8,846 matches
-
făcuse singur, cu ochii mijiți în fâșiile de lumină palidă. Toate bune? ne întrebă cu prietenie în timp ce eu mă avântam afară din mașină. Să vă ajut? Sally dispăru invocând o scuză subțire, în timp ce eu și Bez înfundarăm gențile prin intrarea îngustă, de-a lungul unor coridoare aglomerate, și în jos, pe scările acoperite cu linoleum, până la subsol. Când trecusem pe acolo cu o zi înainte, avusesem o confruntare macho, tipică, de la distanță, ca să vadă dacă am habar în ce mă băgasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
stilul lui Dali. Purta o vestă pescărească micuță și niște pantaloni de armată exagerat de largi; vesta țipa pe ea, în ciuda faptului că avea corpul foarte mic, iar pantalonii îi atârnau sub talie și abia dacă stăteau pe șoldurile ei înguste. Era o imagine bazată pe jocul proporțiilor, care scotea în evidență faptul că era foarte subțire: priviți, trebuie să fiu extrem de slabă ca să pot purta acești pantaloni grotesc de largi! — Să nu mă puneți să port togă, altfel nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
deștept, nu mă putui abține să nu remarc. Ah, bine, dacă-ți place tipul ăsta de deștept de Oxbridge care dă cu tifla în stânga și-n dreapta... Helen mai bău niște bere. Avea o față de pasăre: în loc de ochi, două despicături înguste și verzui, nasul, un cioc mic și ascuțit, iar buzele subțiri. Printr-o minune a aparatului de filmat, această combinație de trăsături era foarte atrăgătoare, astfel că Helen apărea adesea în spoturi comerciale TV. —Hugo nu pare să ia nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
O, dar mai târziu poate iau și niște vin de prune 1. Frâu liber exceselor mele. Capitolul șasetc "Capitolul șase" — Și aceasta, spuse Bez cu o mândrie care mie mi se păru exagerată, este platforma de servicii. Era o galerie îngustă, care se întindea de-a lungul unui perete, cu mult deasupra scenei. De-a lungul marginii acesteia se afla un parapet de lemn, care-mi venea aproape până la umăr, deasupra căruia era amplasată o bară, groasă cât o balustradă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
câțiva pași, până când am ajuns într-un loc în care puteam vedea mai bine ce se petrece deasupra capetelor noastre și mi-am dat capul pe spate. Silueta firavă a Tabithei se zărea mergând de-a lungul podului fix și îngust către platforma de servicii. Chiar dacă nu puteau s-o coboare, măcar reușiseră s-o urce din nou. În timp ce o urmăream, Tabitha s-a balansat un pic și s-a prins de unul dintre cablurile care-i ajungeau până la brâu, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ițelor de care e prinsă o marionetă. Omul din zona de servicii renunțase și se întorcea pe pod, ușurel, de parcă nu s-ar fi aflat la zece metri deasupra pământului, pe o chestie care, practic, nu era decât o bârnă îngustă, flancată de cabluri de oțel. Vocea lui se auzi din nou în căști. Da, bine, frate. Vin, îi răspunse mașinistul de jos. Se întoarse către mine. Nu poate să vadă nimic, dar nici nu era de așteptat să vadă. Buba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
spună lucruri frumoase despre colegele ei actrițe. —Ai auzit? zise ea. I-au oferit lui MM postul de director artistic! Nu e genial? Purta obișnuita-i rochie burlan, din lycra, neagră și până la glezne, care îi punea în evidență șoldurile înguste și-i ascundea picioarele, nu erau chiar perfecte. Trebuia să recunosc că manevra era foarte reușită, dacă nu știai deja că are pulpe groase. I-au oferit ei postul? zise Hugo, cu scepticism. Cred că nu i-au cerut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
drumul - am să-i strig tare de tot la ureche: PĂCĂTOS NENOROCIT! Pun pariu că o să mor de râs... Culoarea semaforului s-a schimbat. Am demarat și am făcut stânga la McDonald’s înspre Brondesbury, un șir lung de străzi înguste, cu căsuțe strâns înghesuite unele într-altele și mașini parcate pe ambele trotuare, astfel că trecerea oricărui vehicul mai lat decât Escortul meu presupunea o serie întreagă de manevre evazive. Ajungând la podul de cale ferată cu ambele oglinzi retrovizoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
oftat, și s-a dat la o parte, făcându-mi semn să intru. Era un apartament tipic pentru locuințele sociale, prost proiectat și împărțit în cât mai multe cămăruțe posibil. Ușa de la intrare dădea într-un hol central scurt și îngust, de-a lungul căruia se vedea un șir de uși așezate suficient de aproape una de alta ca să anunțe dimensiunea meschină a camerelor din spatele lor. Prima ușă pe stânga era a sufrageriei; acolo m-a condus Hazel. Față-n față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
invitația sugerată. — Îmi mulțumesc oricum că ai stat de vorbă cu mine, am zis. Sper că nu te-am sâcâit prea mult. Hazel s-a ridicat și m-a condus spre ușă. Am urmat-o pe micul hol atât de îngust, încât a trebuit să deschidă ușa și să iasă înaintea mea pe palier pentru a-mi face loc să trec fără să ne ciocnim. A, pentru puțin, replică ea, pe un neutru. Sper că ți-am fost de ajutor. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ăsta, gândi el. Începe să mă enerveze...“ — Vrei să mănânci? o întrebă cu voce tare și, când ea își ridică ochii și îl privi, făcu gesturi exagerate de a duce ceva la gură... Mâncare? Ochii negri se mișcară dincolo de fantele înguste ale pleoapelor și se așezară pe bananieri. Rămaseră acolo foarte ficși și apoi se întoarseră încet, întrebători. El agită mâna. — Du-te și mănâncă niște banane... Respiră ușurat văzând că, în sfârșit, se ridica în picioare și pornea spre bananieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vor fi de-ajuns și pe mai departe și nu va îngădui nimănui să vină să-i tulbure pacea; nici vreo indiancă, nici vreo albă, nici vreo negresă nu-l va tulbura doar din pricina unor sâni țepeni, a unor șolduri înguste și a unei guri tremurânde. Nu mai voia alte Lola în viața lui, nici alte Clarence, nici alte Etukos... Prefera să-și ducă mai departe singurătatea, pentru că doar în această singurătate înceta să mai lupte cu sine însuși. Piá a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai puțin de opt ani, Santa Cruz trecuse de la o capitală mică, având un aer provincial, la urbea modernă cu dezvoltare nestăvilită, înțesată de mii de mașini care nu găseau cum să scape din capcana în care se transformaseră străzile înguste și piețele minuscule ale orașului colonial și retras de lume Santa Cruz. Doar marele Bulevard al Republicii, de la Nord la Sud, și Bulevardul Libertador, de la Est la Vest, se deschideau ca niște artere gândite pentru trafic, dar deja după doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
trupul ușor. Căpetenia tribului și femeile îl priviră în tăcere. Când ieși cu povara și se îndepărtă, încetară să mai îngâne monoton și se întoarseră la ocupațiile lor, încheind chestiunea. A fost un marș greu, deschizându-și drum pe poteca îngustă, împiedicându-se de rădăcinile pe care nu reușea să le vadă, fiindu-i peste putință să dea de o parte tufișurile, lianele și plantele agățătoare care încercau să-i zgârie fața și se prindeau în părul fetei. Piá continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
moartea. Sierralta intră. Îl urmau Mr. Stevens, un bărbat înalt și elegant, cu accent bostonian, și Santiago Gubern, un tip șters și încruntat, care nu-și lua ochii de la desenele ce acopereau trupul lui José Correcaminos. Se instalară în jurul mesei înguste și grosolane. După saluturile de rigoare, Mr. Stevens trecu direct la subiect. — Bine, începu el. Sierralta tocmai mi-a prezentat noua situație. Poate că dumneavoastră nu mă credeți, dar adevărul e că n-am avut niciodată știre despre existența acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tânărului de pe caldarâm, acum obiectul atât de multor priviri nemiloase. Era un bărbat chipeș, cu păr blond, scurt, Întunecat la culoare din cauza apei care Încă se aduna În jurul lui. Ochii erau de-un albastru clar, translucid, fața era simetrică, nasul Îngust și delicat. În spatele lui, Brunetti auzi vocile polițiștilor care Începură să Împingă mulțimea În spate. Îl chemă pe Puccetti la el, ignorând noul salut pe care i-l prezentă tânărul. — Puccetti, du-te la șirul acela de case de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Se pricepe foarte bine la meseria lui. Vocea ei era caldă. Laudă? Afecțiune? Sub ei, motorul se liniști până la un tors egal, apoi se auzi bufnetul greu când alunecară În docul cimitirului. Brunetti se ridică În picioare și urcă scara Îngustă spre punte, oprindu-se În vârf să țină deschisă o parte a ușii batante ca să-i permită doctorului să treacă prin ea. Monetti era ocupat să Înfășoare odgoanele În jurul unui pilon care se ițea Într-un unghi nebunesc din apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
din bărci, lucru pe care i se părea că-l făcuse toată ziua, de când Îl luase prima barcă de acolo În urmă cu mai bine de douăsprezece ore. Deschise uriașa ușă a clădirii și o Închise iute În urma sa. Scările Înguste ce șerpuiau Încolăcit spre acoperișul clădirii slujeau drept un perfect amplificator de sunete și puteau auzi, chiar și de la etajul patru, ori de câte ori se trântea ușa. Gândul acesta Îl apăsă. Când ajunse la ultima cotitură a scărilor, simți deja mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Îndreptându-se Înapoi spre est, pe direcția din care venise Brunetti. Brunetti nu mai fusese la Vicenza de cel puțin zece ani, dar și-l amintea drept unul dintre cele mai Încântătoare orașe din Italia, centrul lui plin de străzi Înguste și răsucite de-a lungul cărora se Îngrămădeau palazzi În stil renascentist și baroc, amestecate laolaltă fără a ține seama de simetrie, cronologie ori de vreun plan. În loc de asta, cotiră pe lângă un imens stadion de ciment, trecută peste un pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
feroviar Înalt, apoi de-a lungul uneia dintre noile viales care se iviseră peste tot În Italia continentală În semn de recunoaștere a triumfului final al automobilului. Fără să semnalizeze, șoferul o tăie brusc la stânga și porni În josul unui drum Îngust mărginit pe dreapta de-un zid de ciment acoperit cu sârmă ghimpată. În spatele lui, Brunetti văzu o imensă antenă de comunicații sub formă de farfurie. Mașina coti Într-o curbă largă la dreapta și, În fața lor, Brunetti văzu o poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
plecă din birou. Când trecu de ușa de la intrare, se uită repede În ambele direcții, căutând pe cineva care să pară nelalocul lui. Se Întoarse la stânga, Îndreptându-se spre Campo Maria Formosa și apoi spre Rialto, folosind străzi lăturalnice și Înguste care să-i permită să scape de oricine l-ar fi putut urmări, dar și de batalioanele de turiști vorace care-și concentrau invariabil atacurile asupra zonelor din jurul pieței San Marco. În fiecare an devenea tot mai greu să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
invariabil atacurile asupra zonelor din jurul pieței San Marco. În fiecare an devenea tot mai greu să ai răbdare cu ei, să le suporți mersul sincopat, În insistența lor de-a merge câte trei În rând, chiar și pe cea mai Îngustă calle. Erau dăți când Îi venea să strige la ei, chiar să-i Împingă la o parte, dar se mulțumea să-și stăpânească această agresivitate prin simplul refuz de-a se opri sau de a-și modifica În vreun fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se dusese Înăuntru să citească ziarul și să bea o grappa. În orice caz, blana de nurcă rămase În dulap și ei plecară spre Casinò. Coborâră de pe vaporetto la stația San Marcuola și merseră pe jos de-a lungul străzilor Înguste și peste podul gârbovit ce ducea la porțile de fier ale cazinoului, deschise acum și Întinzând o Îmbrățișare primitoare tuturor celor care alegeau să intre. Pe pereții exteriori, cei vizibili dinspre Marele Canal, erau Înscrise cuvintele „Non Nobis“, „Nu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
gară sau la depoul de autobuze Piazzale Roma cu barca, câțiva trecură pe lângă el, chiar și la ora aceea. De obicei, În timp ce mergea pe jos, se uita În trecere la fațadele clădirilor, sus la ferestrele lor, de-a lungul străzilor Înguste, Întotdeauna atent la ceva ce poate că nu observase Înainte. Asemenea multor concitadini de-ai săi, Brunetti nu se sătura niciodată să studieze orașul, din când În când bucurându-se să descopere ceva ce nu mai observase până atunci. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-l primise signora Ruffolo, deși nici un mister nu Învăluia realitatea nevoilor ei. Brunetti traversă podul Rialto și coborî pe lângă San Cassiano, apoi o tăie la stânga, dând imediat peste turnul scund al bisericii San Boldo pe dreapta. Coti pe-o calle Îngustă și se opri În fața unei clădiri joase. Numele „Ruffolo“ era gravat Într-o grafie delicată pe plăcuța de metal din dreapta soneriei; și de pe una, și de pe cealaltă curgea În dâre rugina și decolora tencuiala care se desprindea Încet de pe zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]