4,376 matches
-
pionul regelui cu două câmpuri și-n loc să fredoneze ca alteori fragmente din opere, tăcu, zicându-și: „Eugenia, Eugenia, Eugenia, Eugenia mea, scop al vieții mele, dulce sclipire de stele gemene în ceață, vom lupta! Aici, în jocul de șah, da, avem de-a face cu logica, și totuși ce nebulos, ce neprevăzut, în definitiv! Nu cumva și logica o fi ceva întâmplător, un rod al hazardului? Și apariția Eugeniei mele n-o fi oare logică? Nu s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a face cu logica, și totuși ce nebulos, ce neprevăzut, în definitiv! Nu cumva și logica o fi ceva întâmplător, un rod al hazardului? Și apariția Eugeniei mele n-o fi oare logică? Nu s-o fi supunând oare unui șah dumnezeiesc? — Păi cum, dom’le - nu ne-am înțeles că nu se poate reveni asupra mutării? Piesă atinsă, piesă jucată! — Da, așa ne-am înțeles. — Păi dacă-i pe-așa, îți iau pe gratis nebunul ăla. — E-adevărat, e-adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nebunul ăla. — E-adevărat, e-adevărat, eram distrat. Păi nu mai fi distrat, ori joci, ori castane coci. Și rămânem înțeleși: pièce touchée, pièce jouée. — Ce să zic, e sfârșitul lumii! — Așa trebuie. Asta-i valoarea educativă a jocului de șah. „Și de ce să nu fii distrat când joci ceva? - își spunea Augusto -. Dar viața e sau nu e un joc? Și la ce bun să nu te răzgândești la mutări? Asta-i logica! Poate că scrisoarea a și ajuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
intrat în horă, trebuie să joci. Și mâine? Ziua de mâine e-a lui Dumnezeu. Și ziua de ieri a cui e? O, ziua de ieri, comoară a celor puternici. Sfânta zi de ieri, substanță a ceții de fiecare zi!“ — Șah! - îl întrerupse din nou Víctor. — Așa-i, așa-i... Ia să vedem... Păi cum de-am ajuns în situația asta? — Ai fost cu gândurile aiurea, dom’le, ca de obicei. Dacă n-ai fi atât de distrat, ai fi unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu-mi prea amintesc. Se vede treaba însă că e potrivită. Dar ce ochi, băiete, ce ochi are Eugenia mea! — Eugenia? — Da; Eugenia Domingo del Arco, bulevardul Alemeda, 58. — Profesoara de pian? — Chiar ea. Dar... — Da, o cunosc. Și-acum... Șah încă o dată! — Dar... — Am zis șah! — Bine... Și Augusto își apără regele cu un cal. Și sfârși prin a pierde partida. Când se despărțiră, Víctor, punându-i dreapta ca un jug pe ceafă, îi șopti la ureche: — Vasăzică Eugenita, pianista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
treaba însă că e potrivită. Dar ce ochi, băiete, ce ochi are Eugenia mea! — Eugenia? — Da; Eugenia Domingo del Arco, bulevardul Alemeda, 58. — Profesoara de pian? — Chiar ea. Dar... — Da, o cunosc. Și-acum... Șah încă o dată! — Dar... — Am zis șah! — Bine... Și Augusto își apără regele cu un cal. Și sfârși prin a pierde partida. Când se despărțiră, Víctor, punându-i dreapta ca un jug pe ceafă, îi șopti la ureche: — Vasăzică Eugenita, pianista, ei? Bine, Augusto, bine; vei stăpâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ar fi cunoscut mama... Dar stai, ai să vezi când o să dormi în poala Eugeniei, sub mâna ei caldă și dulce. Și-acum ce ne rămâne de făcut, Orfeule?“ Prânzul din ziua aceea fu melancolic, plimbarea melancolică, melancolică partida de șah și melancolic somnul de peste noapte. VI „Trebuie să iau o hotărâre - își spunea Augusto, plimbându-se prin fața casei cu numărul 58 de pe bulevardul Alameda -; lucrurile nu mai pot continua așa.“ În clipa aceea se deschise unul din balcoanele de la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Căci își făcuse iluzia că biata micuță se îndrăgostise de el. Când, în cele din urmă, se despărți de don Avito, Augusto se îndreptă spre Club. Voia să-și risipească ceața din cap și din inimă jucând o partidă de șah cu Víctor. XIV Augusto observă că prietenul său Víctor trece prin ceva neobișnuit; nu nimerea nicio mutare, era apatic și tăcut. — Víctore, se-ntâmplă ceva cu tine... — Da, domnule, da, mi se-ntâmplă ceva grav. Și cum simt nevoia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Șahistul Lui Blănaru Lică El a-nceput să mute pe la șah Crezând că e o joacă Și începuse să se creadă padișah Victoriile chiar să-i placă. Și a avut ca partener Un prieten, pe șahistul, Vecinul lui de cartier, Profesionistul. Acum nu-și mai încape-n pene, Se crede mare
?ahistul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83199_a_84524]
-
de gravă preocupare pentru Samarkand. Alp Arslan l-a râvnit Întotdeauna, a Încercat chiar, În trecut, să-l cucerească. Numai conflictul său cu bizantinii l-a silit să Încheie un armistițiu, pecetluit prin alianțe matrimoniale Între cele două dinastii: Malik Șah, fiul cel mai mare al sultanului, a obținut mâna lui Turkan Hatun, sora lui Nasr; iar hanul Însuși s-a căsătorit cu fiica lui Alp Arslan. Dar nimeni nu se lasă Înșelat de aceste Înțelegeri. De când a aflat despre victoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de corturi și de iurte se Înalță de jur Împrejur, un adevărat oraș improvizat În care demnii reprezentanți ai Transoxianei trec neîncrezători pe lângă războinicii nomazi, cu lungi plete răsucite, veniți să-și reînnoiască jurământul de credință față de clanul lor. Malik Șah, având doar șaptesprezece ani, un uriaș cu față de copil, afundat Într-o bogată mantie de caracul, tronează pe un piedestal, același pe care s-a prăbușit tatăl său, Alp Arslan. În picioare, la câțiva pași de el, se află marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe un piedestal, același pe care s-a prăbușit tatăl său, Alp Arslan. În picioare, la câțiva pași de el, se află marele vizir, cel mai puternic om din imperiu, În vârsta de cincizeci și cinci de ani, căruia Malik Șah Îi zice „tată“, semn de extremă deferență, și pe care toți ceilalți Îl numesc după titlul său, Nizam al-Mulk, Ordinea Regatului. Niciodată o poreclă n-a fost mai meritată. De câte ori se apropie un vizitator Însemnat, tânărul sultan Îl consultă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
consultă din priviri pe vizirul său, care-i indică, printr-un semn imperceptibil, dacă trebuie să se arate primitor sau rezervat, senin sau neîncrezător, atent sau absent. Delegația din Samarkand, În Întregul ei, s-a prosternat la picioarele lui Malik Șah, care ia act de aceasta printr-o clătinare din cap condescendentă, apoi câteva notabilități se desprind din delegație ca să se Îndrepte către Nizam. Vizirul e impasibil, ajutoarele sale se agită În jur, dar el Îi privește și Îi ascultă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cea mai mare parte dintre locuitori sunt musulmani ca tine și ca mine. Se numește Yahoudiyé fiindcă se spune că Împăratul Nabucodonosor Îi așezase aici pe evreii pe care-i exilase din Ierusalim; alții susțin că soția evreică a unui șah al Persiei Îi adusese aici, Înainte de epoca Islamului, pe cei din comunitatea ei. Numai Dumnezeu știe adevărul! Tânărul nostru călător se Îndepărtă, așadar, Împăcat cu gândul de a-și continua drumul, chiar dacă ar fi trebuit ca bidiviul să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la adăpost de urechile lor. Comploturi, zvonuri, clevetiri, totul e raportat, explicat, dejucat, În mod discret sau pe față, ca exemplu. În primele momente, Nizam e copleșit, Înspăimântătoarea mașinărie se află În mâinile sale. Ea Îi aduce prețuirea sultanului Malik Șah, până atunci reticent. Părintele său, Alp Arslan, nu-i recomandase oare să se opună acestui tip de politică? „Când Îți vei fi strecurat pretutindeni iscoadele, Îl prevenise acesta, adevărații tăi prieteni nu se vor teme, pentru că se știu credincioși. În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sultanul să Înceteze să se mai Îndoiască de utilitatea șefului iscoadelor; de azi pe mâine, el face din acesta unul din apropiații săi. Dar Nizam este atunci cel care devine bănuitor În privința prieteniei care se naște Între Hasan și Malik Șah. Cei doi bărbați sunt tineri, li se Întâmplă să glumească Între ei pe seama marelui vizir, mai ales vinerea, zi de shölen, ospățul tradițional pe care sultanul Îl oferă apropiaților săi. Prima parte a festivităților este cu totul oficială, rezervată. Nizam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se Întâmplă să glumească Între ei pe seama marelui vizir, mai ales vinerea, zi de shölen, ospățul tradițional pe care sultanul Îl oferă apropiaților săi. Prima parte a festivităților este cu totul oficială, rezervată. Nizam stă așezat la dreapta lui Malik Șah. Îi Înconjoară cărturari și oameni de știință, se iscă discuții Însuflețite pe temele cele mai variate, de la prețuirea calităților săbiilor indiene sau yemenite până la diverse lecturi din Aristotel. Sultanul se Înflăcărează o clipă pentru acest tip de Întreceri, apoi devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În scurtă vreme, dovadă de o pricepere la fel de mare. Cu fidelitatea sa? Ce e mai simplu decât să mimezi loialitatea, ea nu pare niciodată mai adevărată ca pe buzele mincinoase. Mai presus de orice, Hasan știe să cultive În Malik Șah proverbiala avariție a acestuia. În mod constant, Îi aduce la cunoștință cheltuielile vizirului, Îi atrage atenția asupra noilor veșminte ale lui Nizam al-Mulk și ale apropiaților săi. Vizirul iubește puterea și pompa, Hasan nu iubește decât puterea. În această privință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vizirului, Îi atrage atenția asupra noilor veșminte ale lui Nizam al-Mulk și ale apropiaților săi. Vizirul iubește puterea și pompa, Hasan nu iubește decât puterea. În această privință este un ascet al stăpânirii de sine. Atunci când Îl simte pe Malik Șah cu totul cucerit, gata să-i dea lovitura de grație eminenței sale cenușii, Hasan creează incidentul. Scena se desfășoară În sala tronului, Într-o sâmbătă. Sultanul s-a trezit la amiază, suferind de o durere de cap. E Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tentativă de nesupunere, trupele trebuie hrănite, ba chiar Îndopate, că, pentru a veni de hac celei mai mărunte răzvrătiri, s-ar putea ajunge la cheltuieli de zece ori mai mari. Dar, aruncând pumni Întregi de aur, i-o Întoarce Malik Șah, se va ajunge la neputința de a le plăti solda; atunci vor Începe adevăratele răzvrătiri. O bună guvernare n-ar trebui oare să știe să-și păstreze aurul pentru momentele grele? Unul dintre cei doisprezece fii ai lui Nizam, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ne dăruiască mai mult, nu mai cheltuiți nimic. În ceea ce mă privește, am Încredere În nesfârșita mărinumie a Creatorului, nu voi păstra În sipetul meu nici măcar o singură monedă pe care aș putea-o cheltui spre binele musulmanilor”. Dar Malik Șah n-are de gând să urmeze pilda, el nutrește o idee de care l-a convins Hasan; poruncește: — Cer să mi se prezinte o listă amănunțită cu tot ce intră În vistieria mea și cu felul anume În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
solemn: — Îi făgăduiesc stăpânului nostru că, dacă-mi pune la dispoziție mijloacele, dacă poruncește ca toate documentele divanului să-mi fie Încredințate, Îi voi prezenta un raport complet de azi În patruzeci de zile. Vizirul vrea să răspundă, dar Malik Șah s-a ridicat deja. Se Îndreaptă cu pași mari spre ieșire, rostind: Foarte bine, Hasan se va instala În divan. Întreaga cancelarie va fi la ordinele sale. Nimeni nu va intra fără Îngăduința lui. Și peste patruzeci de zile voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
De altminteri, n-ar fi slujit la nimic, Înfruntarea dintre Nizam și Hasan devenise inevitabilă. În acea zi, sala de audiențe este o arenă pașnică, cele cincisprezece persoane care se găsesc acolo se mulțumesc să se privească În tăcere. Malik Șah Însuși, de obicei atât de exuberant, discută pe șoptite cu cămărașul său, morfolindu-și, cum Îi stă În obicei, vârful mustății. Din când În când, le aruncă o privire celor doi adversari. Hasan stă În picioare, Într-un veșmânt negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de copleșit. Înșiră În gând fraze Împăciuitoare, pe care nu va avea, fără Îndoială, niciodată prilejul de a le rosti. — Astăzi e ziua pentru care ni s-a făgăduit un raport amănunțit asupra stării vistieriei noastre, e gata? Întreabă Malik Șah. Hasan se Înclină. — Mi-am ținut făgăduiala, raportul e aici. S-a Întors către secretarul său, care i se alătură grăbit, desface legătura de piele și Îi Întinde teancul de hârtie. Sabbah Începe să citească. Primele pagini nu sunt, conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de acolo pagina treizeci și patru, unde știa că a trecut tot ce privește orașul Nishapur. Zadarnic. — Pagina nu e aici, spune el, a dispărut... Mi-a fost furată... Mi s-au Împrăștiat hârtiile... Nizam s-a ridicat. Se apropie de Malik Șah și Îi șoptește la ureche: — Dacă stăpânul nostru n-are Încredere În slujitorii săi cei mai vrednici, cei care cunosc greutatea lucrurilor și deosebesc posibilul de imposibil, el va cădea În greșeala de a se găsi astfel insultat și batjocorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]