6,555 matches
-
de Artă. Cu el mă întâlnisem și la Luvru, și la Ermitaj, și prin alte muzee mari ale lumii. La Toledo, unde și odihnește din 1614, a lăsat multe opere prin biserici și palate, printre care și cea mai cunoscută, "Înmormântarea contelui de Orgaz". S-au scris multe despre marele pictor și viața sa, unele adevărate, altele inventate. Printre adevăruri e că a avut o relație cu o Dona Jeronima de Las Cuevas, care i-a dăruit la 1578 un fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mult prea îndepărtat"! Unica prezență a unui demnitar român a fost aceea a ministrului culturii, Ion Caramitru. Îl cunoșteam de 20 de ani, fusese la Berlin cu Teatrul "Balandra" după scandalul cu "Revizorul", îi stătusem alături la Cimitirul "Bellu" la înmormântarea lui "Nea" Tomiță Caragiu, fusesem împreună la Bienala de la Sao Paulo în 1991 cu "Hamlet". Aveam să ne întâlnim la Aeroportul "Charles de Gaulle" din Paris, amândoi cu aceeași destinație Montevideo. Eu mă întorceam "uns" ambasador, el în calitate de candidat al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să-l viziteze; a zăcut și a murit neștiut, asistat numai de bătrâna lui soție, o nobilă germană foarte vul gară. Moartea lui a surprins pe toată lumea. Însă atenția publică, care a lipsit ultimelor sale zile, s-a reînsuflețit pentru înmormântarea lui. Existau temeri de o demon strație populară, o acțiune în forță a tinerimii pentru a-l duce cu forța la Panteon. Eu făceam parte, împreună cu Berryer, care era acolo o apariție ciudată, din delegația Camerei însăr cinată să urmeze
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de visuri, mai săraci de viață, înmormântați în toamnă și ceață”, se descompun. Ploaia și ceața măresc indeterminarea, vagul și sunt agenți ai izolării și degradării, ai uniformizării materiei. Presimțită în letargia târgului sau activată de clopotele și cortegiile de înmormântare, „teama morții” plutește deasupra orașului ca un „liliac tăcut și uriaș”. Pe de altă parte, somnul, ca preludiu al trecerii în neființă, este o stare binefăcătoare, de uitare, de liniște, dincolo de durere, o misterioasă satisfacție pe care o aduce contactul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
Esmeralda = cinci decese în aceeași familie în răstimpul a doar nouă zile. Al șaselea deces survenit în urma nesăbuitului refuz al "netrebnicului Vasi Holler, într-un acces de egoism deșănțat" a urmat imediat și el: verișorul Gaby, venit la una dintre înmormântări cine să mai știe la care? -, a realizat că, dacă și așa au murit atâtea rude, dacă Vasi n-ar fi refuzat "atât de nesăbuit" cadoul, i-ar fi revenit și lui o parte nu de neglijat. Gaby știa, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
vedere strict teoretic, după cum s-a exprimat fără înconjur Academicianul Doctor Doctor honoris Causa Robin R. Robinson, vârful de lance al celor ce țineau partea părinților reclamanți. (Și aceștia constituiau o problemă: patru dintre ei nemaiapucând dezbaterile pe fond... La înmormântarea domnului Vasile Stan Senior, tatăl fostului elev Vasile Stan Junior, însuși preotul și-a arătat regretul că decedatul n-a avut măcar mulțumirea să cunoască verdictul Justiției suverane în cazul procesului distinsului învățător Dr. Vladimir Horowitz. Și, treptat, a mai
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
de Inspectoratul de stat pentru protecția muncii și Consiliul județean al sindicatelor Vaslui, interzisese (tot datorită dispozițiilor În vigoare) „...publicarea numărului accidentelor de muncă mortale și a celor soldate cu invaliditate”. Deci, dușmanii poporului nu trebuiau să se bucure de Înmormântările muncitorilor decedați la serviciu sau de scaunele cu rotile ale acestora. c.y. „Liniștea morții” și „Lexicul erotic” Din „Nota de sesizări” numărul 3/1-31 martie 1974 din care ne-am hrănit, poate, simțul umorul până acum, am extras și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
repede de cei ce au fost În epocă <<zvonerii>> și <<răspândacii>> adică, fabricanții de bârfe din curtea Securității și cei ce le colportau În societate. Astfel, una din mizerii a fost aceea În care se povestea că preotul avea o Înmormântare În satul Rediu (suburbie a Vasluiului) și că grăbit să plece la un meci al echipei „Viitorul” ar fi spus: Hai să ducem mai repede satana la groapă ca să nu pierd meciul de fotbal!”. Am discutat cu părintele pe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
în scurt, de preamilostivul și bunul părinte, păstorul și dupre Dumnezeu povățuitorul.” <footnote Dascălul Isaac, originar se pare chiar din părțile Neamțului, a fost un ucenic apropiat al Starețului Paisie, prieten și secretar al acestuia. Cuvântul său solemn rostit la înmormântarea lui Paisie Velicikovski s-a păstrat în manuscris (ms. românesc BAR 1860, file: 32-60) și a fost editat de preot dr. Paul Mihail în completarea cronicii ultimelor zile și îngropării starețului Paisie. Vezi: „În legătură cu participarea Episcopului Veniamin Costachi la înmormântarea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
înmormântarea lui Paisie Velicikovski s-a păstrat în manuscris (ms. românesc BAR 1860, file: 32-60) și a fost editat de preot dr. Paul Mihail în completarea cronicii ultimelor zile și îngropării starețului Paisie. Vezi: „În legătură cu participarea Episcopului Veniamin Costachi la înmormântarea starețului Paisie de la Neamțu”, Biserica Ortodoxă Română, 105 (1987), nr. 3-4, p. 109-116. Textul poate fi regăsit și în Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui Stareț”, Editura Deisis, Sibiu, 2002, pp. 359-367, traducere de Elena Lința. footnote> Așa își începea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Neamț, 1816), „Tipicul” (Iași, 1816). Comentariul său, plasat la începutul propriei traduceri din „Cartea lui Varsanufie” (1787) îl califică drept primul patrolog român. Profund legat de starețul Paisie, scrie și o biografie a acestuia. Cuvintele sale de despărțire rostite la înmormântarea și la slujbele de pomenire ale Starețului Paisie s-au păstrat până astăzi și-l prezintă pe autorul lor ca pe un maestru în retorică și ca pe un filolog rafinat. Rămâne la Neamț până la moartea sa, survenită în 25
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
ne putem imagina cam câți dintre noi sunt strict dependenți de această fabuloasă cifră destinată protecției sociale. Ne vom descurca prin politici fiscale, prin vânzarea întreprinderilor și prin închiderea (conservarea-îngroparea) altora. La căpătâiul falimentului economic ne așteaptă, ca la orice înmormântare tradițională din partea locului, un parastas. Bunurile pământești vor fi împărțite celor rămași, sub formă de pomeni, mai ales pentru cei mai amărîți dintre noi. Personal, nu împărtășesc ideea vinei unilaterale a guvernelor României pentru adâncirea în subdezvoltare și politicile de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
larg, ale femeilor educate. Venirea comunismului a acordat prevalență muncitoarelor și țărăncilor (clasei conducătoare și principalei sale aliate). Femeile educate (intelectualele) nu au putut avea proeminență. Comunismulxe "„comunism" a consfințit politica datoriilor multiple pentru femei, devenite universal „tovarășe” pe fondul înmormântării drepturilor individuale, a individualismului și a interesului personal. Istoria a evoluat astfel încât „doamnele” au cerut drepturi pe care nu le-au primit pe deplin, iar „tovarășele” au intrat în era multiplelor îndatoriri. Socialistele începutului secolului XX voiau însă drepturi pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
și confecționau ciururi și site) și lăutari. Acest dar înnăscut se întâlnește și în comunitatea Filadelfia, Buzău, sau mai bine zis, numai în această comunitate, ei cântând cu dragoste și din toată inima, participând oriunde sunt invitați: programe speciale, nunți, înmormântări, evanghelizări etc. În încheierea datelor despre această etnie, doresc să mă refer din nou la cei doi termeni: „rom” și „țigan”, pentru că apar foarte multe probleme de la acești termeni! “Rrom” este termenul folosit în limba romani pentru a desemna etnia
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
comunitate în care am fost, și nu puține, nu m-am simțit mai aproape de cer ca la Filadelfia. Muzica e la ea acasă. Sunt născuți numai să cânte. Păcat că în ocazii deosebite nu este invitat corul comunității Filadelfia. (cu excepția înmormântărilor).Muzica lor este bogată și melodioasă, asemănătoare cu cea care o vor cânta mântuiții în ceruri. Când plecam de la biserică simțeam că am fost în prezența Domnului. În cei zece ani petrecuți în comunitate m-am simțit foarte bine, chiar dacă
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pare că avea mult talent pentru pian. Era diplomată magna cum laudae a conservatorului de muzică de la Iași. N-am avut parte de mama mea decît vreo șase ani, a murit foarte tînără. Nu-mi amintesc de ea, decît ceremonia înmormîntării, care era, pe vremuri, cu mare pompă. Parcă văd și acum acei dricari încălecați pe cai înveliți în stofe negre și cu pompoane, alb cu negru, pe cap, în jurul dricului; mulțimea de preoți în vestminte bisericești; muzica militară cîntînd marșuri
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
4 ianuarie 1926, parlamentul a ratificat această hotărîre și în același timp a votat alcătuirea regenței din principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, primul președinte al Curții de casație. Trimis la Londra să reprezinte familia regală română la înmormîntarea reginei-mame, Alexandra a Angliei, principele Carol nu s-a mai întors în țară, ci a rămas în străinătate, în tovărășia Elenei Lupescu. Numele acesta, cunoscut pînă atunci numai într-un cerc restrîns de inițiați, a fost astfel destinat unei largi
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
un asemenea eveniment s-a și ivit. Garda de Fier a adus în țară cadavrele lui Moța și Marin, căzuți în războiul civil din Spania, în rîndurile lui Franco. Se știa, Garda de Fier va încerca să facă din actul înmormîntării celor doi legionari o manifestație politică. S-a pus deci chestiunea pentru Ministerul de Interne, dacă această înmormîntare, care ar putea să degenereze în grave dezordini, putea fi încuviințată. Iuca, încrezător în angajamentele luate de Corneliu Codreanu și ceilalți fruntași
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Marin, căzuți în războiul civil din Spania, în rîndurile lui Franco. Se știa, Garda de Fier va încerca să facă din actul înmormîntării celor doi legionari o manifestație politică. S-a pus deci chestiunea pentru Ministerul de Interne, dacă această înmormîntare, care ar putea să degenereze în grave dezordini, putea fi încuviințată. Iuca, încrezător în angajamentele luate de Corneliu Codreanu și ceilalți fruntași legionari, că vor face o înmormîntare creștinească, fără caracter politic, a autorizat cortegiului mortuar al lui Moța și
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
politică. S-a pus deci chestiunea pentru Ministerul de Interne, dacă această înmormîntare, care ar putea să degenereze în grave dezordini, putea fi încuviințată. Iuca, încrezător în angajamentele luate de Corneliu Codreanu și ceilalți fruntași legionari, că vor face o înmormîntare creștinească, fără caracter politic, a autorizat cortegiului mortuar al lui Moța și Marin, să parcurgă traseul fixat, cel mai scurt, pînă la cimitir. Cortegiul mortuar însă n-a mai fost o înmormîntare creștinească, ci o adevărată sarabandă, dezlănțuită de la un
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
și ceilalți fruntași legionari, că vor face o înmormîntare creștinească, fără caracter politic, a autorizat cortegiului mortuar al lui Moța și Marin, să parcurgă traseul fixat, cel mai scurt, pînă la cimitir. Cortegiul mortuar însă n-a mai fost o înmormîntare creștinească, ci o adevărată sarabandă, dezlănțuită de la un capăt la celălalt al Bucureștiului, spre a culmina în centrul capitalei, în marșul oficial și public al gărzilor în uniforme verzi, cu drapele și pancarte de propagandă politică. În fruntea acestui marș
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
În numele cărui naționalism, atunci, de care Garda de Fier a făcut atîta caz, a fost asasinat Nicolae Iorga? Naționalismul lui Iorga era profund, nu de fațadă; Garda de Fier, în fond, asasinase naționalismul. Ieșeam de la cimitirul Bellu, unde asistasem la înmormîntarea unui prieten, cînd din droaga primăriei, la poartă, se scotea un mort. Era cadavrul marelui Nicolae Iorga, adus pe furiș, înainte de a fi anunțată familia. Nu-mi venea să cred ochilor. Tot o echipă a morții l-a ridicat de
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
sterilizarea câinilor vagabonzi rezolvă problema, nu cunoaște Întreaga complexitate a acesteia. Am trăit problema turbării canine citadine, am trimis sute de copii nevinovați la vaccinarea antirabică și i-am supus cu bună știință virusului și accidentelor postvaccinale; am participat la Înmormântarea colegului, victimă a vaccinării, dr. Mircea Wegner*, m-am supus vaccinării În urma unui accident de muncă. Cred că nu s-a găsit Încă și va mai curge multă apă pe râurile țării până când o idealistă sau un idealist să-mi
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mai ușor căile minții și se Înscrie În căsuțele memoriei pentru o perioadă mai lungă de timp. Începutul sfârșitului În 10 martie 1987, ora 1000, În gara Iași, venind cu trenul din comuna Axente Sever, unde participasem cu Milly la Înmormântarea cumnatului nostru Popa Mihai, la coborârea din tren cu două geamantane mai mari și atent la Milly, care cobora prima, am pus piciorul drept pe un colț de gheață ce mai persista singuratec pe suprafața peronului curățat. Am alunecat și
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
comunismului și ateismului. Acest fapt trezește reacția adversă a oamenilor de astăzi și indiferența lor pentru biserica catolică. Nici pe el nu-l interesează biserica, iar când va muri nu are nici cea mai mică dorință de a avea o înmormântare religioasă. Copiii nu trebuie botezați când sunt mici ci lăsați să decidă singuri când vor fi adulți. Ceilalți care îl ascultă îi împărtășesc cele afirmate și discuția continuă apoi pe alte teme. Nici nu știu dacă să mă bucur sau
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]