4,216 matches
-
a rupt piciorul din bazin. Chemată Salvarea, doctorii la spital nu au prea avut ce să-i facă. Vârsta și bolile își spuseseră cuvântul. Șase ani de zile s-a chinuit Marcela cu mama sa, care o ținea numai în țipete. Ca un copil a fost îngrijită Aurica de Marcela și soțul ei care nu mai știau ce să facă, să-i aline durerile, dar nu aveau putere. A fost înmormântată și ea lângă soțul și fiul lor. Marcela și soțul
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
la orice mișcare Părea că ea rupe din inima mea. Dar ceata de fiare o văd...mă sosește... Fierbintea-i suflare acum o simții... Mă plec, cat, și mâna-mi grea piatră-ntâlnește. Curaj deznădejdea-mi dă, și... izbii! Un țipăt s-aude...eu sar în picioare Din somnu-mi de groază atunci deșteptat Soția-mi lipsită de-a vieții suflare Zăcea... capu-i tânăr era sfărâmat! De-atunci zile multe și nopți osândite Pe frunte-mi trecură! Eu nici am simțit
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
după ce a dat cu mine de pământ În câteva rânduri. Doar el se pricepea s-o bage-n apă și s-o scoată fără să se curenteze. — Iar e bine, iar mâncăm. Strig către tine, Sfinte al Sfinților, hrănește-mă. Țipătul scurt Îi ridică pentru două secunde privirea În tavan. Nu-ți prea place aici, spuse apoi adresându-se parcă farfuriei de tablă În care tăia roșiile și ceapa pentru salată. — Nici tu nu te prea omori, părințele. M-am obișnuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a Unității de Prefabricate și Confecții Metalice a Cooperativei Glina. Pândeam din marginea ferestrei. Cât aș fi putut vedea ferindu-mă să nu fiu văzut, și deja vedeam ca ziua În Întuneric cele două siluete apropiindu-se. — Stai că trag! Țipătul lui Andrei irupse Într-un hohot de râs. Parcă ar fi dirijat cu țeava saltul dezarticulat al celui din fața sa. — Ha! răcni plutonierul Cosmescu. Îl vedeam pipăindu-se Între picioare, probabil după pistol, dacă nu cumva făcuse pe el. Tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fi pierdut firul, Pepino, da, da’ și Steluța... Un grup de cinci-șase puradei cobora În fugă scările de la etajul de deasupra, zbierând și năvălind peste capetele noastre ca o turmă de capre. Adormise văru' Laur, nu-l clinti avalanșa de țipete, dormea adânc. Ghemuit pe cimentul treptei cu genunchii la gură ca-n burta Motănicăi, În timp ce Andrei Îi dădea Întruna cu Steluța, că dac-o vezi pe mută Îi bei apă din pizdă și cum i-a tras-o el În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de orăcăiala copilului care-i dădea apă la moară amplificându-i cu degetele În urechi. Se căznea parcă să i le destupe, s-o facă să-i audă plânsul, În timp ce Andrei Îi susținea și se amesteca În furtuna aia de țipete și mugete teribilă și incredibilă ca Însăși realitatea faptului că toți eram niște animale acolo-n țarcul ăla de pământ bătătorit pe jos, niște animale de rase sau specii diferite care-n așteptarea tainului bâjbâiam Îndârjiți după un grai comun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la dușurile de la camping, mi-a fost din ce În ce mai bine. Forfota plajei tăiate de-a lungul de umbra falezei se muta treptat spre chioșcurile și buticurile Înșirate pe marginea șoselei. Briza Îmi umplea auzul cu vuietul morbid al mării străbătut de țipetele pescărușilor purtându-mi pașii peste tot ce puteam cuprinde cu ochii. Ani În șir, vară de vară mă Învârtisem prin Împrejurimi, mânat de treburi de zi cu zi care nu-mi lăsau răgazul să-mi amintesc și să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
călătorit ?!.. întreaga-i ființă prefacându-i-se ca într-un strigăt de durere.. Sărmanele păsări, ale cerului, unde s-or fi adăpostit..?!”, abia șopti.. Pe cer, deasupra, găgăitul ascuțit se apropia tot mai mult. Toți căutau, cu ochii mijiți pe cer, stolul. Țipătul gâștelor se apropia tot mai mult până ce li se păru că-i chiar deasupra lor. Apoi, trecu prin dreptul lunii un șirag negru, alungit, desfășurat în două șiruri de gânsacul din frunte. O clipă, gânsacul conducător intră în cercul de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de lumină al lunii, ca o cruce neagră, care-și desfăcea și-și închidea brațele, apoi trase după dânsul, cele două șiruri în afara lunii, pe cerul întunecat. Toți schimbară priviri mute între ei, și stăpânindu-și bătăile inimii, le ascultară țipătul cum se pierdea în depărtare până ce nu mai rămase în ureche decât amintirea țipătului lor ascuțit. „ S-au dus !”, rupse cineva tăcerea, cu glasul tremurat. După berze... s-au dus și ele !”, continuă acelaș glas, gândindu-se, poate, la ei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
brațele, apoi trase după dânsul, cele două șiruri în afara lunii, pe cerul întunecat. Toți schimbară priviri mute între ei, și stăpânindu-și bătăile inimii, le ascultară țipătul cum se pierdea în depărtare până ce nu mai rămase în ureche decât amintirea țipătului lor ascuțit. „ S-au dus !”, rupse cineva tăcerea, cu glasul tremurat. După berze... s-au dus și ele !”, continuă acelaș glas, gândindu-se, poate, la ei, la soarta lor, la viața lor de pribegi. Apoi, se lăsă din nou liniștea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
trecut de atunci... Locul victimelor exantematicului, l-au luat cei ai celui de-al doilea război,.. Privind-o, gândul te cuprinde obsesiv din toate părțile... Câtă suferință a încăput între zidurile ei... ți se părea că toate încăperile răsunau de țipetele și gemetele atâtor ființe, atât de ciopârțite, fără brațe si fără picioare, cu plămânii și măruntaiele străpunse, cu șira spinării paralizată... Și, iarăși te întrebi... câtă suferință a încăput între aceste ziduri... te cuprinde gândul acelei nebunii al acelui nou
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cu ochii închiși prin locuri greu accesibile, ori neumblate, cu o ușurință uimitoare.. De jur împrejur... culmi cu creste înălțate drept, rupturi de stâncă, șuvoaie repezi cu vuiet asurzitor, păduri fără sfârșit, prăpastii, poteci întortocheate... bătăi grele de aripi, ori țipătul păsării de noapte fâlfâind pe deasupra, care te înfioară... totul, absolut totul îl cufunda într-o stare de fericire deplină, de încântare până la extaz. Copil al munților, frate cu brazii și gorunii.. vorbea limba urșilor și a cerbilor, și se înțelegea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
împrejur cu roșcove, smochine, curmale, covrigei de zahăr bălțați.. Își simți ochii umeziți. Ploaia care începuse decuseară, încetase în zori, ceața se ridică și se risipi repede. „Tivit - tivit..!”, un lăstun trecu pe deasupra lor, ca un fulger negru, cu un țipăt ascuțit, și dispăru. În cer se simțea boarea primăverii care venea.. se auzeau clipocind picurii din țurțurii de gheață... Brebeneii, toporașii, ghioceii..răsăreau de sub stratul de zăpadă, cu o vitalitate care uimește. „ - Ce însemnăm noi, pe lângă ei !.. Câtă forță.. câtă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Toți erau numai ochi și urechi... îi așteptau. Așteptau ca vietățile la pândă... Nici o suflare... Pădurea părea pustie,.. Doar tăcerea codrilor, cu clătinarea crengilor, chemări în răstimpuri de sălbăticiuni, păsări de noapte croncănind, ori câte un fâlfâit greu de aripi... Țipătul unei păsări de noapte, spintecă tăcerea.. ca un tăiș de sabie. Căpitanul Baltă tresări... Era semnalul dat de Sofronie, care din punctul de observație supraveghea Cheile și marginea pădurii. „Țipătul păsării”, venea cu vești rele. De jur împrejur, întunericul era
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de noapte croncănind, ori câte un fâlfâit greu de aripi... Țipătul unei păsări de noapte, spintecă tăcerea.. ca un tăiș de sabie. Căpitanul Baltă tresări... Era semnalul dat de Sofronie, care din punctul de observație supraveghea Cheile și marginea pădurii. „Țipătul păsării”, venea cu vești rele. De jur împrejur, întunericul era negru, tainic și plin de amenințări.. Ei scormoneau cu ochii adâncimea codrului, pe versantul estic al Danciului, prin minte trecându le fel de fel de gânduri. La fiecare trosnet de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
tufar apărură câteva umbre... apoi, altele și, încă altele.. într-un cerc de umbre, care se apropia în jurul său. Într-o liniște deasă, că-ți auzeai bătăile inimii, lanțul acela viu se strângea din ce în ce, în jurul gorunului... Un țipăt de pasăre sfâșie liniștea pădurii, făcându-l să tresară. Căpitanul Baltă, spătos, voinic și frumos, stătea rezemat la tulpina gorunului, fără să clipească... Doar, flacăra aceea de oțel, care se aprindea și se stingea mereu, ca un semnal tainic, în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
aceasta și întrezăresc în ea un soi de predicție tragică prin care mi se vestește soarta. Aș vrea să am toate cuvintele scrise. Aia îmi făgăduiește să mi le transcrie. Nu par a fi cuvinte, ci numai eufonii ancestrale, ca țipetele abstracte ale delfinilor ce sucombă inexplicabil dimineața pe țărm. Peisaj cu ochi Observ peisajul, îl descriu și, în timp ce fac lucrul ăsta, am și eu, la rândul meu, senzația stranie că sunt observat intens de același peisaj. Simultan, mi se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să danseze vioi de jur împrejur. Peștii din mozaic, cu gesturi aproape omenești, mi-au aprins mereu fantezia. Sunt foarte asemănători delfinilor pe care-i văd acum, aproape în fiecare zi, când stau pe plaja din Tomis. Aceste făpturi scot țipetele lor caracteristice - într-un grai fermecător și de neînțeles - făcându-mă să descopăr în mine aceleași senzații pe care le încercam de copil, atunci când mă uitam la peștii aceia vii din mozaic. Credeam că, de la o clipă la alta, vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
reîntorc la cel ce-am fost. Nu mai încape nici o renunțare. Sunt un proscris. Mesagerul După un zbor scurt, trupul tânărului cade în sulițele pregătite, care-l străpung brutal. Mesagerul trimis lui Zalmoxis expiră pe loc, fără să scoată nici un țipăt. Cei prezenți sunt zguduiți de un fior, semn că zeul a primit mesajul lor și că dorințele transmise vor fi luate în seamă. Ne întoarcem acasă, sfâșiați și muți. Cu toții ne gândim intens la același lucru. Nici un om nu poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
eu i le dădeam, iar el le transmitea mai departe. S. B.: Și generalul și le nota acolo. Într-adevăr, îmi aduc aminte că pe 22 decembrie, prin jurul prânzului, se auzeau tocmai din unitate, după ce a început zarva, urale și țipete de la uzine. M. M.: Erau Republica, Antilopa... platformă industrială enormă pe șoseaua Cățelu. S. B.: Eu am prins în acea zi vreo 2 ore la Vigilența 22, drept la stația de autobuz, și se auzeau strigăte de dincolo de Lebăda. O
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
și de menținere a contactului ferm la arcadele dentare superioare. Se ajută ridicarea limbii prin apăsare sub mandibulă. - Tonalitatea acută a fonemului i pronunțat cu „voce de cap” se datorează emiterii cu o frecvență prea ridicată a fonemului - asemeni unui țipăt, și cu un efort muscular și respirator crescut, care se observă pe fizionomia logopatului prin injectarea ochilor, congestia feței și căldura care cuprinde extremitatea cefalică până în creștetul capului. Logopatul va percepe dispariția vibrațiilor toracice, iar prin gestul de relaxare și
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
esențiale ale omenirii. Această presimțire a fundamentat succesul creștinismului. Însă distanța dintre ideal și ceea ce a realizat demonstrează imposibilitatea izbăvirii de acest păcat. * Odată cu inventarea parfumului tot ce este plăcut pe lume miroase a femeie. * O carte reprezintă un dublu țipăt: al existenței autorului, acesta dorind să fie văzut, să iasă din anonimatul masei, și al suferinței acestuia, iscată de ceea ce trebuie să îndure. E articularea unui țipăt într-un noian de șoapte. * Posibil scop al existenței: să fii sursa unei
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ce este plăcut pe lume miroase a femeie. * O carte reprezintă un dublu țipăt: al existenței autorului, acesta dorind să fie văzut, să iasă din anonimatul masei, și al suferinței acestuia, iscată de ceea ce trebuie să îndure. E articularea unui țipăt într-un noian de șoapte. * Posibil scop al existenței: să fii sursa unei valori. E un mod de a te afla în centru. * Conturul existenței personale este dat de compromisul pe care reușim să-l realizăm între necesitate și aspirația
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
tânărul este Împodobit cu brățări la mâini, și podoabe la gât, după care este dus pe o platformă special amenajată, unde „chirurgul” lucrează mult timp cu un cuțit de piatră sau cu un vârf de suliță, În urletele victimei și țipetele bărbaților din jur. Femeile, făcând cerc În jurul bărbaților, dansează și vociferează tare, unele Își crestează pielea, zgâriindu-și pieptul cu scoici ascuțite. După Îndeplinirea tuturor ritualurilor legate de inițiere, tânărul devine bărbat cu drepturi depline, având voie să-și Întemeieze
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pierde echilibrul, cade pe spate și zace la pământ cu picioarele În aer, urlând Într-una. Actul al doilea este format din cântecul lui Kipara despre „porumbelul cel orb al pădurii”, unde bărbații cântă molcom În ritmul neputincios și al țipetelor plângărețe ale păsării care murea de sete, deoarece izvorul secase. Deodată, ca din Întâmplare, dansatorul vâra mâna Într-o groapă (se presupune plină cu apă n.n). Ritmul cântecului se iuțea pe loc, În timp ce porumbelul cu o expresie de bucurie
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]