44,660 matches
-
cred, ne-a legat. Privind desenul, așadar, constat cu melancolie că Victor Rebengiuc este unul dintre personajele care fac parte din destinul meu și care m-au sedus. Și în sensul în care spune Liiceanu acest lucru, adică, acela al șansei ca cineva să ne ia de mînă și "să ne scoată pe drumul mare al vieții și să ne ducă de o parte, de acea parte în care ni se dă șansa să ne regăsim cu viața noastră trăită ca
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
care spune Liiceanu acest lucru, adică, acela al șansei ca cineva să ne ia de mînă și "să ne scoată pe drumul mare al vieții și să ne ducă de o parte, de acea parte în care ni se dă șansa să ne regăsim cu viața noastră trăită ca destin, ceea ce înseamnă: trăită pe cont propriu." Vitalitatea lui excepțională, franchețea ideilor, a părerilor, felul în care s-a așezat, cu greutate, cu asumare, față de teatru și față de viață m-au fascinat
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
suferit, Cioran se consideră un impostor. Tînjește către suferința și eșecul lor căci, în miezul lumii trăind, se vede neputincios, neîmplinit, abia aici locuind marginea sau chiar abisul. Tinde să creadă că, în alte locuri, ar fi avut el însuși șansa acestei împliniri prin eșec. Căci eșecul lui, pe care-l consideră real, i se pare golit de reversul împlinirii. Oricum, iată ce crede despre succes: "Dintre toate mîhnirile, cea mai cumplită e cea a consacrării" (III, 117). Sau: "Orice triumf
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
208). Continuă Cioran: Sper să nu am vreodată prilejul de a-mi clama victoria. Un zeu veghează asupra mea" (idem). Dar nu cumva acest zeu este un demon?! După ce ai ratat victoria, ce-ți rămîne decît să transformi eșecul în șansă și să explorezi fenomenologia eșecului? Șiretlicul la care Cioran apelează ține de fundamentarea ontologică a ființei sale, care se mută din limbaj în existență. Nu mai e deloc o surpriză să vedem că Cioran face apologia bolii, a eșecului, a
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
De fapt, iubirea eșecului ascunde la Cioran iubirea de sine. Cum e vorba despre un narcisist, dar despre unul care știe deopotrivă ce este ura de sine, eșecul hrănește și orgoliul, întemeiat acum pe cunoaștere. În fond, convertind eșecul în șansă, boala în sănătate, nebunia în extaz, suferința în cunoaștere, Cioran instituie, din nou, legile unui cod al supraviețuirii. Nu-i e oricui dat să-și admire căderea și să caute mortificarea, știind că toate acestea nu fac decît să amîne
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
și cenzurii, o poezie care supraviețuiește momentelor de tristă amintire care au provocat-o uneori. Iar dacă actualitatea referențială a unor poeme se diminuează în zilele noastre, răsunetul contemporan al altora se cere, la rândul lui, subliniat. "Lăsați-mi totuși șansa să cânt din disperare / pe câmpul de bătaie rămân coji de cartofi/ eroilor sub ploaie li s-au promis pantofi / să uite c-au avut cândva picioare" - scria Dinescu în 1979 (Încurajarea morților, vol. La dispoziția dumneavoastră). Și, mai devreme
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
importante în măsura în care ar fi internaționale. Îmi amintesc că, în anii '90, am văzut în Germania săli electrizate de poemele lui - traduse inspirat de Werner Söllner.Aventura aceasta poate continua, s-ar cuveni să continue, poetul ar trebui să-și joace șansa până la capăt. Un critic nu e interesat de batistele Desdemonei - acolo unde îl trimite Dinescu să scotocească într-un poem glumeț -, ci tocmai de posibilitatea unei voci încă puternice a poeziei românești de a atinge o rezonanță universală. Mai trimite
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
nurorii ei, statutul lui de bărbat realizat, cu soție și copil, împiedică sigur evadarea tinerei femei din casa ei, printr-o posibilă căsătorie. Prin seducții și voluptăți tenebroase, Egor și Ibuki se supun unui rit erotic ce-i acaparează fără șanse de salvare. Cel de-al doilea nu este doar martorul întâmplărilor din prezent, ci și investigator insistent al trecutului. Profesorul Nazarie află din sat adevăratele împrejurări ale morții Christinei, ca și obiceiurile ei ce frizează încă din timpul vieții sadismul
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
și în pofida injuriilor incalificabile pe care un cor de agramați din București sau din provincie, dar din aceeași mahala morală, i le-au adresat sistematic, el a reușit să-și păstreze încrederea în vigoarea creației, în vitalitatea artei și în șansele culturii de a trece teafără atît peste mizeriile mărunte și spontane, cît și peste atentatele mari și bine orchestrate. Deși aceste două ipostaze ale lui Barbu Brezianu, aceea de poet și aceea de luptător, pot fi ușor percepute pentru cine
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
pentru Literatură. "Jurnalul" e un fel de a spune, cît timp faptele și oamenii sînt doar jetoane colorate, zvîrlite după toanele unei memorii de poet. Contează un singur lucru, în interbelicul ca o commedia dell'arte: libertatea de-a-ți juca șansa. Cît ar fi, altminteri, de neagră, de calică, de lacomă de onoruri cîștigate greu și refuzate altora, care stau, famelici, la rînd, lumea asta care se straduiește să înflorească după război, încrederea în rostul fiecăruia, în stele care țin, vorba
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
culturală europeană a anului, în regia Annei Sotrini, reprezentația intitulată "Poezia este femeie", concepută că un dialog între vocile lirice românești și cele elene. Într-un scurt "prolog", editorul, după o rapidă trecere în revistă a relațiilor româno-grecești, care au șansa, grație intrării României în Uniunea Europeană, să devină și mai trainice și să-și multiplice direcțiile de acțiune, evocă drumul antologiei de la idee la carte, stăruind, la rându-i, asupra "forței motrice" a acestui proiect, cum numește implicarea poetei Grețe Tartler
în Grecia Lirica feminină românească by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/8874_a_10199]
-
termeni culți, făcînd apel la valori din sfera responsabilității sociale - apare surpriza lexicală și stilistică a mesajului: sintetizat de un termen argotic, presupunînd superioritatea prin deșteptăciune. E, desigur, o adaptare îndrăzneață, bazată pe anumite ipoteze asupra preferințelor publicului și asupra șanselor de persuadare: se presupune că românul, indiferent de avere și rol social, e sensibil la aprecierea inteligenței prin limbajul și atitudinea șmecherească. Sînt totuși unele puncte slabe în opțiunea lingvistică a autorilor campaniei publicitare: există riscul ca schimbarea registrului de
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]
-
inerente, cu frustrările inevitabile, se poate spune că în ultimii trei-patru ani s-a câștigat, în domeniul cărții, o bătălie esențială. Dacă vom reuși să scoatem și învățământul din faza inimaginabilei disoluții în care a ajuns, poate că mai există șanse ca, în zece-douăzeci de ani, să devenim o țară normală. O țară de oameni competenți, care să zădărnicească eforturile clasei politice de a ne arunca în neant. În ce-o privește, aceasta și-a selectat deja reprezentanții, mârlanii, escrocii și
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
Apărut în excelente condiții grafice, ilustrat cu desenele Adrianei Lucaciu, volumul Cântece de adolescent este mai mult decât o antologie de texte destinată în primul rând istoricilor literari. Este o carte adresată tuturor iubitorilor de poezie ai anului 2008, o șansă neașteptată de a pătrunde în intimitatea sufletului de adolescent al unuia dintre poeții de mare delicatețe ai liricii românești postbelice. O ocazie unică, nerepetabilă, pe care admiratorii liricii lui Emil Brumaru nu trebuie să o rateze.
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
de gând Mateiu să reveleze măcar o parte din ea, în ceea ce ar fi trebuit să urmeze ? Îmi imaginez o povestire separată numai despre soarta acestei fotografii. Îmi place să cred că un viitor matein o va scrie." (pag. 160). Șansele unor asemenea întreprinderi sunt - ne dăm seama împreună cu Matei Călinescu, destul de mici. Și nu sub imperiul vreunei crize științifice care ar împiedica realizarea unui lexicon cultural, nici sub acela al unei secătuiri a talentului pus în joc de un Radu
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
și fără diacritice, cele nouăsprezece "povești adevărate" care alcătuiesc volumul Vărul Alexandru. Mă ruga să le citesc și să-i spun ce părere am. Vărul meu are acum 78 de ani. Primindu-le, am surâs. Nu i-am dat nici o șansă. Nici cea mai mică. Nimeni pe lume, mi-am spus, începând să scrie la o asemenea vârstă, nu poate da ceva literar valabil. Cultura lui umanistă se reducea de altfel la istorici și politologi francezi. Cu literatura nu avusese niciodată
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
beneficieze de un spațiu mai amplu și de o atenție mai binevoitoare decât cei doi fii literați la un loc. Fără îndoială fermecător ca personaj, Al. Candiano-Popescu (1841-1901) devine cu adevărat simpatic doar în atingere cu opera lui I.L. Caragiale. Șansă pe care, cum-necum, copiii săi n-au prea avut-o. Iată-l însă pe președintele de-o zi al republicii : "A trecut, tot în 1867, în Transilvania, unde a cunoscut pe Gheorghe Barițiu, pe Avram Iancu și pe alți luptători
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
mi-a legănat lenea de a scrie propria mea carte, sufletește dorită mai mult? Momentul mă ia parcă pe nepregătite și, efectiv, rămân interzis. Dar, la urma urmei, pe cine interesează? Cel puțin acum. Noroc că post-mortem mai avem o șansă" (p. 167). Am insistat pe drama scriitorului înăbușit în activitatea istoricului literar și mi-a rămas prea puțin loc să arăt modul în care Niculae Gheran face haz de necaz, cum spusese el însuși că și-ar defini specialitatea atitudinii
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
valorilor, a modalităților de jucare de rol și ascensiune socială. Inexistența unei legi a lustrației (normală după oricare revoluție reală) și nedeconspirarea Securității (poliție politică a trecutului regim) au făcut ca reîntoarcerea la valorile democrației burgheze (libertatea individuală, egalitatea de șanse și justiția nepolitizată) să fie pur declarativă. Asumarea unor asemenea măsuri radicale și, în fond, perfect revoluționare era imposibilă. "Revoluția" a fost confiscată de singurul grup social organizat din anii comunismului, grupul activiștilor de rang secund și al securiștilor școliți
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
Pluralitatea piețelor și preemineța filosofiei") va găsi schema ideală a unei polemici cultivate: tensiune a gîndirii însoțită de o deferență respectoasă față de omul cu care nu împărtășești aceleași opinii. În prelungirea aceleiași dispute se înscrie textul profesorului Mircea Dumitru ("Filosofia - șansa unei reechilibrări a spațiului public al culturii românești"), a cărui remarcă merită citată: "De ce, însă, o reajustare a culturii noastre umaniste, care ar plasa central filosofia și istoria ei - în cazul în care o autentică și solidă istorie a filosofiei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
sînt legende fără acoperire; oricînd putem descoperi că formula pe care o credeam a unui personaj celebru circula de fapt mai dinainte, el nefăcînd altceva decît să o aducă în atenția unui public mai larg. Acestea fiind zise, sînt totuși șanse mari ca sintagma prin abstract să-i fi aparținut cu adevărat lui Nicolae Ceaușescu. Înainte de 1989, ea circula cu eticheta ironic-subversivă a originii prezidențiale. Desigur, nu era nici pe departe cea mai frapantă dintre particularitățile lingvistice din discursul fostului conducător
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
tot mai mare a memoriei omenirii să fie transferată pe suport electronic (iar ulterior, probabil, pe alte suporturi oferite de știință și tehnologie). Este deci clar că nefolosirea internetului va însemna tot mai mult o infirmitate care poate diminua considerabil șansele unui cercetător sau creator. Este adevărat că, cel puțin deocamdată, accesul la unele site-uri trebuie plătit, dar se speră ca în câțiva ani să se rezolve și această problemă și, astfel, să nu mai poți pretinde că nu ai
Internetul între două extreme by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9784_a_11109]
-
lumea subțire a genului, dezvăluind chiar și unele accente protocroniste. Și nu-i de mirare, căci Oschanitzky a fost unul dintre puținii muzicieni europeni care să poată concepe o simfonie (ori un concert instrumental) și un aranjament de jazz cu șansa de a le izbuti deplin pe amândouă. Nu sunt un adept necondiționat al jazz-ului. Mărturisesc însă că, ascultându-l pe Oschanitzky, mă las sedus de avatarurile acestui gen deopotrivă viu și redundant, sec și învăluitor. îmi place în mod
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
Ocean, un sondaj a descoperit că avertismentul cel mai citat în legătură cu războiul din Irak fusese cel clasic, din Xenofon ("Anabasis"): că într-un război din Orientul Mijlociu e mult mai simplu să intri decât să ieși. Iată cum au clasicii înnoite șanse în zilele noastre: fiindcă spun lucrurilor pe nume. Atât de simplu, încât până și Ulise pare un perfect simplu: "o ulise". Încît orice analiză politică s-ar putea încheia memorabil: "O uliră".
Întâmplări de martie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9830_a_11155]
-
absurd nu se putea lupta cu armele raționalului, dar în același timp acceptarea armelor absurdului - și bășcălia ca atitudine existențială a fost una dintre ele - prezintă riscul dizolvării criteriilor, al convertirii definitive la bășcălie. Ca într-o vaccinare deci, singura șansă ar fi fost inocularea bolii, a batjocurii, a deriziunii doar în măsura în care sănătatea avea nevoie de ele pentru a se apăra, o vaccinare neomologată științific însă, ale cărei teste le-am făcut pe noi înșine, asumându-ne riscurile și încercând să
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]