5,591 matches
-
ți-am adus un pardesiu, încercă-l!..” zise ea și i-l întinse. Era foarte frumos, de culoare gri-cenușiu, și îi venea perfect. Bucuria lui nu cunoscu margini. Ea, cu un zâmbet mulțumit care îi lumina fața, căpătând înfățișarea Vasilicăi, învăluită în ceață, fără să spuie niciun cuvânt, dispăru din cameră. “-Fata, Fata..!” strigă el prin somn, și se trezi... Ceasul arăta orele trei și jumătate dimineața... O nouă zi începu. și, tot cu gânduri. Afară viscolul izbea fără încetare, cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
este mântuirea lumii că a înviat Hristos Cel Atotputernic Să ne înnoim sufletul si să serbăm această zi creștinește. Să ne arătăm vrednici de cealaltă înviere. Ea va veni! Amin! Hristos a înviat, iubiți credincioși!.. își încheie Părintele Paroh, predica, învăluindu-i pe toți cu un zâmbet cald și bun. -Adevărat a înviat!.. murmura toată mulțimea de credincioși. Adevărat a înviat!, părea să repete dangătul clopotelor, care se înălța... întâlnindu-se pe acoperișul lumii, glăsuind ca niște voci omenești. Glasul lor
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un căluș în gură; nu putea deschide ochii, pleoapele îi cădeau grele, iar gândurile înotau ca într-o ceață groasă, zile și nopți în șir, fără număr, a luptat fără răgaz... Amintiri halucinante... fierbințeli îi zguduiau tot trupul. Totul e învăluit în ceață cu umbre nedeslușite... -Doamne, ajută-mă!.. își zise el în somn. Fără să deschidă ochii, s-a ridicat încet în pat... apoi, s-a lăsat încet-încet, simțind o amorțeală între umeri. Nu-și putea aminti tot... doar, și-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
spele picioarele. Când i-a atins tălpile, el a tresărit, în somn, din tot trupul și s-a făcut covrig în pat. ”-Nuu... nu, Fata, nu!.. se apără el. Lasă, lasă că mă spăl singur!”. ”-Cum vrei tu!” și, dispăru, învăluită într-un nor de lumină. Când s-a trezit era ora opt și un sfert. Sări din pat ca ars. Era de Sfânta Maria... -Trebuie să mă grăbesc, să nu întârzii la Biserică!.. murmură el. Era vineri noaptea înspre sâmbătă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-i cu drag, picioarele, de la genunchi În sus, la fustița din material colorat, transparent. I se păru atât de frumoasă, Încât, nu și-ar mai fi mutat privirile, În veci de veci, În altă parte; și, cu ele flămânde, o Învăluia; o Învăluia, Într-o totală uitare de sine, i se păru, ei, când, el, Își mișcă mâna, apucă cu poftă și nesaț, paharul cu apă rece, de fântână, pe care și-l duse, instantaneu, la gură, și, din care sorbi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
drag, picioarele, de la genunchi În sus, la fustița din material colorat, transparent. I se păru atât de frumoasă, Încât, nu și-ar mai fi mutat privirile, În veci de veci, În altă parte; și, cu ele flămânde, o Învăluia; o Învăluia, Într-o totală uitare de sine, i se păru, ei, când, el, Își mișcă mâna, apucă cu poftă și nesaț, paharul cu apă rece, de fântână, pe care și-l duse, instantaneu, la gură, și, din care sorbi, până la capăt
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Se petrece - ar mai fi spus medicul - un cataclism; cine poate să oprească uraganele tot mai dese care se năpustesc asupra Americii, și cît de puternică e America! Pot doi bieți oameni să abată o undă nevăzută, irezistibilă, ce-i Învăluie, doborîndu-i În primul așternut? Cam gogonată asta cu cataclismul, doctore, dar nu prea. Oricum, nimic letal În toată povestea asta, numai plăcere. Și mai era ceva: se tot vorbea de alienare - dar de unde? apropierea prin sex contrazicea mai toate teoriile
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cumva, doamnă? Sper că nu ți-ai rupt vreun picior... Stai, stai așa! Încerc eu să te ridic. Nu forța picioarele, o sfătui acesta, în timp ce-și apropia fața de părul ei scăpat din strânsoarea căciuliței căzute în zăpadă, învăluindu-se vesel în părul ei. În fața lor, un alt tânăr urmărea atent scena, îndoindu-se din mijloc de atâta râs. Laura și-a revenit repede din sperietură, mai ales când a înțeles din privirile lor că se distrau pe seama ei
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
-l știam, dar, de când îl cunoscusem, tot ce mâncam, beam sau vorbeam, avea aroma lui. Mă întrebam dacă voi reuși să nu cedez acestei ispite puternice, care se chema IUSTIN și, în același timp, îmi doream să mă las imediat învăluită de dorul sufletului și al trupului meu bolnav de iubire neconsumată, care tânjea după atingerile lui. Abia înghițeam câte puțin din mâncare. Îmi trecuse foamea ce-o simțisem după săniuș. Foamea mea era alta și de această dată îmi doream
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
uita vreodată? Dar..., asta e! Să nu cer Tainicele cărări ale iubirii Domnului mai mult decât îmi dă El... Am timp să fac un duș ca lumea, dacă tot am fost atât de matinală. Pe căldura ce pare că va învălui întreaga zi, se recomandă.” Sub duș, Laura s-a lăsat îndelung stropită cu apa adusă la temperatura camerei, privind gânditoare stropii care alergau jucăuși pe trupul ei atât de bine proporționat. Picăturile de apă se prelingeau pe trupul ei frumos
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pe sub umerii fetiței, semn că aceasta se trezise între timp și a fost nevoie să-i fie alături pentru a o adormi. „I-a mai spus vreo două povești, în mod sigur, să o poată adormi din nou”, gândi Laura, învăluindu-le pe amândouă cu privirea ei drăgăstoasă. Cu degetul arătător pe buze, ea se apropie și se aplecă să le sărute. Mai întâi își sărută mama pe obraz, apoi sărută fetița pe frunte și pe năsuc, exclamând în gând: „Scumpa
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o oră, după care o invitară pe Doina Avram, asistenta șefă. În timp ce puneau la punct ultimele detalii, soneria puternică a telefonului de pe birou le-a făcut pe toate trei să tresară puternic. Au început să râdă de sperietura ce le învăluise pe Marian Malciu toate. Doina Avram a fost cea care s-a liniștit prima și a răspuns la telefon: Alo, da! Da..., dar sunt... Înțeleg, desigur... Un moment, vă rog, să văd dacă este disponibilă...! Imediat. Pe dumneavoastră, doamna doctor
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
O obsedaseră Tainicele cărări ale iubirii două întrebări: „O fi greșit măsura? Îmi va veni bine?” În fața oglinzii a exclamat mulțumită și s-a grăbit să ajungă la el să o vadă. - Wow! Ce frumoasă ești, iubito! o întâmpină Eugen, învăluind-o cu priviri admirative. Arăți ca o fetișcană ieșită din bazinul de înot... - Nu râde de mine, răule!... Nu, nu te apropia! îi opri ea elanul, ghicindu-i intenția de a o îmbrățișa. Nu am nimic pe sub acest halat frumos
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în acea seară. Părea să poată asculta zeci de povești până să adoarmă, dar vocea atât de Tainicele cărări ale iubirii dragă a mamei sale a știut când să-și coboare tonul și să-și schimbe nuanțele pentru a-i învălui urechiușele astfel încât să o adoarmă. Somnul încerca puternic genele Laurei și a amânat momentul în care să ducă fetița la locul ei. A mai avut putere să-i facă semn mamei Lucreția să o lase cu ea. Îi era drag
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
astfel de tăcere. este o tăcere care îi explodează în auz. o tăcere care emană din obiecte, din pereți, care vine din exterior, din univers. este o tăcere a străzilor, a orașului, a dimineții, a spațiului. o tăcere care îl învăluie ieșind din propriul său creier. o tăcere aproape materială care n-ar putea avea decît o singură culoare : neagră. X deschide aparatul de radio. Ciudat. s-ar spune că în dimineața aceasta nimeni nu emite nimic. X încearcă să capteze
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
palat boieresc de pe una din străzile mitice ale capitalei române, Calea Victoriei. Pentru București, Calea Victoriei este ceea ce reprezintă la Paris rue de Rivoli, altfel spus o axă istorică a orașului. Undeva, la numărul 115, cred, se afla acest minunat mic palat învăluit într-un parfum aristocratic. Pentru cunoscători el se numea Casa Monteoru și avea în față o fru moasă poartă din fier forjat. Casa monteoru mai găzduia, la acea oră cînd îmi începeam eu viața de boem la București, sediul Uniunii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ri nu a copiat chiar totul, din cînd în cînd și-a mai permis și cîte un exercițiu de ficțiune, probabil cu un scop precis, pentru a-mi demonstra mie că știe și să scrie. efluvii grele de tandrețe mă învăluiră imediat : Domnișoara ri își pregătise, prin acele pagini inventate, șansa de a fi iertată. Pasajele obscure aveau deci rolul unor circumstanțe atenuante... am simțit imediat cum toată contrarietatea mea se evaporă, cum devin din nou permisibil și deschis. Dacă Domnișoara
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
că în inima era o altă dorință, au respectat-o, astfel că eu am învățat - iar aceasta este lucrul cel mai minunat din viața mea - să am stimă față de mine însumi. Pentru tineri, stima de sine, pentru misterul ce îi învăluie și, uneori, le sfâșie inima, este un aspect foarte important. Dacă învățam aceste lucruri de mici, în viață nimeni și nimic nu va reuși să ne terfelească demnitatea sau să ne micșoreze libertatea. În mod paradoxal, nici măcar Dumnezeu. Spun aceasta
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
așezată pe marginea scaunului lui și scuturîndu-i haina de impurități inexistente. - Ce gentil ești dumneata, domnule Pascalopol, vezi, deaceea te iubesc eu! Vorbele acestea le spuse cu atâta copilărie, că nu avură nici un sens erotic, dar Pascalopol fu mulțumit și învălui și pe G. Călinescu Otilia, și pe Felix în privirea lui satisfăcută. De acum încolo Pascalopol se interesa foarte serios de Felix, ședea cu el de vorbă în așteptarea Otiliei și îi aducea din când în când cărți. - Pascalopol, de ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de care vorbea scrisoarea. O împinse și mai tare în fundul buzunarului, cu intenția da a căuta un mijloc să se scape de ea. Costache stătu atât de mult în salon, încît Otilia, plictisită că nu vine la masă, îl descoperi învăluit într-un nor des de fum de țigară. - Papa, strigă ea, cu un reproș ce lui Costache, cu gîndulla alt lucru, i se păru grozav, dar ce faci? Ai umplut de miros toată odaia. Haide la masă. Otilia merse și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Georgeta, ce-i tot daizor cu "fată faină"? - Divină! exclamă Stănică. - Uf, ești agasant! Mai toarnă-mi puțin vin. Stănică turnă, apoi pretextă necesitatea unei convorbiri cu cineva în local și ieși afară. Georgeta se așeză mai bine lângă Felix, învăluindu-l într-un val de parfum fin. De afară se auzi deodată intrările unei orchestre masive. - Dansezi? Îl întrebă ea pe Felix. - Aproximativ! În fond, fata părea intimidată. Felix îi inspiraun respect paralizant și se silea să iasă din frivolitățile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ea, îndreptîndu-i unicul fir de păr, pe care acuitatea ochilor ei îl zărea în vârful țestei bătrânului. Moș Costache fu așa de mulțumit, încît primi să joace cărți, mizând cinstit, pe față, și continuă jocul și după ce pierdu. Satisfacția lui învăluia și pe Felix, căruia îi întinse, dintr-o dată, un fișic cu bani. - A-am uitat să ți-i dau, explică el, e dreptul dumitale. - Ei, Costache, nu e așa că domnul Felix e un băiat bun,cum ți-am prevestit eu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să spună ceva, să se justifice, dar moșierul dăduse repede un curs familiar glasului și invitase pe tânăr în sufragerie să ia un vermut. Orice încercare a lui Felix de a mai aduce vorba asupra problemei Otiliei fu infructuoasă. Plecă învăluit de gesturile afectuoase ale moșierului, însă tulburat. Din stradă, pe fereastra deschisă de la etaj, auzi limpede sunetele dulci ale flautului, reluând aria de menuet. Calea Victoriei pe porțiunea aceasta era destul de liniștită, și notele se auzeau uneori clare ca-ntr-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spre casă. În curtea care i se păru a avea un aer cimitiros, dezolat răsuna ecoul convorbirii din sufrageria cu ferestrele deschise. Felix îi găsi pe toți în jurul mesei, jucând cărți și vorbind ca și când nimic nu s-ar fi întîmplat, învăluiți în perdele mari de fum. Moș Costache, pe canapea, începuse să tușească, dar părea limpezit la față, normal. Așezată pe un scaun, alături, Otilia îi îndrepta aci punga cu gheață, aci plapuma, întrebîndu-l în șoaptă dacă se simte mai bine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca, prin explozie sau prin miracol, să se înalțe până la ceruri. Jocurile distrugerilor, care toate îi priveau și pe subsemnații, păreau făcute. 37 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Mîncărica-i fudulie... Băutura-i temelie! vărsă nițică înțelepciune cel cu clop, învăluindu-și partenerul într-un nor de stropi fini de salivă. - Dacă ești damigeană, te descălțăm! Dacă ești sticlă, te desfundăm! Dar dacă ești bidon, te deșurubăm! lătră și primul, deșiratul, cel se numea Chiose. - Bă Chiose nehalit, dacă punem botul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]