12,690 matches
-
condițiile pregătirilor Porții pentru campania de cucerire a Cameniței, domnului Moldovei i s-a cerut o îngrădire a exportului către regiunile ce urmau a fi ocupate. Introducerea ialoviței și intransigența aplicării ei au lovit în egală măsură pe locuitorii din ținuturile de margine și pe negustorii armeni promotori ai comerțului cu vite pe drumurile ce traversau Polonia. Ion Neculce, în a cărui cronică imaginea lui Gheorghe Duca fost zugrăvită în culori sumbre, ne sugerează că rumeliotul, abia la sfârșitul celei de-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
răscoală populară din Moldova, p. 219. • Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, IV, nr. 264, p. 278. • Nistor Ciocan, Negoț și neguțători în Moldova veacului XVII, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, XXV/1, 1988, p. 294. • Străbătând ținutul Sucevei sub paza celor care l-au luat prizonier, domnul cerând unei femei o cană cu lapte va primi un răspuns vehement: „N-avem lapte să-ți dăm, c-au mâncat Duca vodă vacile din țară, mânca-l-ar viermii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
este <înfățișat> călare pe un cal alb. Când sultanul Murad a pus să-l ucidă, <chipul lui> s-a crăpat deodată“3. O asemenea extraordinară înfățișare a ctitorului se mai găsește în pictura medievală moldovenească doar la biserica din Lujeni (ținutul Cernăuți), acolo unde Teodor Vitold a fost zugrăvit în aceeași ipostază 4. Având în vedere faptul că Lujenii sunt așezați nu departe de Toporăuți, una dintre moșiile cele mai importante ale neamului Barnovschi, nu ar fi exclus ca domnul să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
neschimbătoare pe pământ și cu moartea neîmpărtășită, ci ca floarea se veștejește și ca umbra trece“, a zidit o biserică în târgul Iașilor, cu ajutorul Maicii Domnului, căreia i-a și închinat-o, dăruind bisericii un sat de moștenire, Toporăuți, în ținutul Cernăuți. Tot acum, ctitorul își închină lăcașul „la sfântul și preaslăvitul și de viață primitorul Mormânt al lui Hristos“, la „marea biserică din cetatea Ierusalimului, unde este hramul Învierii Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, unde este începutul și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Chișinău, coperta 1 verso. • Amândurora le mulțumesc și pe această cale. Prin acest act, cu data de 12 decembrie 1627 (emis după numai trei zile față de celălalt), Miron Barnovschi dăruiește mănăstirii sale din târgul Iașilor satul Șipotele pe Miletin, în ținutul Hârlău, și Muntenii, sat domnesc, ascultător de ocolul târgului Vaslui (fig. 1). Povestea satului Șipotele a fost dictată de domn diacului Borăleanul: „a fost mai înainte a lui Arbure, care s-a ridicat asupra domnului său, și a fost ucis
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o cercetare aparte. Oferim, totuși, câteva puncte de vedere. Astfel, Ion Simionescu scria în 1937: „Limita orientală a Europei centrale se socoate cam linia dusă de la vărsarea fluviului Niemen în Marea Baltică la gurile Dunării. România se află în cuprinsul acestui ținut, strâns legată de Carpați, șira de munți care străbate Europa centrală. Prin adânci linii de fractură, ca și prin cel mai de seamă fluviu al Europei, România este despărțită de Peninsula Balcanică, în care adesea, dar pe nedrept, este reprezentată
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lui Bela Kun; apoi încercarea de a reîntrona dinastia Habsburgilor făcută după o primă propunere de uniune personală. [...] Iată acum din nou vântură ideea uniunii personale. E singurul mijloc ce a rămas Ungariei de a mai cuteza să atenteze la ținuturile din Ardeal, eliberate de sub urgia maghiară“117. Redeschiderea în 1926 a dosarului privitor la federația româno-maghiară a avut o continuare furtunoasă în Adunarea Națională maghiară. La 4 noiembrie, un deputat din opoziție, V. Nagy, fost ministru în cabinetul Károlyi din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în 1774 a constituit un moment de cotitură pentru dezvoltarea ulterioară a provinciei. Până la răpire acest teritoriu reprezenta o parte integrantă a Moldovei, având o populație majoritar românească. Odată cu anexarea Bucovinei a început un proces treptat de înstrăinare a acestui ținut, una din consecințele cele mai nefaste fiind modificarea structurii etnice a populației. Până la ocuparea Bucovinei de către Austria, în acest teritoriu nu s-a efectuat nici un recensământ al populației, care să fi reflectat fidel structura etnică a locuitorilor. Nici informațiile de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
iar în multe localități populația era mixtă. Istoriografia austro-germană nu contestă faptul că românii constituiau inițial majoritatea populației Bucovinei. Istoricul german J. V. Goehlert afirma, de pildă, următoarele: „Populația de bază era la început românească; totuși, curând după ocupare acest ținut a devenit atractiv pentru aproape toate popoarele austriece...“1. În același sens, istoricul J. Polek afirma că „la anexare populația Bucovinei consta aproximativ din 11-12 mii de familii sau cca 60-70 mii locuitori. Majoritatea locuitorilor aparțineau naționalității române, care era
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
popoarele austriece...“1. În același sens, istoricul J. Polek afirma că „la anexare populația Bucovinei consta aproximativ din 11-12 mii de familii sau cca 60-70 mii locuitori. Majoritatea locuitorilor aparțineau naționalității române, care era răspândită pe întreg teritoriul. Numai în ținutul Câmpulung-Rusesc (în zona Putilei și a Vijniței) populația era aproape exclusiv de origine ruteană...“2. În sfârșit, istoricul austriac V. F. Klun scria la 1876: „La momentul ocupării ținutului de către Austria, cu 100 de ani în urmă, în Bucovina locuiau cca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
locuitorilor aparțineau naționalității române, care era răspândită pe întreg teritoriul. Numai în ținutul Câmpulung-Rusesc (în zona Putilei și a Vijniței) populația era aproape exclusiv de origine ruteană...“2. În sfârșit, istoricul austriac V. F. Klun scria la 1876: „La momentul ocupării ținutului de către Austria, cu 100 de ani în urmă, în Bucovina locuiau cca • de români și cca 20.000 de ruteni“3. • J. V. Goehlert, Die Bukowina, în „Mitteilungen der k.k. geographischen Gesellschaft“, Wien, 18/1875, p. 114. • J. Polek
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în majoritatea cazurilor se indică numele de familie și numele mic (de botez) al capului de familie. Analiza lor permite o apreciere mai obiectivă a raportului dintre români și ruteni în Bucovina. Acest recensământ oferă cele mai detaliate informații despre ținutul Cernăuți, care era împărțit atunci în patru ocoale. La momentul anexării Bucovinei, în ținutul Cernăuți existau 106 localități (fără satele din zona Herței). În ansamblu, în partea ținutului Cernăuți, cedată Austriei, în 1774 prevala deja populația ruteană. Din totalul de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
capului de familie. Analiza lor permite o apreciere mai obiectivă a raportului dintre români și ruteni în Bucovina. Acest recensământ oferă cele mai detaliate informații despre ținutul Cernăuți, care era împărțit atunci în patru ocoale. La momentul anexării Bucovinei, în ținutul Cernăuți existau 106 localități (fără satele din zona Herței). În ansamblu, în partea ținutului Cernăuți, cedată Austriei, în 1774 prevala deja populația ruteană. Din totalul de 6.436 de familii (cca 32.180 persoane), românii formau 2.703 familii (42
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și ruteni în Bucovina. Acest recensământ oferă cele mai detaliate informații despre ținutul Cernăuți, care era împărțit atunci în patru ocoale. La momentul anexării Bucovinei, în ținutul Cernăuți existau 106 localități (fără satele din zona Herței). În ansamblu, în partea ținutului Cernăuți, cedată Austriei, în 1774 prevala deja populația ruteană. Din totalul de 6.436 de familii (cca 32.180 persoane), românii formau 2.703 familii (42%); rutenii 3.088 (48%) familii; evreii - 353 (5,5%); rușii - 219 (3,4%); țiganii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
La apus de această linie era preponderent elementul rutean, dar românii în aceste sate mai constituiau încă cca 20-40% din populație, fiind în proporție mai însemnată la Ivancăuți, Nepolocăuți, Șerăuți, Zadobriuca, Lențești. Ocolul Nistrului, așezat în partea de nord a ținutului, a fost cel mai afectat de imigrația rutenilor din Polonia. Deja la 1774 românii constituiau în acest ocol doar cca un sfert din totalul populației (cca 22,4% familii românești față de cca 70,9% familii rutene). Ponderea populației românești era
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
demonstrează că în 1774 populația românească era majoritară la Cernăuți și în suburbiile sale, precum și în majoritatea satelor din vecinătatea târgului (inclusiv la Cuciurul Mare, Mihalcea, • Constantin Ungureanu, Bucovina în perioada stăpânirii austriece 1774-1918, Chișinău, 2003, p. 14. • Idem, Populația ținutului Cernăuți la recensământul din 1774, în „Glasul Bucovinei“, 2/1998, p. 18. Camena, Lucovița, Mamornița, Rarancea, Toporăuți, Cernauca, Șerăuți ș.a., care ulterior s-au ucrainizat treptat). De asemenea, românii dețineau la acea vreme încă o majoritate absolută sau relativă în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și în stânga Prutului (Ivancăuți, Nepolocăuți, Zadobriuca, Boianciuc, Dobronăuți, Horoșăuți etc.). Mai târziu românii din aceste sate au fost asimilați ori s-au stabilit în alte localități. P. Țugui constata că în 1774 în cele 122 sate și un târg din ținutul Cernăuți locuiau 39.400 persoane, dintre care 18.640 români (47,3%), 17.125 ruteni (43,4%), 1.150 ruși (2,9%), 1.805 evrei (4,6%), 395 polonezi (1%), 240 țigani (0,6%)6. Iar Ion Popescu estima populația
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
39.400 persoane, dintre care 18.640 români (47,3%), 17.125 ruteni (43,4%), 1.150 ruși (2,9%), 1.805 evrei (4,6%), 395 polonezi (1%), 240 țigani (0,6%)6. Iar Ion Popescu estima populația totală a ținutului Cernăuți la 38.075 persoane, dintre care 18.640 români (48,9%), 15.800 ruteni (41,5%) iar cea mai mare parte dintre cei 1.600 trecuți la rubrica „ruși“ erau în realitate tot ruteni 7. Ponderea românilor din ținutul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ținutului Cernăuți la 38.075 persoane, dintre care 18.640 români (48,9%), 15.800 ruteni (41,5%) iar cea mai mare parte dintre cei 1.600 trecuți la rubrica „ruși“ erau în realitate tot ruteni 7. Ponderea românilor din ținutul Cernăuți este evaluată de ambii autori la cca 47-49%, fiind incluși în aceste estimări și locuitorii satelor din zona Herței, care niciodată nu au aparținut de Bucovina și unde populația era aproape exclusiv românească. Un alt ținut, care după 1775
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ponderea românilor din ținutul Cernăuți este evaluată de ambii autori la cca 47-49%, fiind incluși în aceste estimări și locuitorii satelor din zona Herței, care niciodată nu au aparținut de Bucovina și unde populația era aproape exclusiv românească. Un alt ținut, care după 1775 a fost în întregime inclus în Bucovina, era Câmpulung-Rusesc, locuit compact de huțani. Potrivit evaluărilor lui Ion Popescu, populația acestui ținut era atunci de cca 4.680 persoane, dintre care cca 4.140 erau huțani și 530
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care niciodată nu au aparținut de Bucovina și unde populația era aproape exclusiv românească. Un alt ținut, care după 1775 a fost în întregime inclus în Bucovina, era Câmpulung-Rusesc, locuit compact de huțani. Potrivit evaluărilor lui Ion Popescu, populația acestui ținut era atunci de cca 4.680 persoane, dintre care cca 4.140 erau huțani și 530 români 8. Iar potrivit aprecierilor lui Ion Nistor, la începutul stăpânirii austriece în Bucovina locuiau 1.112 familii de huțani sau 5.560 persoane
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
530 români 8. Iar potrivit aprecierilor lui Ion Nistor, la începutul stăpânirii austriece în Bucovina locuiau 1.112 familii de huțani sau 5.560 persoane 9; majoritatea covârșitoare trăiau în această zonă muntoasă a Bucovinei. Pe parcursul stăpânirii austriece, în acest ținut nu a fost întemeiată nici o colonie, teritoriul respetiv fiind cel mai puțin influențat de imigrații. În 1774, cel mult 5% din populația acestui ținut ar fi putut să fie de origine românească, restul erau huțani. În partea centrală și de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
persoane 9; majoritatea covârșitoare trăiau în această zonă muntoasă a Bucovinei. Pe parcursul stăpânirii austriece, în acest ținut nu a fost întemeiată nici o colonie, teritoriul respetiv fiind cel mai puțin influențat de imigrații. În 1774, cel mult 5% din populația acestui ținut ar fi putut să fie de origine românească, restul erau huțani. În partea centrală și de sud a Bucovinei (ținuturile Suceava și Câmpulung Moldovenesc), populația era aproape exclusiv românească. Doar pe lângă mănăstiri locuiau mai multe familii de țigani, iar la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
întemeiată nici o colonie, teritoriul respetiv fiind cel mai puțin influențat de imigrații. În 1774, cel mult 5% din populația acestui ținut ar fi putut să fie de origine românească, restul erau huțani. În partea centrală și de sud a Bucovinei (ținuturile Suceava și Câmpulung Moldovenesc), populația era aproape exclusiv românească. Doar pe lângă mănăstiri locuiau mai multe familii de țigani, iar la Suceava exista un număr important de evrei și o veche comunitate armeană. Familii de ruteni existau răzleț în unele sate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de către Austria, în acest teritoriu existau trei târguri și 235 de sate, în care locuiau cca 68.700 persoane. Din totalul populației cca 60% erau români, fiind răspândiți pe întreg teritoriul. Rutenii constituiau cca 22,8% și locuiau preponderent în ținutul Cernăuți și în unele sate din ocolul Berhomet, iar în zona dintre Prut și Nistru formau majoritatea. În partea muntoasă a Bucovinei, în special în ținutul Câmpulung Rusesc, locuiau cca 1.140 de familii (8,3%) de huțani. Din 475
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]