5,200 matches
-
nimic. Vreau să vă zic că eu n-am fost niciodată pe stadion, pentru că, închipuiți-vă, Codrin al meu detestă fotbalul, iar Codrin, săracul, n-a avut niciodată cu cine să împărtășească bucuria de a asculta muzică de operă! Clara îngheță pe dinăuntru, dar continuă să zâmbească. — Adevărul e că nici eu nu mă omor după muzica de ope ră... și, în general, după muzica simfonică... La școală, mă rog, mă forțam să îndur muzica pe care ne-o punea profesoara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
seria turbatelor înjurături ale specialiștilor de tip revoluționar, mecanizatori făcuți doar printr-o spoială de instrucție, administrată în graba mare. Descărcându-și năduful pe utilajele care repede și mereu se defectau, alăturându-și injuriile și ocărând vremea rece, care le îngheța mâinile bătrâne și reumatice, asudau, așa, cu mic cu mare, de cum se înroșea pleoapa răsăritului, până ce obrazul livid al lunii văruia, vinețiu, prispele caselor solitare. Tărășenia cu Pepenoaica lui Nicanor Galan deveni apanajul soboarelor de bătrâne guralive din Goldana, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că de la apă, până în plafon, erau aproape zero și treizeci de centimetri Deci s-a băgat și mai încolo, pe pântece, cu pluta lui, să cerceteze ce este pe galerie și când s-a uitat mai cu atenție, i-a înghețat sângele în vine și a venit înapoi, degrabă Zicându-ne: băieți, ne aflăm în grea situație, galeria este plină de apă, e Dunăre peste tot, nu alta Auzind ce ne-a zis, ne-a pus pe gânduri și ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de prizonieri ai Muntelui Pietrosul Iar timpul trecea din ce în ce mai cu încetineală, de parcă sta să se închege asupra noastră Și eu, tot ascultând, jos pe schelă, deasupra Apei, dacă nu mai licărește, cumva, acel huiet și acea cutremurare de departe, am înghețat fără să iau seama și când am apăsat cu degetele în pulpa piciorului să văd dacă nu e congelată, am simțit carnea fierbinte și dureroasă și parcă înțepenind Așa că m-am urcat încetișor pe scară să mă încălzesc și ajungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
calea norocului fetei! Că și acolo, la străini, uite a și început sezonul și vremea nunților. Că la ei a stat din fiert zaibărul și ricadoanele alea... Că acolo, în țările calde, nu e ca la noi: iarna nici nu îngheață apa în cioburile ținute pentru curci, unele neamuri de păsări nu se-ndură să mai plece, încoace, spre noi, când se desprimăvărează, iar pepenii, portocalele, strugurii și alte poame nici nu prea au căutare, așa de mare-i roada anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
n-am reușit să plâng. M-am stropit pe față cu apă rece, am băgat capul sub robinet, Încercând să mă dezmeticesc. Am stat așa câteva minute, până am Început să simt cum mi se micșorează țeasta, cum carnea creierului Îngheață, se unifică, până când sub os mi-a mai răsunat o singură voce. Trebuie să fac ce trebuie, Îmi spuneam, să fac ce trebuie. Am Început cu lucrurile simple: 1. am renunțat să mă mai bărbieresc. 2. m-am Îmbrăcat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
profesoară de pian, imediat după admiterea lui la facultate. Purta din perioada refugiului la Iași, în cumplita iarnă a lui 1917, o suferință grea a rinichilor. Atunci, însărcinată fiind în ultima lună, stătuse o noapte întreagă ascunsă într-un beci înghețat de frica soldaților ruși, beți și mult mai periculoși decât inamicul. Posesor al unui pachet de acțiuni la Societatea Tramvaielor din București suficient cât să-i asigure o rentă anuală decentă, preferase ca încă din primul an de studenție să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
clipe chipul ei capătă expresia drăgălașă a unei fetițe bosumflate, lucru care o prinde de minune. Steak de vițel, salată, rose de Murfatlar, iar desert ruladă de ciocolată. Fără ciocolată pentru mine, intervine grăbit Smaranda. Mai degrabă ceva ușor ... da, înghețată cu stafide. Ospătarul încuviințează tăcut și pleacă după comandă, strecurându-se cu dexteritate printre mese și scaune. Rulada de ciocolată era preferata ta. Ce s-a întâmplat? se arată mirat Marius. Nu știu de ce, dar de la un timp nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-și un loc cât mai bun, în vreme ce nenumărate glasuri agitate strigă diverse sume puse ca pariuri. O întrecere între băutori? Darie își face loc în mulțime, împingând pe cei din jur cu coatele. Odată ajuns în față, ceea ce vede îi îngheață inima. În timp ce privește cu ochi impasibili către un rus uriaș, cu mutră fălcoasă, a cărui uniformă poartă amenințătoarele petlițe verzi ale trupelor N.K.V.D., locotenentul Rădulescu ține lipit de tâmplă țeava unui revolver Nagan. În mijlocul tăbliei jegoase a mesei trei cartușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
momentul de slăbiciune. "Mai bine așa. Ce ar spune oamenii despre comandantul lor dacă ar afla că cel care în clipele tensionate ale luptelor inspiră calm și hotărâre, nu este în realitate decât o epavă?". Cască nervos. Își bagă mâinile înghețate în buzunarele mantalei lungi de iarnă. Degetele sale întâlnesc marginile rotunjite ale portofelului din piele unde-și ține actele. Scoate fotografia Smarandei, roasă pe la colțuri și crăpată pe mijloc. Într-o scurtă de blană și pe cap cu o căciuliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care nu se vor mai întoarce. Poate că acum s-au întâlnit acolo, în locul despre care spune preotul și discută despre tendința sinucigașă a muritorilor de a oferi drept sacrificiu zeului Marte generație după generație. Sfarmă în pumn puțină țărână înghețată pe care o împrăștie încet peste trupurile celor din groapă. "Dumnezeu să vă ierte!". Un soldat se oprește gâfâind în fața lui. Ce s-a întâmplat? Trăiți dom' locotinent. Băieții au găsit o tanchetă! Poate o folosim pentru noi. Abil ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ușoară ca un fâlfâit de aripi îngerești mărturisește ușurarea unui suflet zbuciumat care acum se liniștește, odată ce auzise ceea ce dorise atât de mult să audă. Smaranda are ochii ațintiți asupra lui dar nu îl mai vede. Vălul rece al morții înghețase lumina lor iubitoare. Marius se apleacă deasupra ei, îi închide pleoapele și sărută obrazul marcat de paloarea fantomatică a morții. O durere sfâșietoare cum nu mai cunoscuse până atunci îi cuprinde tot corpul. Sentimentul unei depline singurătăți se prăvălește asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ceața vederii sale. Murmură stins, strivit în negreala neantului: "In den stillen Hain hernieder, Liebchen, komm zu mir!...".162 Ce frumoasă ești Smaranda și cât de caldă îmbrățișarea ta! Brrrr, ce frig, ce frig!Simt că am fundul așa de înghețat că pot sparge nuci cu el. Și când te gândești că iar trebuie să mai petrecem o noapte aici.. Lasă, Helmuth, oricum e mai bine aici decât în Rusia. Mulțumește lui Dumnezeu că ești întreg. Cât de curând toată gașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
află În cea mai aberantă ipostază a existenței. - „Nu se poate, răspunse. Nu ne putem rezuma la o simplă trecere biologică. Trebuie să ne vedem, ai să vii din cînd În cînd ca un plug peste memorie, chiar dacă ea va Îngheța ca scoarța pămîntului În timpul marilor ierni. Ce spui prostii? Dar tablourile tale Împodobind Încăperile mele? - cuiele de care sînt prinse nu au fost bătute În pereți cum se pare ci În carnea mea sîngerîndă... Te aștept chiar În noaptea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
spunea, visa adevăruri și rostea minciuni, ca singura condiție de supraviețuire. Ce lume e asta? gîndeam. În ce veac ne-am născut? Către ce mergem? Și fiecare din acestea pot fi, la distanță de timp, riguros probate azi cu date Înghețate În istorie, căci la diferențe de timp totul apare mai clar. - Și voi ce-ați făcut? Ce faceți? - vorbi ivit deodată lîngă mine ca-n atîtea rînduri. - Ce puteam face? Întrebai neînțelegînd dacă tonul lui era mustrător sau prietenos. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
luptă lungă cu serviciul de cadre din Universitatea București. Amândoi aveam de ispășit ceva. Eu eram de cinci ani șomer, el - cam tot așa... Decembrie 1989 ne-a găsit - pe el lector, pe mine conferențiar - de aproximativ 25 de ani. Înghețasem în aceste posturi. N-am devenit profesor decât în 1990, la 57 de ani. Acest fapt vă spune ceva, sper, despre cât de răsfățați am fost de regimul comunist... Nu, domnișoară Ioana Revnic, nu este o rivalitate între mine și
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
analize sociologice, atunci când partiționează locurile comune din jurul fiecărei analize cu miez, el reușește să fie un nemaipomenit critic de context. Actualitatea de dincolo de cărți, care, la noi, atunci când există, pare sortită unui etern discurs spumos și unui lichefiat flux narativ îngheață salutar în paginile lui Simuț. E drept că instrumentarul autorului Simptomelor... nu e perfect individualizat, că el se creează prin extinderea altminteri firavei zone de intersecție dintre istorie, critică și publicistică. Dar avem, fără doar și poate, un caz fericit
Idei contagioase by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8695_a_10020]
-
Matilda râdea și nu numai de Calcan, ci și de miniștri, cum era celebrul Zăroni, asupra căruia circulau un număr incredibil de anecdote, reînnoite aproape zilnic: revoluția părea să aibă am caracter pașnic; părea, dar curând râsul avea să le înghețe multora pe buze... . Prin anii 53, adică la cinci ani după moartea lui Stalin, sau mai precis după ce Hrușciov își dădu acordul ca trupele sovietice să se retragă de pe teritoriul nostru (detaliile acestui fapt senzațional cu importante, consecințe pentru noi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o să-ți aduci aminte de toți..." .. Totuși, insistai, nu se poate să-mi spuneți și mie despre ce document e vorba?" ,.Ba cum să nu se poată?! Și deschise dosarul, căuta în el și îmi dădu o scrisoare în fotocopie. Înghețai văzând semnătura. Era a unui coleg de facultate, care se refugiase în 1940 și care aflase că tatăl său, învățător în sat, fusese omorât de unguri cam la vreun an de la refugiu, într-adevăr, îndată ce trupele române trecură granița pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
reamintești că și tu ești unul, chiar dacă, vinovat sau nu, te aflai acolo să ispășești o pedeapsă. El chiar surîse: "La carceră!" În carceră fiecare gândea în felul său. Unii își spuneau (cei mai mulți) că trebuie să se miște, să nu înghețe și să moară. Eu, dimpotrivă, îmi spusei că mișcarea degajă energie și că după un anumit timp obosești tot mișcîndu-te și abia după aceea organismul nu se mai poate apăra împotriva frigului. Mă făcui deci covrig, îmi strânsei brațele la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
reacționeze ca ființe umane. Instinctiv îmi lipeam pe rând de scândura carcerei acea parte a corpului care simțea mai tare frigul, când umerii, când coastele, când șalele, dar mai mult spinarea, unde știam că sânt plămânii... restul putea să mai înghețe... picioarele, de pildă, tălpile goale, simțeam că ard după ce mai întîi deveniseră reci ca un sioi. Noroc că nu bătea vântul, era un sfârșit de februarie cu zăpadă care se topea, era umed, dar frigul iernii se mai domolise. ...Mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
urmă părea să confirme teama lor irațională de animale care simțeau că aveau să fie hăituite... Așa era, ca o nouă temă beethoveniană a destinului, bubuiturile în ușă ale securiștilor făcură în curând ca râsul să înceteze și ironia să înghețe. Scuză-mă, sânt patetică, dar am pentru întîia oară sentimentul că pot comunica din plin cu cineva... Ți s-a părut că nu te aud fiindcă nu ți-am răspuns, nu m-am angajat în adâncime în ideea că sîntem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ar fi dorit să fie crezută. "Victor, dragul meu, ce ți se întîmplă?" "Nimic, zisei, clănțănind, nimic!", și fugii, o luai literalmente la goană, să scap de frigul interior care urca tot mai mult din adâncuri și amenința să mă înghețe, spunîndu-mi liniștit că dacă fugeam, căldura nu pierise din mine... Mă oprii apoi gâfâind, dar mă îndoii ca sub crivăț, tremuram din toate mădularele. Desigur, îmi spuneam, acolo lângă geam unde stătusem mă trăsese tot timpul un curent și cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
adauge gălbenușul). "Și ce e cu asta?", zise domnul Culala. "Cum?! făcu Suzy. Păi îmi spunea chestia asta la ureche! În prima clipă am crezut că îmi face o declarație." "Aveai nevoie?", zise domnul Culala fără mirare. "Aveam, începusem să îngheț." " Nu e așa frig afară!", se miră el știind totuși că... "Chiar și când nu e frig, tot îngheți, stând ore întregi nemișcat"... zise doamna Culala ghicindu-i comodul gând de bărbat pe care soția îl scutea de cozi. "Numai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ureche! În prima clipă am crezut că îmi face o declarație." "Aveai nevoie?", zise domnul Culala fără mirare. "Aveam, începusem să îngheț." " Nu e așa frig afară!", se miră el știind totuși că... "Chiar și când nu e frig, tot îngheți, stând ore întregi nemișcat"... zise doamna Culala ghicindu-i comodul gând de bărbat pe care soția îl scutea de cozi. "Numai la asta nu mi-era mie gândul, dacă sîntem sau nu sîntem rău guvernabili", reluă Suzy uitîndu-se la mine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]