilor, iar strălucirea ei îi orbea pe vitellieni. Oamenii și caii din armata lui Antonius Primus li se păreau acestora niște umbre uriașe, neclare, care nu puteau fi atinse de săgeți, căci lumina lunii era înșelătoare și-i făcea să-și greșească ținta. În schimb, ei erau luminați din plin, devenind ținte sigure pentru armele flavienilor. Antonius trecea călare printre rândurile soldaților săi, încurajând cu glas puternic legiunile din Pannonia, în special pe a treisprezecea: — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu mai fie acele case sculptate în poezie? Ele creșteau din cetate, ca o mărturie a unei alte galaxii, ce solomonie! Alt soare a cuprins apa curgătoare. fără durerile de aseară, când încă mai căutam izvoară de tămăduiri în plantele înșelătoare. Lumea a rămas neînțeleasă, ștearsă din memorie demult! Prințesa a murit și ea în apele tulburi, în țintirimul de stânci, în leagănul ursitoarelor, în lumina soarelui. Pianul orgolios Era lângă ceas și lângă scaunul care aștepta, încătușat în clapele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Marie erau acolo, și ședeau în fața mormîntului. 62. A doua zi care vine după ziua Pregătirii, preoții cei mai de seamă și Fariseii s-au dus împreună la Pilat, 63. și i-au zis: "Doamne, ne-am adus aminte că înșelătorul acela, pe cînd era încă în viață, a zis: "După trei zile voi învia." 64. Dă poruncă dar ca mormîntul să fie păzit bine pînă a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
s-au petrecut lucrurile În realitate, pe afișul filmului scrie artistic, or, pentru a fi artistic, ar fi trebuit să treacă dincolo de suprafață, convenție, gros-plan, dincolo de biografia vizibilă și asemănătoare cu a oricărui toxicoman, distorsionînd el, regizorul, realitatea oricum distorsionată, Înșelătoare și de cele mai multe ori mai ireală decît ficțiunea, pentru a merge pînă la disecarea ultimei celule de imaginar și demontarea ultimului resort ce Împinge un individ teoretic identic cu alți zece milioane să Încerce să Înainteze spre nicăieri doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
al eroului, ultima secvență și cea mai importantă ilustrează traseul spre Împărăția Omului Roș, finalizat cu aducerea fiicei acestuia spânului, pe parcursul caruia el dobândește capacități deosebite și se formează ca erou, prin capacitatea de a recunoaște esența umană dintre ipostazele înșelătoare ale aparenței. În drumul său, el ia contact cu opozanții stihiali pe care îi convertește, cu abilitate, în adjuvanți indispensabili, care îl vor sprijini în confruntările sale cu Împăratul Roș si fiica acestuia. Fiecare dintre ei deține controlul absolut asupra
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
a Învârtit brusc În jurul axei, m-a izbit din spate, făcându-mă să mă Împiedic În propriile picioare și să mă lupt vizibil ca să rămân În poziție verticală. Un individ așezat la biroul agenților de pază a izbucnit În râs. — Înșelătoare ușa asta, ce zici? Nu e prima oară când văd asta și n-o să fie nici ultima, a chicotit el, iar obrajii cărnoși i se scuturau de râs. Te-a prins bine În gheare. L-am analizat rapid din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]