6,539 matches
-
sărace ale Botoșanilor, iar în preajma alegerilor, invadau satele hoarde de agenți electorali care făceau propagandă mincinoasă partidelor politice care-i angajau. În acest cadru economic, politic și social în care școala și biserica își disputau supremația, țăranii mai înstăriți, la îndemnul învățătorilor, își strângeau cureaua și își trimiteau copiii, cu aplecare pentru carte, să învețe la școlile secundare de la oraș, pentru a fi și odraslele lor în rând cu cele ale învățătorilor, preotului, țârcovnicului sau ale boierului. Neavând alte posibilități de
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
n.n.) n-ai ce lua" - spune un proverb albanez. Deprinderea de a economisi, comportamentul stimulat de convingeri economice se formează prin învățare, exemple și exersare. Rolul cel mai important în acest demers educativ revine părinților și educatorilor cărora le adresez îndemnul: învățați-i pe copii și tineri cum să câștige și să economisească banii, pentru că dexteritatea de a i risipi o dobândesc singuri! PLIMBAREA Pentru persoanele care și-au încheiat activitatea profesională și au intrat în concediu nelimitat, ieșirea zilnică dintre
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
în mijlocul lor. Un enunț, care vizează înalta menire a educatorilor dintotdeauna și de pretutindeni, îmi persistă în memorie și pe care îl actualizez: Profesorul, de orice specialitate și vârstă, trebuie să fie pentru învățăcei o sursă nesecată de informații, de îndemnuri cu finalitate formativă și nicidecum un emițător de opinii politice, de date autobiografice, de amintiri din viața personală sau de bancuri. Participând cu puțin timp în urmă la reuniunea unei clase care a absolvit acum 25 de ani, am încercat
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
procesului formativ, într-o epocă de schimbări fundamentale și de inerente privațiuni, autorul a știut să-i facă față cu demnitate, punând la lucru însușiri native, dar și calități dobândite prin muncă. Labor improbus pare a-i fi fost, după îndemnul unui dascăl șendricenean, o deviză permanentă, ineluctabilă, ale cărei efecte se recunosc în activitatea sa de pedagog, de conducător al unor instituții didactice, de publicist și scriitor mai apoi. Munca, rânduiala, disciplina, conștiința datoriei, devotamentul social, iată laitmotivele programului ce
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
de ponoase și să reaprindem în noi scînteia aceea de divinitate pe care o experimentăm între ordine și haos și care e tot farmecul pe care îl purtăm, ajungem rapid într-o explozie de Lumină. Și-atunci ne întoarcem la îndemnurile anticilor de a ne cunoaște, pentru că ceea ce căutăm este în noi. Cum spunea rabinul Bunam, în relatările lui Heinrich Zimmer și Mircea Eliade: "există ceva care nu e de găsit nicăieri în lume, nici chiar lîngă cel Drept și Sfînt
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
acelui rege și să stea în casa lui până la plecare. În cuvintele învățătorilor noștri, de binecuvântată amintire, nu se află spus: "mai bine să te lași ucis decât să încalci legea". Sfatul pe care mi-l dau mie însumi și îndemnul pe care vreau să mi-l fac mie, prietenilor mei și celor care-mi cer un sfat este să părăsească acele locuri și să se ducă undeva unde își pot practica religia și aplica Tora fără constrângere sau teamă; să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și fondatorul mișcării, Rabbi Nahman din Brațlav considera, în secolul al XVIII-lea, că Dumnezeu ne pedepsește pentru a ne aminti că trebuie să ne îmbunătățim purtarea și să ne purificăm sufletele de murdăria păcatului. El vedea în încercări un îndemn divin de a porni pe calea pocăinței. Pe de altă parte, Dumnezeu nu ne poate trimite mai multă suferință decât putem duce. În sfârșit, în scrierea sa Grădina sufletelor, mesajul este că există o cale de a găsi fericirea, chiar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cea a suferinței lor, pentru tinerii israelieni, un mod de a reînnoda legătura cu identitatea lor evreiască negată în primii ani ai întemeierii, iar pentru evreii din diasporă, un mod de a elibera vorbirea despre nenorocirile lor, dar și un îndemn de a-și elabora memoria în jurul genocidului și de a-și îmbogăți identitatea cu el pentru a continua să fie evrei. Catastrofa a oferit în același timp o justificare pentru supremația așkenazilor în Israel, menținându-le coeziunea în fața sefarzilor care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ceea ce Dumnezeu i-a făcut lui faraon și întregului Egipt pentru poporul Lui și eliberarea acestuiadddddd. Memorie a eliberării așadar, în primul rând. Zakhor îți comandă apoi să-ți amintești sacralitatea zilei de sabateeeeee. Memorie de creație și de libertate, îndemn la respectarea efectivă a sabatului. Zakhor îți cere apoi să-ți amintești lepra cu care Dumnezeu a lovit-o pe Miriam, sora lui Moiseffffff. Memorie a unei pedepse, desigur, dar și memorie a unei iertări, căci Miriam a fost iertată
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
căci Miriam a fost iertată pentru vorbele rele spuse despre fratele ei și s-a vindecat, punere în gardă împotriva clevetirii și, în sfârșit, amintire a măsurilor de luat atunci când se descoperă un caz de lepră și deci, încă o dată, îndemn la practicarea Legii. O singură dată Zakhor-ul biblic se aplică în mod clar unui eveniment colectiv negativ: amintirea atacului lansat de Amalec împotriva poporului evreu abia ieșit din Egipt, istovit, la capătul puterilorgggggg. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, poporul evreu l-
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
divină. Iar asta înseamnă unitate, codul binar nu mai ține, înseamnă că mintea trebuie să coboare în inimă și amîndouă trebuie să lucreze împreună. "Eu și Tatăl meu una sunt". Observatorul din cuantică suntem noi. Dar noi nu am urmat îndemnul anticilor, acel "Cunoaște-te pe tine însuți!" și încă nu e prea tîrziu. Am mers pe calea egoismului, a lui homo homini lupus și a lipsei de "bun simț" economic. Acum, ceea ce ni se propune, adică "sfîrșitul reglementărilor" e tot
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
tehnice și tehnologice, de organizare și conducere, dar putem remarca și un deficit de hărnicie, de pricepere și de dragoste în lucrarea pămîntului. Abordarea este una cronologică. Începe cu analiza bogatei prese dedicate agriculturii în 1910 și se termină cu îndemnul să ne întoarcem, fiecare cu cît poate, cu fața spre agricultură. Foarte bogate sunt disputele de idei analizate în această perioadă istorică. Una dintre cele mai importante, de pildă, e formulată astfel: "nu-i suficientă doar împărțirea pămîntului la țărani
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Halford Mackinder, Alfred Thaer Mahan, Nicholas Spykman, Pascal Lorot, Francis Fukuyama, Samuel Huntington, Paul Kennedy ș.a., propunîndu-ne "să redescoperim o sensi bilitate legată de timp și spațiu, pe care am pierdut-o în epoca motoarelor cu reacție și a informației". Îndemnul lui Kaplan este provocator. El este unul dintre cei mai reputați geopoliticieni ai zilelor noastre, prim analist la Sratfor, alături de Thomas Friedman, senior fellow la Centrul pentru o Nouă Securitate Americană și editorialist la "The Atlantic", fost în board-ul
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
standardizate. Societatea de consum de masă s-a născut din modelul Ford-Taylor de organizare a producției. Fără îndoială, strategii de segmentare a pieței și de diversificare a produselor au apărut încă din anii 1920. Astfel, General Motors a inaugurat, la îndemnul lui Sloan, o politică de diferențiere, propunând diverse variante de automobile, conform principiului: „O mașină pentru fiecare, după posibilitățile și după nevoile sale”. Totuși, în ansamblu, politicile de diversificare rămâneau limitate, dominate copios de seriile mari, standardizate. Începuturile fazei III
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
consumului fericit să nu amplifice nemulțumirea celor excluși, să nu exacerbeze dorințele și frustrările tinerilor lipsiți de mijloace materiale? Nu atât pletora imaginilor violente îi incită la violență, cât distanța dintre realitate și ceea ce apare ca model ideal, prăpastia dintre îndemnul la consum și absența reală a acestuia 32. Dacă e adevărat, cum susține George Gerbner, că televiziunea fabrică o „violență fericită”, adică o violență rapidă, nedureroasă, concepută pentru a nu deranja prin aceea că duce la un final fericit, este
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
grijă, ei trebuind să înfrunte dificultățile existenței fără a beneficia de reglementări și de susținere colectivă. Atomizat, redus la propriile forțe, încurajat să-și extindă nedefinit orizontul dorințelor sale, individul nu mai este pregătit să suporte mizeriile existenței. Sub potopul îndemnurilor de a se bucura de viață, prăpastia dintre promisiunea Edenului și realitate, dintre aspirațiile la fericire și existența cotidiană se adâncește implacabil. În civilizația fericirii de masă, fiecare tinde să se întoarcă tot mai mult înspre sine și vede atunci
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
urmează odele închinate autonomiei și inițiativei, flexibilității și creativității. Fiecare e invitat să-și evalueze și să-și perfecționeze competențele, dar și să-și aducă o contribuție personală, să se angajeze într-un progres continuu, să participe, să se implice. Îndemnul la dezvoltarea aptitudinilor este valabil pentru toate nivelurile întreprinderii: sunt vizați chiar și managerii, conducerea trebuind să permită creșterea capacității de înțelegere și de reflecție, rezolvarea problemelor, aptitudinea de a aprecia și de a decide. Perioada care sacraliza organizarea „științifică
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
la ritmurile și la preferințele sale. A ajuns un lucru „normal” să vorbești, în intimitate, de propriul libido, partenerii exprimându-și acum așteptările și gusturile, „corectându-se” unul pe celălalt. Cultura erotică din perioada hipermodernă e caracterizată nu atât de îndemnul la performanță, cât de un ideal de reciprocitate hedonistă dublat de un model de comunicare interpersonală. Formidabilul succes al Viagrei este prezentat adesea drept semnul ideologiei triumfătoare a lui Superman, adept al dopajului generalizat. Dar această explicație rămâne foarte parțială
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a programului modernității individualiste și materialiste. Și, cu siguranță, nu apelurile la „a-ți bate joc de fericire” vor schimba ceva. Nimic nu va opri promovarea în toate direcțiile a împlinirii subiective. O piață tot mai mare, tot mai multe îndemnuri la un trai mai bun; tot mai multă individualitate, tot mai multă exigență de fericire: aceste fenomene sunt strâns legate unele de altele. N-a avut loc nicio răsturnare de logică, ceea ce se întâmplă e un efect coerent, pletoric, ultim
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fiind lansat de King Cullen. Inovația consta în a reuni sub același acoperiș, departe de străzile comerciale și cu investiții reduse la minimum, produsele alimentare vândute inițial de diferiți comercianți specializați. 8. Primul magazin cu autoservire apare în 1916 la îndemnul lui Clarence Saunders, sub egida firmei Piggly Wiggly. Formula avea să fie introdusă în Franța în 1948 de către Goulet Turpin; vezi Etienne Thil, Les inventeurs du commerce moderne, Arthaud, Paris, 1966. 9. Gilles Lipovetsky, L’ère du vide, ed. cit
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în avantajul cui este privatizarea și de ce. Prezentăm în continuare fiecare dintre cele trei cazuri anunțate. Inițiativa de scutire de la plata datoriilor externe a țărilor puternic îndatoratetc "Inițiativa de scutire de la plata datoriilor externe a Țărilor puternic îndatorate" După multe îndemnuri la acțiune pentru rezolvarea problemei datoriilor țărilor în care cea mai mare parte a populației trăiește sub pragul sărăciei și după multe amânări propuse de Clubul de la Paris sau cel de la Napoli, Banca Mondială și FMIxe "FMI" au propus lumii
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
Shakespeare, autor în al cărui univers dramatic forțele nevăzute joacă un rol esențial. Fidelitatea față de viziunea poetului interzice orice eludare a problemei reprezentării fantomelor, figuri prin excelență ale prezenței invizibilului. Textul lui Craig dezvăluie însă și alte valențe teoretice. Căci îndemnul adresat oamenilor de teatru de a nu șovăi să abordeze reprezentarea invizibilului aducând în scenă fantoma nu pune în discuție, crede el, doar fidelitatea față de scrierile marelui elisabetan, ci și fidelitatea față de esența teatrului ca artă. Din această perspectivă, provocarea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
un spațiu în care invizibilul își găsește materializarea în vizibilul scenei. Iar constatarea că teatrul eșuează întotdeauna, într-o măsură mai mică sau mai mare, când e vorba despre incarnarea spectrului, nu face, după părerea lui Craig, decât să întărească îndemnul adresat artiștilor, acela de a se angaja cu și mai multă hotărâre pe drumul ce duce spre un orizont niciodată atins, ca și cum orice reprezentație teatrală ar trebui să-și facă un scop suprem din lupta cu ceea ce nu poate fi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de reprezentare propriu teatrului, proces centrat, de la un capăt la celălalt, pe „mișcarea pendulară care conduce când la incarnarea imaginilor teatrale, când la dezincarnarea lor”. Aceasta este provocarea teatrului: un necontenit du-te-vino între incarnare și dezincarnare și, așa cum Craig prelua îndemnul spectrului shakespearian, tot astfel Vitez apelează, pentru a se exprima, la o frază hamletiană: „Să sfidăm prevestirile”. Cheia acestei sfidări e întâlnirea cu fantomele. Dar perspectiva deschisă de Craig - aceea că mizele reprezentării scenice ar putea fi definite prin raportare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pământul, unde nimic nu le mai desparte, spațiu invadat de muzică și de care shite se va desprinde, înălțându-se în văzduh, pentru a dispărea apoi în ceață, aidoma fantomelor din alte piese no. N-am putea vedea aici un îndemn la a acorda o importanță specială costumului, înțeles ca formă căreia i se dă o anumită consistență și ca instrument al apariției? Iată un element constitutiv al teatrului no: shite este cel ce se întoarce pentru a se strecura în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]