4,058 matches
-
ca o țară capabilă să intre în UE. Iar regimul NĂstase a avut ambele caracteristici. Acela a fost, într-un fel, cel mai paradoxal regim. Pentru că NĂstase a încercat să facă lucruri pentru integrarea europeană... V.A. : Sau n-avea încotro ? A.M.P. : PĂrerea mea e că și el era convins că trebuie să intrăm în Europa. Cine citește stenogramele acelea ale lor, din stafful PSD, care s-au scurs în presă prin 2003 îl vede pe NĂstase ca pe un
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
câțiva ani ne vine rândul în președinția rota‑ tivă. O să fim președinții UE, noi, cu Externele astea de unde deja a emigrat toată lumea la Bruxelles, că e plină Comisia de românii noștri cei mai buni. X. Noi în lume, și lumea încotro ? Anii de antrax • Sfârșitul istoriei se amână sine die • Statutul femeii face diferența • Autodistrugerea nu e o ideologie, e o boală • Vestul și restul • De ce am vrut să ne invadeze americanii • Lipsa de respect e mai atroce decât foamea și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
finanțe și critică, apare în martie 1935, în fiecare lună, redacția și administrația - Cernăuți, strada Arh. Eus. Popovici nr.16 a. „Era cea dintâi publicație periodică scoasă de un funcționar al Băncii Naționale” - citim la ... „profesionale”. Director Leon Proca. Din „Încotro mergem?” aflăm că deviza Gândirii economice este „de a difuza prin paginile ei adevărul și să cultive noțiunea de obligație”... Revista pretindea „să pună sub ochii cititorilor situația reală și cunoscând-o vom dezbate mijloacele pentru a o schimba în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
somnifere și calmante: abrutizat și moțăind ziua toată, iar noaptea chinuitor de treaz. O să te perpelești, ca un nebun. Cată-ți de treabă. Hai, nu mai ezita. Trebuie să faci închisoare. Mi se rupe și mie inima, dar n-ai încotro. Dealtfel, chiar dacă apari acum ca martor al acuzării, nu fi prost, după șase luni tot te ia. E sigur. Argumentul acesta din urmă, perfect logic, negustoresc și avocațial, mă impresionează îndeosebi. Doar că șase luni, cînd ți-e frică, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Cu ce drept, cu ce obraz mai vin diplomații și gazetarii să ne întrebe de ce sîntem speriați, lași și falși? După șase luni de la eliberare, la noi, ultimul acar sau țîrcovnic de biserică știa cu limpezime cam ce este și încotro ne va duce această revoluție. Putea stafia bărbosului să ne dea tîrcoale o sută de ani, noi l-am fi ignorat, sîntem latini. Legea și proprietatea sînt visul nostru, nu dictatura și colectivizările. În trei valuri, sute de mii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vor fi vreodată uitate, mai ales că acum oamenii le puteau păstra pe plăci și le puteau asculta oricând doreau, chiar fără să mai fie nevoiți să iasă din case și să se zbată pentru un loc fruntaș la concerte. Încotro se îndrepta lumea, se întrebau Mamutu’ și birjarul, în timp ce Pribeagu și Cristi tăceau mâlc, absorbiți de aburul miilor de stele care vegheau orașul. Pe ei nu-i interesa așa de tare lumea. În orice direcție s-ar fi dus, cerul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de bere, făcându-l să cadă ca o muscă. Evreul, abia atunci conștientizând ce se petrece, se albește tot de frică și o apucă de mână pe domnișoară, pe care o trage afară într-un suflet, de unde numai Dumnezeu știe încotro au luat-o la goană. — Acuma pleci, fir-ar mă-ta să fie ! îl înjură Pribeagu. Cam toți bărbații din bar se ridică nervoși pentru a-i pune la punct pe cei trei nebuni care îi luaseră apărarea. Ceilalți, speriați
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
c-o să zică că-i luăm la mișto. — Ai, prințișorilor, rătăcitu-v-ați ? îi întreabă imediat o țigancă bătrână, care stătea la colț în fața unei porți, scuipând semințe, cum fac dreapta de pe Vergului și intră pe strada și mai întunecoasă a Cățelului. Încotro pe-aici ? — Nu ne-am rătăcit, mamaie, am venit să ne băgăm și noi la o cursă, să închiriem și noi o caleașcă de la nea Jean Știrbu, să ne facem de cap. — Apăi nu știu despre cine vorbești matale, tinere
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
m-oi născut. — Hai, mamaie, că nu suntem de la poliție, râde Fernic. Suntem și noi niște băieți cu chef de distracție. Și nici bine nu termină de zis, că din întuneric apar pe stradă doi țigani, să le blocheze calea. Încotro, prieteni ? sare cel din dreapta. — Salut, băieți ! îi ia repede Fernic, care știa cum stau treburile. Am venit să ne băgăm și noi la o cursă la nea Știrbu. Poți să-l chemi, că mă știe, am mai fost de atâtea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
hainele-i mereu elegante și potrivite arătau ca niște cârpe de șters podele. În unele zile nici nu mai știa cine era. Se privea în vreun lac și se uita la el curios, nerecunoscându-se. Nu știa de unde vine și încotro se îndreaptă. Nu știa nici cum îl cheamă sau unde se află, iar amintirile, care veneau haotic și pe care nu le înțelegea, păreau dintr-un vis. Era mai mereu vânăt la față, dar mai ales pe corp, lovit tare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lucruri minunate vei învăța. Vei ști din ce sunt făcuți pomii și stelele. Și vei afla cum mâncăm și de ce mâncăm. Și unde au trăit bunii și străbunii noștri și cum a fost lumea până acum, abia atunci vei înțelege încotro se îndreaptă. Ah, câte lucruri minunate te așteaptă, dragul meu Cristi. O lume plină de minunății pe care le vei descoperi pas cu pas ! Și atunci Cristi s-a trezit, trenul zguduindu-se puternic. Era deja dimineață, lumina caldă și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
psihologia” lui. Și concluzia lui J. Fest este că Hitler și Întreaga sa paranoia „ideologică” se Înscrie În ceea ce el numește „excursul În irațional” al Nemților, „excurs” ce Începe cu Kant, revoluționarul filosofiei moderne! Și eu cred că nu avem Încotro și primul reflex matur al istoriografiei și al psihologiei sau eseisticii noastre speculative este de integrare a acestei discutabile jumătăți de secol, ce Începe imediat după sfârșitul războiului - război care ne-a Împins Încă o dată În ceea ce numim schizofrenie colectivă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a părut a fi, În sfârșit, părtași, posesori ai acelui „noroc” omenesc despre care ne-au Împuiat capul adulții prestigioși ai copilăriei și tinereții noastre, după ce ne-au „Îndoctrinat” atâtea cărți și atâția mari autori! Pe cine să mai crezi, Încotro să-ți mai Îndrepți ochii?!... Da, dragii mei lectori, iată ce dar rar și prețios al vieții este speranța; cea izbită la pământ de atâtea ori, sufocată uneori de noi Înșine, din prea mare ambiție sau lăcomie de existență imediată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
comuniști, Împinși să emigreze sau aruncați În Închisori, după cum au fost — totuși! — și români, foarte mulți români, care au susținut comunismul, Începând cu numărul unu al partidului, Gheorghe Gheorghiu-Dej. A face din el un „om bun“, care nu a avut Încotro În fața presiunii rusești din afară și evreiești dinăuntru, contrapunându-l evreicei Ana Pauker, nu este chiar cea mai onestă dintre abordări. Amândoi, un român și o evreică, și alții pe lângă ei, indiferent de naționalitate, și-au Împărțit răspunderea angajării României pe
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Am continuat să ne sărutăm, dar deja mă încerca un sentiment de dezamăgire - nu exista nici o șansă să se mai întâmple ceva în baia asta, acum -, iar telefonul a continuat să vibreze în buzunarul de la spate până n-am avut încotro și a trebuit să răspund. Aimee a reușit în sfârșit să mă împingă. - Gata, ajunge. - Deocamdată, i-am spus cu cea mai sexy voce posibilă, deși mi-a ieșit mai degrabă autoritar. Încă având un braț în jurul ei, țineam telefonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pasiv costume reprezentând diferite personaje din jocuri video (băieți îmbrăcați ca Shadow Phoenix Ninja și Mortal Kombat Scorpion) și filme (Anakin Skywalkers cu codițe Jedi și săbiile lor fosforescente) în timp ce o droaie de Harry Potteri hălăduiau pe Elsinore Lane care încotro - purtând mantii Quidditch, cu mături și baghete magice, verzile cicatrice în zigzag de pe frunțile lor licărind în întuneric în timp ce discutau cu niște căpcăuni ca acela din Shrek. Nu vedeam picior de balerină sau vrăjitoare sau vagabonzi sau stafii - nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
moment teama care mă cuprinsese. Însă reveni imediat când am realizat că tata habar n-avea că acest video era înregistrat. Se ridică brusc după ce se sfârși cântecul, strângând brațul fotoliului ca și cum ar fi căutat să se sprijine, nefiind sigur încotro dorea să se îndrepte. Fusese un tip arogant și teatral, înalt și voluminos, dar în singurătatea lui părea ostenit (și unde era Monica? Douăzeci și doi, cizme, haină roz, blondă - trăise cu el până înainte să moară cu o lună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de un student care lustruia cu ceară un Volvo - în secunda aceea - a fost activată mașinăria vântului. Aerul înghețat a siderat campusul, pârlindu-l. Pături de frunze moarte acoperind împrejurimile au explodat în aer, formând mosoare maronii care goneau care încotro. Haina mea se zbătea sălbatic la spate, înaintând anevoie în parcare. Aerul rece se năpustea ca un pumnal. Ciorile se roteau acum deasupra mea, negre, blestemând, croncănitul lor ascuțit de rafalele de vântul care scutura atât de tare steagul încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dezinvoltura firească a conversației lor trebuia să fie un semn liniștitor, că nu era vorba de cine știe ce, doar de o altă verificare de rutină. Dar Miller vorbea peste conversația lor - stăteam unul lângă celălalt, genunchii noștri presând generatorul - explicându-mi încotro îi mânase ultima oară vânătoarea de stafii, o locație greu accesibilă, unde congregaseră demonii și stafiile celor morți: un abator abandonat. Nu-mi păsa. Vroiam ca toată povestea asta să se termine cât mai curând posibil. Ca de obicei, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
când m-am uitat să văd cât mai aveam până să ajung sus. Erau cam opt trepte. Am început să mă trag în sus, târându-mi piciorul zdrobit. Pe urmă am simțit arătarea sărindu-mi în spate când a realizat încotro mă îndreptam. M-am răsucit, azvârlind-o de pe mine. M-am zbătut în balta de sânge, încercând s-o țin la distanță. Am vomitat neputincios pe piept, apoi am șoptit, „Te aud te aud te aud...“ Dar promisiunea nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
are serioase probleme de adaptare aici, iar colegii din stafful german încearcă să-și învăluie contrarierea într-un atitudine amuzată: It's OK. That's Russian transition! You are former soviet citizen, Vitalie, you understand! Da, înțeleg că nu avem încotro, de aceea, va trebui să luăm partea bună a lucrurilor. A colecționa contraste este una dintre mizele acestei călătorii. VASILE GÂRNEȚ: Am mai fost la Sankt-Petersburg (pe atunci Leningrad) de două ori până acum, dar pe vremea aceea încă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
m-a întrebat care era „problema”. Părinții mei, i-am spus, țin morțiș să urmez o facultate „serioasă”, medicina, dar... eu vreau să mă dedic literaturii. De sfatul dumneavoastră, atârnă, îi spuneam, privindu-i fascinat frumoșii ochi mari, adânci, catifelați, încotro s-o iau în viață! (Azi îmi dau cont că numai un tinerel timid și pierdut în jungla socială, cum eram eu, atunci, putea avea insolența de a pune o astfel de problemă unui om atât de important, unui vechi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și prietenul cel mai fidel, până la slugărnicie, se desprindea în acest fel de protectorul și maestrul său politic, de Dej. Lumea, cum spuneam, era confuză: spera, dar nu îndrăznea să spere în același timp, deși, ca să zic așa, nu avea încotro!, trebuia să spere, dacă nu într-o răsturnare radicală a situației - începuse, cu Hrușciov, politica de coabitare „pașnică” a celor două blocuri, iar Ceaușescu, abil și ambițios, nu făcea decât „să se infiltreze” în aparentele sau realele fisuri ale vechiului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
captivează pe orice muritor, eliberându-l realmente de moarte, de angoasa căii de urmat și de hazardul de a se fi născut, fără motiv, de întrebarea de ce aici și nu în altă parte. De unde vin? Dintr-un spermatozoid cu chef. Încotro merg? La viermi. Ce-mi este permis să sper? Nimic. Nici recompense, nici pedepse. Gaură neagră. Simplul fapt de a ne deturna de la acest set opresiv de întrebări-răspunsuri merită deja recunoștință. Cât despre aspectul "mersul pe ape" și "îngeri îmbrăcați
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
chiar că nu mai puteau rezista. Treizeci și trei de zile fără aprovizionare și câte un obuz pe minut căzut în fiecare sat. De fapt, și eu mă săturasem dar, în fine, la preoți asta e starea lor de grație, n-avem încotro. Dar s-a terminat, puteți respira acum. Da, e din nou pace, dar acum marea problemă e absența oricărei perspective, lipsa de resurse și de investiții. Creștinii au pământ, e adevărat, dar nu și bani peșin. Nimeni nu mai vrea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]