4,165 matches
-
reintegrare amintit mai sus nu putea fi împlinit de la o zi la alta. Nimeni altul mai bine ca Salazar nu-și dădea seama de caducitatea unei revoluții pripite și formale. E1 vedea însă întotdeauna mai departe; știa ce vrea și încotro se îndreaptă; intuia nevoile momentului istoric, și dacă nu anticipa întotdeauna, lăsând ca realitățile să devină evidente pentru toți, apoi nu obosea ca să le ajute în procesul lor de manifestare. Dar toate acestea erau validate numai cu o singură condiție
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ca la un reprezentant al spiritualului - ci pur și simplu ca la un expert financiar. Dar Salazar avusese destul geniu politic ca să devină indispensabil și să-și convingă colaboratorii de necesitatea unei revoluții totale. Știind prea bine ce vrea și încotro se îndreaptă, nu se grăbea în confiscarea puterii în mâinile sale. Știa că ea îi va fi dată fără s-o ceară. Știa că, clădind întotdeauna pe adevăr și pe sinceritate, lucrând la lumina zilei, va deveni tot mai necesar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu făcea spirite, nu putea fi inteligent; un om care nu vorbea, nu putea fi simpatic; un dictator care cerea economii, nu putea avea geniu politic. Nedumerea, exaspera - dar el continua să-și vadă de treabă. Știa ce vrea și încotro merge: adică, știa că, în cele din urmă, realitățile vor deveni evidente pentru toți. Revoluția avea nevoie, înainte de toate, de continuitatea regimului; de aceea Salazar a continuat să creadă în dictatură și s-o susțină. Nu numai pentru că el și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
tren, străbătuse atâta cale cu bicicleta pentru a petrece câteva zile cu mine. În dimineața următoare sosirii lui, am făcut tot posibilul să pot ieși din casă pentru a porni În hoinăreala mea matinală, fără ca el să prindă de veste Încotro am plecat. Cu o grabă isterică, fără să mănânc, mi-am adunat plasa, cutiuțele de medicamente, borcanul cu cianură de potasiu și am sărit pe fereastră. Odată ajuns În pădure, eram În siguranță; dar eu continuam să merg Împleticindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
evocare a ceea ce este cu siguranță un fluture Turtoiseshell, realizată de Bunin: Și iată cum În cameră zbura Un fluture, mătase colorată, Bătând din aripi și foșnind, zvâcnea Pe un tavan albastru... și monologul Fluturelui lui Fet: De unde vin și Încotro mă-ndrept Să nu mă Întrebați; Acum respir pe-o grațioasă floare Să nu mă deranjați. În poezia franceză te impresionează cunoscutele versuri ale lui Musset (din Le Saule): Le phalène doré dans sa course léjère Traverse les près embaumés
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cunoscut oameni care după ce au atins accidental un obiect - tocul ușii, un perete - a trebuit să fie supuși unei serii sistematice și foarte rapide de contacte cu diverse suprafețe din Încăpere Înainte de a reveni la o existență echilibrată. N-am Încotro; trebuie să știu unde sunt situat, unde sunteți situați tu și fiul meu. Când se produce În mine acea explozie de dragoste, cu Încetinitorul, fără zgomot, dezvăluind rămășițele topite de ea și copleșindu-mă cu sentimentul că există ceva mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
spre a-i ostoi bătrânei ctitorii durerile ultime ale despărțirii ei de Lume. Inginerul ne-a părăsit la poarta din mijloc a fostei pușcării, acolo unde se făcea odinioară triajul condamnaților. Sub bolta mare de la ieșire ne-am oprit nehotărâți încotro s-o luăm. Timp suficient ca să vedem cum o Dacie papuc încearcă să facă rondul din capătul străzii și șoferul, neîndemânatic, nu ia curba cum se cuvine și mașina se răstoarnă lent, într-o rotire înceată, se rostogolește de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
l dăduse un tanchist american chiar în dimineața când au ieșit din lagăr și rătăceau, tatăl lui și cu bunicul, pe o șosea în căutarea unui adăpost al libertății. Erau câteva sute de eliberați din lagărul acela și nu știau încotro s-o apuce. Atunci au apărut tancurile americane și un soldat l-a luat pe tatăl lui Ghidale, i-a dat ceva de mâncare și timbrul acela, pe care americanul îl păstra într-o cărțulie vișinie, la buzunarul din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu luminile ei sporite de umbrele în care se cufundă. O Lume pe care, coborând, o simt ca un glob din vălătuci de iluzii, de chemări, de așteptări și doruri de împliniri. Am tot coborât în ea fără să știu încotro merg. Acum, ajuns aproape de capăt, o văd doar cum se deschide cu toate minunile ei. Îmi dă bucuria, ultimă, a scrisului ei. Narcisism, poate, dar mă simt într-adevăr parte a acestei Lumi de himere, pe care abia apropierea Morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care o lăsau părinții ei câteva săptămâni vara. „Venea veverița dimineața și stătea în chenarul ferestrei și aștepta până mă trezeam, mă urmărea atentă cum mă îmbrac, apoi venea după mine prin grădină, parcă tot voia ea să-mi arate încotro să mă duc, ce să fac. Era mai mare ca astea din Cișmigiu, aproape cât o pisică.“ Tatăl meu a surâs observând veverița. „Cine-ar fi crezut“, a șoptit tatăl meu, „să vină veverița tocmai aici, în inima Bucureștilor“. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
viața ta a luat un alt drum. Apoi un altul. Și iarăși un altul. Înțelegi, în cele din urmă, cum textul se închide mereu în fața ta și se deschide, furându-te, mereu în spatele tău. Indiferent din ce parte vii. Indiferent, încotro te îndrepți. Indiferent dacă urci sau cobori. La Biblioteca Facultății de Medicină îl aștept pe Gh.Gh. Nu se va ține de cuvânt, să vină la oră fixă. Meteahna lui de a promite și a uita sau de a amâna. Sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
instrument al puterii, ci constituia mizera condiție duplicitară a textului care încerca să ordoneze vieți, destine, istorii. Frica mea căpătase dimensiuni precise. El m-a învățat, cum nu reușiseră alții, să trăiesc duplicitar, ca într-un joc, fără a ști încotro mai era adevărul, încotro era minciuna. Am lăsat toate să se amestece și să mă azvârle, ca pe un fir de paing, în toate părțile. Așa am ajuns, pentru câțiva ani, în refugiul de la „Geamandura“... Despărțirea de Vichi credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
constituia mizera condiție duplicitară a textului care încerca să ordoneze vieți, destine, istorii. Frica mea căpătase dimensiuni precise. El m-a învățat, cum nu reușiseră alții, să trăiesc duplicitar, ca într-un joc, fără a ști încotro mai era adevărul, încotro era minciuna. Am lăsat toate să se amestece și să mă azvârle, ca pe un fir de paing, în toate părțile. Așa am ajuns, pentru câțiva ani, în refugiul de la „Geamandura“... Despărțirea de Vichi credeam că a însemnat suferința trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sigur... Haide! adăugă el. E timpul să te ascunzi. Virgen Blanca virase la capul aflat În sud-vestul insulei și se Îndrepta spre coasta dinspre apus, coborînd velele În căutarea refugiului sigur al ansei de la nord, iar Sebastián Mendoza nu avu Încotro și trebui să-l urmeze pe răpitorul lui - cu supunerea unei vaci duse la abator -, incapabil de cel mai mic gest care să dea dovadă de neascultare, pe deplin convins că acea abominabilă ființă inumană era În stare să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-se atît de mărunt și de neputincios cum nu se mai simțise niciodată de-a lungul extrem de dificilei sale existențe. Natura ținuse să facă o demonstrație a puterii ei uluitoare În acel colț al universului, iar Iguana Oberlus nu avusese Încotro și trebuise să se mărginească la a accepta, convins, că nici el și nimeni altcineva nu reprezentau și nici nu aveau să reprezinte vreodată nimic În fața unei asemenea demonstrații de forță. În zori, pămîntul se odihni, liniștit după nebuna noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Așa se Întîmplase de fapt, și revenindu-și după agresiunea brutală, se trezise atît de aberant pedepsită, Încît fusese cum nu se poate mai fericită, cu toate că penisul acela uriaș o sfîșia pe dinăuntru și În cele din urmă nu avusese Încotro și trebuise să implore milă. Dar chiar În această implorare supusă de a nu mai continua să o chinuiască găsise o plăcere specială, pentru simplul fapt că, după cum era de așteptat, stăpînul ei monstruos nu o ascultase. Soarele se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
repetă ea bîiguind cuvintele, uimită, iar cînd păru să-și fi recăpătat rațiunea, Întrebă disprețuitoare: Ai oare idee la ce distanță se află continentul? - La șapte sute de mile. - Și vrei să străbați șaspte sute de mile În asta? - N-am Încotro. - Dar În zona aceea sînt mereu curenți potrivnici... Și nu e niciodată vînt.... - Știu. E o zonă foarte liniștită. Dar la ce mi-ar sluji vîntul, dacă tot nu am pînză? - Și atunci cum vrei să ajungi? - VÎslind. Pierită, Niña
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din ambele direcții. A dispărut din raza mea vizuală, dar îi auzeam pașii îndepărtându-se de mine pe partea mea de stradă. M-am relaxat un pic și m-am aplecat în față să privesc afară din gang ca să văd încotro se îndrepta: fără Chipstead în drum, aveam să mă simt mai ușurat așteptând-o pe Stacey. Când capul mi-a ieșit din cadrul sigur al ascunzătorii mele soioase, s-a întors și s-a uitat drept la mine. N-o să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Era pentru mine. Trebuia să mă prezint urgent la universitate. Sărmanii mei părinți, nu înțelegeau ce făcusem. Nu-și puteau imagina că aș fi putut face ceva rău, fapt pentru care aș fi putut fi exclusă din universitate. Nu aveam încotro, trebuia să recunosc și să le spun adevărul. Nu mă certară. Mă ascultară cu răbdare până la urmă. Sinceritatea mea îi mișcă până la lacrimi. Atunci, pentru prima dată, tata, îmi vorbise ca unui om mare. Știa că eu mai eram încă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din copiii mei se duce să aducă o găleată cu apă de la fântâna bulgarului? Noi nu prea doream să ne ducem, ne plăcea și apa de la „fântâna mașinii”, de care beam în fiecare zi, dar dacă dorea tata, nu aveam încotro, ne duceam. Cei mai mari repede își găseau salvarea că aveau de muncă, eu, fiind cea mai mică, trebuia să mă duc. Dacă mai puteam convinge vreo vecină să mergem împreună, eram chiar fericită. Așa mă simțeam de fiecare dată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
firește! Dau o înfățișare extrem de proaspătă. Totdeauna am afirmat că după război femeile au uitat să se îmbrace... Acum însă trebuie să te grăbești, draga mea. Într-adevăr, e o vreme dezagreabilă, ai fi preferat să tricotezi, dar n-ai încotro. Din fericire, ești singura doamnă din câte cunoști care nu se stropește pe picioare. Îmbrăcă trenciul căptușit cu o blană subțire apoi, cu mișcări iuți și îndemînatice, își înghesui buclele sub toca neagră. Motanul proptit pe labele din față se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
până la urmă îi dăm de capăt. Aruncă o privire spre bătrîni: Aici? ― Liniște. ― Perfect. Du-te! Peste o oră îl schimb pe cretin. ― Se descurcă? Scarlat rânji. ― Are antrenament. ― Și fluturele? I-a simțit adierea? ― O s-o simtă, n-are încotro. Își umezi buzele arse: Aș bea ceva tare, dar bănuiesc că ăștia n-au decât ceai de mușețel. Melania Lupu se aplecă vioaie și scoase din poșetă o sticluță. ― Dați-mi voie, domnule, să vă ofer puțin rom. L-am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
s-o scoatem de-acolo. Poate că... Nucu Scarlat rosti încet, apăsat: ― Care se apropie de ușă îl curăț! Melania Lupu ținea ochii închiși. O mască rigidă, fără sînge: " Cred că de astă dată domnul Scarlat exagerează puțin. N-ai încotro însă, draga mea, trebuie să reziști până la capăt. În nici un caz n-ai voie să-ți revii singură. Ei trebuie să te compătimească, să fie îngrijorați pentru tine. Asta le va alunga orice urmă de bănuială. Știu, îți pare rău
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
până la capăt. În nici un caz n-ai voie să-ți revii singură. Ei trebuie să te compătimească, să fie îngrijorați pentru tine. Asta le va alunga orice urmă de bănuială. Știu, îți pare rău de bietul băiat, dar n-aveai încotro. Fii convinsă de lucrul acesta, Melania. Dacă-l lăsai să plece, în cinci minute Miliția era aici. Încearcă să nu clipești. E foarte greu, dar te rog din suflet să te străduiești. Niciodată nu ți-ar fi trecut prin minte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ochii în toate părțile cu degetul înțepenit pe trăgaci. " Încă douăzeci de metri! Pare liniște. O idee fantastică pe cale să se realizeze. Abia acum îmi dau seama! N-am crezut nici o clipă în ea, practic, cu adevărat, dar n-aveam încotro..." Melania Lupu se uită ușor, ca din întîmplare, peste umăr. " E în ordine! Ce tare-ți bate inima, draga mea! Asta-i din cauza tensiunii și a oboselii. Nu ești obișnuită cu nopțile albe. Îți vine să crezi că a fost
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]