4,343 matches
-
câteva ore, căpitanul a ordonat oprirea. ― Scoateți hrana rece și mâncați. Plecarea, peste un ceas... Cei de la tunul lui Dumitru s-au adunat în jurul lui. Au început să cotrobăiască prin sacii de merinde. Tot ce aveau prin saci era aproape înghețat: conservă, bidonul cu apă... Până și coaja de pâine. Doar pesmeții au scăpat de îngheț. ― Mă fraților, eu merg la domnul căpitan, să cer voie să aprindem un foc zdravăn, ca să ne facem ceva apă de băut - s-a auzit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
niște apă pe mine, m-am târât pe scări, până jos. Eram chitită să-l găsesc pe Don și să-i explic clar că aveam trista sarcină de a-i prezenta demisia mea... în clipa când am intrat în bucătăria înghețată, un bărbat plinuț, scund, între două vârste s-a repezit spre mine. Purta o bluză de trening neagră, iar eu am avut din nou senzația că tocmai luasem niște halucinogene. Gâfâind și respirând greu, tipul mi-a spus: — Ce fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am spus eu nedumerită. Dacă ai chef să mănânci o pâine care ar hrăni o întreagă familie... Am făcut o pauză și am pus mâna pe pâine. Dacă ai chef să mănânci în mai puțin de-un minut o pâine înghețată, care ar putea hrăni o întreagă familie, e problema ta. — Foarte bine, a zis el cu o voce belicoasă. Așa o să și fac. Era clar că spusesem o chestie anapoda. Nu spusesem ceea ce trebuia. Și nu voisem decât să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
posomorât pe fereastră. —Bună, am spus eu, nerăbdătoare să vorbesc cu cineva. Ce faci? —Vino-ncoace, mi-a spus el arătându-mi ceva pe fereastră. O femeie și trei copii veneau pe alee, poticnindu-se prin ploaie. Păreau epuizați și înghețați bocnă. — E soția mea împreună cu copiii! mi-a spus el cu o voce ciudată. întâi Chaquie și acum Mike: cu toții erau înhămați la asta! Soția lui Mike avea pe umăr un rucsac. — Vezi geanta aia, a bolborosit Mike arătând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
distram sub nici o formă. Jocuri! Spunea întreaga mea înfățițare. Ce jenant! Dar săptămâna asta, am fost surprinsă să descopăr ce distractive erau jocurile respective. întâi ne-am împărțit în echipe și am jucat Red Rover. Alergam prin sala de așteptare înghețată și, în final, rupeam barierele formate din brațele celorlalți pacienți. Era un joc alarmant de vesel. După care cineva a adus o coardă de sărit. Au urmat câteva minute penibile, fiindcă toți ceilalți fuseseră chemați să sară, numai eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
știi, mi-a explicat ea. Trebuia să recunosc că procedase corect. La momentul ăla, n-aș fi putut să rezist. Dar acum nu mai era o problemă. 69tc "69" Toamna a venit pe furiș, vremea s-a răcit și aerul înghețat a început să miroase a iarnă. Ceva s-a schimbat. Mi-am dat seama că nu mai eram furioasă pe Luke și pe Brigit. Nu puteam să spun când exact se întâmplase transformarea. Iubirea de frate și iertarea nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
O amorțeală rece îi cuprinsese membrele, țintuindu-l pe loc. Își cuprinse capul în mâini și închise ochii strâns. De acum, ursul era lângă el. Costi se aștepta să-i simtă răsuflarea pe obraji. Iar se făcuse frig, o adiere înghețată îl învălui dintr-o dată, venind dinspre locul de unde bănuia el că se apropie fiara. Apoi se făcu din nou liniște. Foșnetul frunzelor încetase și nici picăturile de apă nu mai curgeau de sus. Deschise ochii și îndrăzni să privească printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spate nu se mai auzea nimic, noaptea era acum tăcută. Toma se mai liniștise puțin, dar rămăsese mai departe atent la orice zgomot din jur. Era o senzație foarte ciudată, de parcă întreaga fire rămăsese în așteptare. Își simțea tălpile picioarelor înghețate, de parcă ar fi mers desculți. Privi în jos și se cutremură, ceața groasă se ridicase deja până deasupra gleznelor și urca spre genunchi. Toată aleea era acum scufundată sub valurile albicioase ce se întindeau până dincolo de gardul viu de pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în întregime, dar putea să jure că se ridica deasupra vârfurilor molizilor din spatele lor. Acum se subțiase pe margini și părea că se apleacă peste ei, încercând să-i cuprindă. Deși nu bătea nici o pală de vânt, simțea un suflu înghețat venind dinspre ea. Moș Calistrat îl ținea strâns de braț ridicând toia gul în fața lor. Valuri mai închise la culoare se agitau pe suprafața ei, ca un lichid care fierbe. Toiagul lui Calistrat era ca o barieră de care negura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dar păstrează-le pentru mai târziu. Desigur că avea o mulțime de nedumeriri. Pentru prima dată de când venise în Baia de Sus, începea să aibă îndoieli. Văzuse cu ochii lui arătarea cețoasă scurgându-se din măruntaiele muntelui, îi simțise răsuflarea înghețată și răutatea nemărginită. Mai era și felul în care se ținuseră pe urmele ei. Alunecarea aceea pe deasupra pământului îl umplea de uimire. Însă, cel mai mult, îl contraria toiagul lui Calistrat. Deși bătrânul nu vorbise de loc despre el până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Zgribuliți, băieții și vârstnicul însoțitor, îndurau vântișorul care se pornise din spatele mănăstirii Sângeap. Ajunseră la Podu de Lut și văzură casele sătenilor împodobite cu zăpada albă, alaiuri de copii, care se bucurau de venirea iernii, făcându-și vânt pe apa înghețată a iazului. Intraseră în sat ca niște bravi eroi, dar, nu mică le-a fost mirarea, când tatăl lor îi luă la rost: De ce ați dat drumul fiarei din peșteră? Tată, dar e o biată bătrână. Ce putere poate să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
seama că ajunsesem acolo pentru că găsisem solzii aurii, care fuseseră începutul... După ce plecasem din Valea Verde, mă luasem după miliardele de solzi aurii care sclipeau în lumină, și ajunsesem la Platoul Adevărului. M-am gândit, privindu-mi imaginea din oglinda înghețată, care avea menirea de a încremeni adevăruri esențiale și nevăzute în lucirea sa, că dacă le-aș fi spus celor din Valea Verde că, în afară de Hoinarul pe care-l întâlniseră ei, eu eram, de fapt, în mod esențial, și Lupul
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
toată apăsarea sa, tot mai aproape de pământ. Îmi căutam banca dând cu mâneca hainei în stânga și-n dreapta să pot îndepărta neaua care o acoperea. Era locul meu și mă întorsesem acolo pentru a mă regăsi. Așezat pe acea scândură înghețată, îi lăsam răceala să-mi intre în corp și speram să mă pot îmbolnăvi ca să pot rămâne singur în pat. Atmosfera din clasă mi se părea tot mai apăsătoare. Parcă nu mai eram eu. Devenisem un actor care căuta să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
avut putere să mă prindă de mâini ca într-un dans moroșenesc unde se fac perechi mai discrete tocmai pentru a se lăsa lejeritate în joc, spunându-mi fără cuvinte că nu mă mănâncă și atunci i-am simțit palmele înghețate. Ea îmi ceruse să fim mai distanți și tot ea vroia acum să strice regulile? Ce puteam să înțeleg? Cum trebuia să mă port, dacă ea era așa de confuză? Am îmbrățișat-o, și ca să maschez tandrețea gestului, am început
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
inutile, va scăpa de încordare gemându-și plăcerea în auzul Creței și-l va pune la zid pe Petruș. Mâine se va face dreptate. Nu doar un vis Noapte și un tren auzindu-se de departe, ploaie și frig, mâini înghețate, pași căutându-și cărarea, câinii lătrând și un vânt care părea că mă dezbracă. Spatele mă durea zvâcnind în locul unde CFR-istul mă lovise cu pantoful lui ascuțit. Făcusem blatul și fiindcă n-am vrut să-i plătesc partea care
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
dintr-un stejar asemeni celui pe care-l văzusem prăvălit lângă lup. Dintr-o parte, rădăcinile lui îți dădeau impresia că e un om în genunchi care se oprise ca să se roage. Pe partea dinspre nord, de pe sub urme de mușchi înghețat, se ghiceau niște litere inegale scrijelite cu greutate de un cuțit. Am dat la o parte zăpada și mușchiul care mă încurcau să citesc, apoi am buchisit: “În amintirea lui Codruț”. Mai jos fusese scrisă și o dată, dar nu se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
răutăcioasă a tonului meu. ― Perfect, spuse el. Știu eu un loc. N-am comentat. Nu mă interesa locul În care aveam să mă despart de el, atâta timp cât o făceam. Așa că, o oră mai târziu, l-am urmat tăcută pe străzile Înghețate, cu o atitudine distantă. I-am remarcat foarte repede privirea ciudată, tipică lui În momentele În care Îmi ascundea ceva. M-a condus Într-o parte a orașului pe care nu o cunoșteam. Aveam totuși Încredere În el, așa că l-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
grup de oameni complet diferiți de tine, o solidaritate imposibil de refăcut mai târziu. Nici nu știu ce mă umplea mai mult de revoltă: faptul că fiecare zi din viețile noastre căpătase ritmicitate cazonă, că ne trezeam la șase, cu sângele gata înghețat în noi de șocul alarmei de închisoare ce suna deșteptarea, că trebuia să ne spălăm mereu în apă înghețată, motiv pentru care igiena noastră era mereu precară (aveam o colegă care mergea săptămânal acasă ca s-o spele maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mult de revoltă: faptul că fiecare zi din viețile noastre căpătase ritmicitate cazonă, că ne trezeam la șase, cu sângele gata înghețat în noi de șocul alarmei de închisoare ce suna deșteptarea, că trebuia să ne spălăm mereu în apă înghețată, motiv pentru care igiena noastră era mereu precară (aveam o colegă care mergea săptămânal acasă ca s-o spele maică-sa pe cap, pentru că părul ei foarte lung era mândria întregii familii și nimeni nu se putea atinge de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
săptămână întreagă în mod normal și mai mult dacă eram pedepsite, adică spălam fiecare vas de toaletă, fiecare chiuvetă, fiecare culoar și fiecare treaptă, spălam covoarele comune, ștergeam pereții și tablourile, precum și geamurile de la casa scărilor. Toate, firește, cu apă înghețată și cu cârpe aproape intrate în putrefacție. Într-o dimineață, pe când spălam holul de la intrare, m-am izbit de doi bocanci cunoscuți și, ridicându-mi privirea, l-am văzut pe bunicul de la Leșu, care m-a întrebat cu ochii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
străfundul neexplorat al ființei noastre. Ni se par străine ca gândurile altcuiva și de aceea nu le recunoaștem după cum nu ne cunoaștem nici pe noi înșine. Cineva bătu discret în ușă. Am tresărit brusc, ne-am uitat unul la altul, înghețați ca doi hoți prinși asupra faptului. O voce de afară strigă. ― Deschide! Eu sânt Cici. I-am șoptit să nu facă nici o mișcare. Trebuia s-o lăsăm pe Cici să creadă că nu-i nimeni acasă. M-a ascultat, supusă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
gândeam la ceva. Oboseala mă secătuise, iar starea de toropeală îmi dădea o plăcută senzație fizică. Într-un târziu, prin-tr-o lentă tranziție am simțit o apăsare și dinăuntru și dinafară. Mă apăsa materialitatea gândurilor prefăcute în plumb, mă apăsa inima înghețată, aerul, pereții și tavanul care sta să cadă. Prins între aceste două forțe opuse, care-și exercitau presiunea asupră-mi. mă vedeam neputincios de a întreprinde ceva pentru a mă elibera. Cu privirile încremenite, fixam în neștire o dungă de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
răspundă, continuam să conversăm despre lucruri indiferente, fără nici o legătură cu teribila faptă. Se cunoștea că-i un joc penibil, apăsător, pe care mă încăpățînam să-l duc până la capăt cu toată sforțarea supraomenească pe care mi-o cerea. Zâmbeam înghețat, vorbeam cu sufletul pustiu și mâna care trebuia s-o sugrume o mângâia, ca și cum nu se petrecuse nimic. Numai dacă cineva a trăit vreodată o întîmmplare identică, ar putea să-și dea seama de câtă stăpânire am dat dovadă ca să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
m-așteptam să izbucnească într-o explozie de dragoste. Se petrecea cu ea, se vede, același lucru care se petrecuse cu mine câteva clipe înainte.) Aștepta din parte-mi un semn, cât de mic, o încurajare, un da nerostit. Tăceam înghețat și-mi era teamă să nu-i vorbească chiar tăcerea mea. Atunci Mihaela, reprimîndu-și dureros simțirea, recurse in-conștient la un compromis. ― Uite, ți s-a desfăcut nodul de la cravată... Și cu mâinile tremurânde, agitată, încurcîndu-se și roșind de neobișnuita ei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acord. Și mulți nu vor să semneze. Preferă să doarmă, la Washington, pe grătarele unde iese căldura (iarna) de la clădirile guvernamentale. Când nu găsesc loc pe grătar și sunt beți sau drogați, se culcă pe bănci. Uneori, sunt găsiți, dimineața, înghețați. Într-o vreme, poliția, dacă îi găsea dormind pe bănci, îi aresta și îi ducea să-i țină peste noapte în arest ca să nu moară. Dar aceste "arestări" au stârnit proteste. Cu ce drept ne arestează poliția? au zis cei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]