7,946 matches
-
George și cu voi șase îi veți ataca. Trebuie să fiți rapizi! S-ar putea să fie și alții care să patruleze holurile. Nu trebuie să fim văzuți. E prea devreme. Trebuie să-i puneți repede la pământ, să nu țipe sau să comunice cu alții prin stație. Noi ne vom duce spre cancelarie. Curând vor veni și cei de afară. Și când se întâmplă asta, vom primi întăriri și atunci vom putea să ne plimbăm nestingheriți pe coridoare. Am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Eram speriat, înfricoșat de vorbele acestuia și simpla lui prezență părea să mă terorizeze, să mă transforme, încet, încet, în stană de piatră, insensibil. O mână mi se așeză pe umăr și mă strânse atât de tare încât începui să țip. Deși nu-l vedeam, bătrânul mă strângea de umăr cu o putere supranaturală, de parcă ar fi vrut să mă dezmembreze. Durerea era prea mare. Vălul negru se coborî iarăși peste ochii mei cu o repeziciune incredibilă și, la fel cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ar fi vrut să mă dezmembreze. Durerea era prea mare. Vălul negru se coborî iarăși peste ochii mei cu o repeziciune incredibilă și, la fel cum se pogorî orbindu-mă, se ridică. Îmi simțeam gura uscată și căscată. Nu mai țipam. Deschisesem ochii și îl văzui pe Sergiu privind în gol, încruntat, cu picături de transpirație ce abia începeau să curgă pe pielea sa, udându-i fruntea. M-am uitat la umărul care mă durea și-l văzui pe Vladimir cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tinere, "tânărul meu", zise o voce mieroasă în spatele căreia se ascundea un caracter fără scrupule. Ești esențial în planul nostru. "Al meu." Cercul care mă strângea tăia din ce în ce mai adânc în carnea mea. Durerea era insuportabilă, dar nu-mi permiteam să țip. Nu ar fi avut nici un rost. Tortura nu ar fi devenit mai blândă. Vezi tu, Corvium, tu ești foarte important pentru noi și pentru lume. "Pentru noi în primul rând." Corect, Crave, foarte important! îl aprobă o voce solidă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ce căutam așa departe de ei, în tocul ușii? Nu eram chiar lângă ei, lângă fiecare dintre ei? Cred că am vrut prea mult liniște și toți m-au auzit ca și cum aș fi fost lângă ei și le-aș fi țipat în ureche să se oprească. Cu ciocanul? Nu avem spumă? Am văzut o grămadă de cutii cu așa ceva în cantină. Păi, da. Cu ciocanul... spuma s-a irosit la parter și etajul unu. Colegii noștri nu-s cine-știe-ce tâmplari sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fost prinși? Nici ei. Preferă să moară decât să trădeze. Am ajuns la Soliteraj și i-am zis să lucreze mai încet. Se putea auzi zgomotul până jos și am fi fost descoperiți. Nici o problemă, zise el învoindu-se. Băieți, țipă el ca să acopere zarva, de acum, lucrăm încet și lent! Clar? Drept răspuns, toți se mișcau mai atent și mai încet și nivelul zgomotului scăzuse simțitor. Munca celor din pod nu se mai auzea începând cu etajul doi. Mergeam spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
moară și nimeni nu se oferea voluntar. Până și cei care nu văzuseră carnajul erau cât de cât zdruncinați. Au auzit bubuiturile și țipetele. Le-au ajuns la nări mirosul de sânge spulberat și cel de pământ reavăn. Cum poți țipa în felul ăla? Și știi în sufletul tău că ăla e ultimul țipăt pe care o să-l ai și că la fel vei țipa și tu, cum a țipat dușmanul tău. Ideea unei revoluții pare încântătoare până când trebuie să pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Le-au ajuns la nări mirosul de sânge spulberat și cel de pământ reavăn. Cum poți țipa în felul ăla? Și știi în sufletul tău că ăla e ultimul țipăt pe care o să-l ai și că la fel vei țipa și tu, cum a țipat dușmanul tău. Ideea unei revoluții pare încântătoare până când trebuie să pui mâna pe arme, Corvium. Aproape că e romantică... până la fapte. "De ce facem asta, Vladimir?" Pentru ca fiii lor să nu trebuiască s-o facă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mirosul de sânge spulberat și cel de pământ reavăn. Cum poți țipa în felul ăla? Și știi în sufletul tău că ăla e ultimul țipăt pe care o să-l ai și că la fel vei țipa și tu, cum a țipat dușmanul tău. Ideea unei revoluții pare încântătoare până când trebuie să pui mâna pe arme, Corvium. Aproape că e romantică... până la fapte. "De ce facem asta, Vladimir?" Pentru ca fiii lor să nu trebuiască s-o facă. Se duse la geamul unei clase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în jurul gâtului. Să mi-l dai când va veni vremea! Se întoarse spre tronul său. N-ai decât să ți-l ții. Nu vreau nimic de la tine. MĂ AUZI? Te aud și fără să vorbești. Bineînțeles că te aud când țipi. Nu sunt surd... încă. Colierul rămâne la tine. Mi-l vei da înapoi cândva, după ce voi muri. Se așeză pe jilțul său și sub ochii mei deveni din nou bătrân. Eram nebun sau mi se părea? Să nu te temi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din ei mai devreme! Aici, Corvium, zise un elev arătând spre ușa primei săli de clasă de lângă intrare. Mulțumesc. Cine mai e înăuntru? Doar Perir și cam o mână de oameni. Eram pe cale să ating clanța ușii când Velail îmi țipă în ureche. "CORVIUM!" "Lua-te-ar dracu' ce m-ai speriat! Copchil tâmpit! Ce e?" "Mă scuzi. Tocmai a decolat de la baza militară regională un elicopter. Are la bord un Macrel 6." "Am mai auzit de asta, parcă." "E ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Sunteți prizonieri de război! Obișnuiți-vă cu gândul înainte de a vă împăca cu el! Acum, dumneavoastră, domnilor, vă rog să vă lăsați conduși în carcerele voastre. Am lucruri mai bune de făcut decât să pierd vremea cu trei marionete. Ce? țipă călăuza mea. Noi nu suntem prizonieri de război! Suntem reprezentanți! Stai să vezi când nu vom raporta ce dezastru politic și militar vei avea pe cap, băiete! "Băiete!"... câtă ignoranță și mândrie prost aleasă! Lipsa de experiență în astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
împușcat de două ori de cei doi care se ocupau de coridorul B. Băgă mâna în faldurile pelerinei, apucă mânerele reci ale She'le'ri și le scoase pe amândouă. Văzând că ținta lor nu se prăbușește, cei doi TEG țipară la ceilalți. Încă cinci gloanțe fură prinse de mantie până trecu de a doua fereastră. La strigătele primilor răspunse atenția celorlalți patru, care adoptară poziții defensive față de cel care se apropia vertiginos de ei. "Oh, muritorilor! Sfârșitul vostru vine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
avem... maxim o zi sau două după câte văd! Se retrase pe hol. I-am luat și pe ceilalți și i-am dat afară. Vroiam să vorbesc cu el, dar nu-l găsii când mi-am întors capul. Așteaptă! am țipat. Dar era prea târziu. El intrase deja în sala de clasă și nici prin gând nu-i trecea să se întoarcă înspre mine. O ținea pe Eterna în dreapta și un She'le'ri în stânga. Se duse înspre elevul în agonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sau în mâini o armă cu care fiecare se împăca cel mai bine. Suntem toți? întrebă Gavriil ajungând lângă ceilalți. Da. Suntem nouă. A mai rămas cineva pe sus? Nu cred! Oricine mai este la etajul unu, rog să raporteze! țipă el în comunicator. Nu-i răspunse nimeni. Colegiul era gol! Bun! Nu mai este mult timp. Să mergem! Coborau scările spre tunelul de alimentare. Îți dai seama ce pustiu e acum colegiul? Nu e nimeni în el. Așa pustiu... e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să-i scape un fluierat ușor, ca un sforăit. — Tu m-asculți, ori ba? îl scutură impacientată Livia. — Da?! Tresare speriat. — Ce s-a întâmplat? Mișcă din mâini dezordonat ca omul trezit brusc când e pe punctul să ațipească. — Ce țipi așa? Unde suntem? mormăie ipocrit, rotindu-și ochii de jur împrejur. — Flaccus mi a povestit că Li..., omul acesta, nu știu cine e..., adaugă repede. Prea repede ca să nu stârnească și mai mult suspiciunea so țului. Nici nu vreau să știu, accentuează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
casmul. Complicea lui, omule! urlă ca ieșită din minți. Ce-o fi așa de greu de înțeles? Complicea lui. Bulbucă ochii, mai mai să-i sară din orbite. — O femeie malefică, întruchiparea puterilor necurate. Vede că nu l a convins. Țipă isterizată: — Un monstru ce poate opri rotația cerului și cursul râu rilor. — Ei, asta-i! face agasat Augustus. — Ascultă-mă pe mine! se zborșește Livia la el. Păcătoasa asta dispare luni în șir de acasă și se duce să trăiască
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fiscul veniturile din taxele încasate în pro vinciile imperiale de procuratorii mei împreună cu guvernatorii respectivi? — Rezerve dintr-astea există, stăpâne, răspunde descumpănit Ianuarius. — Păi atunci? — Nu ajung... Dacă nu avem bani îndeajuns, să fie transformate stocu rile imperiale în monede! țipă Augustus. Secretarul suspină: — Am mări în felul acesta presiunea inflaționistă... Vinde atunci ceva din inventarul palatului, haine, vase din aur sau argint... Iulius Ianuarius clatină din cap. Criza financiară nu este chiar atât de puternică. Alta e buba... Își ia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se agață cu mâinile de brațele fotoliului. Cu fiecare pas care-l face spre el, îl vede mai bine. E Gaius Asinius Pollio! Așa cum și-l amintește. Drept ca un brad chiar și cu un picior în groapă. Dă să țipe ca să-l alunge, dar vocea nu-l ascultă. Și atunci, din ceața dimpre jurul fantomei, prinde contur o altă siluetă tăcută și neclară, zgri bulită într-o manta fumurie. Pe măsură ce imaginea se limpe zește, o recunoaște și pe ea. Scribonia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
toată hărmălaia din jur: — În fața templului! Se uitau oamenii la noi și-și dădeau coate. E mai mult decât Occia poate răbda. Chiar le face de râs! O smucește nervoasă pe fată. — Da’ nu ți-e rușine? — Au! Mă doare, țipă Asinia. Rex profită de ocazie să se elibereze din strânsoarea ei. — Nu mai respecți nici un ordin? se răstește bătrâna la ea. E cu adevărat supărată. — Vrei să-i spun Marelui Pontif să pună biciul pe tine? Asinia pufnește morocănoasă. Nimeni
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vreun semn de viață. O zgâlțâie cu putere. — Asinia! Nici un răspuns. Doar un horcăit. Miroase a sânge. Și a încă ceva. Înțepător. Coboară cu degetele pe piept... mai jos... din ce în ce mai jos... Ajunge la burtă. Fusta e ridicată și picioarele desfăcute! Țipă scurt, înfricoșată. Nu! Asta nu! — A lovit-o fulgerul, își dă cu părerea o vestală. Toate sunt pierite de spaimă. Occia se ridică cu greutate. Ră mâne dreaptă, cu ochii goi ațintiți înainte. Se miră ea însăși că mai are
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se opresc în gât. Doi băieți identici - sau poate e doar unul singur și mintea ei a luat-o razna? - stau înăuntru. Cel de la fereastră rân jește sfidător către ea, în timp ce celălalt, cu ochii bulbucați, își masează penisul umflat. — Zoe...! țipă isterizată fetișcana din spatele ei. O apucă furioasă de mână și o trage după ea. Toată frus trarea stăpânită până acum se revarsă asupra bietei nefericite. Toanta asta nu știe decât limba în care s-a născut. Pe grecește se sperie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nevoie de ajutorul zeiței pentru a se putea controla. Or mai fi și alții puși în sală să-i spioneze reacțiile. E unul din scopurile lui Gallus. Să o scoată din minți. Să o împingă la crize de isterie. Să țipe. Să urle. Să trădeze ce ține ascuns în sufletul ei. — E mult mai frumos să nu ai nevoie decât de tine însuți, insistă cu obrăznicie unul dintre străini. — Asta dacă îți permit împrejurările materiale, vine replica acră a Agrippinei. Cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din cerceii ei din perle încrustate în aur șlefuit. Antonia încearcă zadarnic să le despartă, în timp ce Domitia își aranjează bombănind hainele în dezordine. — E țicnită! strigă de îndată ce o vede pe Vipsania. Îndreaptă acuzator degetul spre Agrippina. — Da’ potoliți-vă odată! țipă și Vipsania. Ce v-a apucat? Bătăușele sunt în sfârșit despărțite. Lepida are pe obraz o mândrețe de urmă roșiatică, dar care începe să bată spre vinețiu; totuși, vân tură victorioasă în mână o șuviță din părul castaniu al in
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din ambele părți. — M-am dus fiindcă vreau binele tatălui copiilor mei, ridică ea atunci tonul acuzator, în timp ce tu i-ai cerut să facă farmece să-ți moară bărbatul... Nu-i adevărat! strigă Aemilia. Dacă nu-i adevărat, atunci de ce țipi și te ostenești să negi? întreabă cu un calm suveran Agrippina. O arată cu degetul întins surorii și soacrei: — Vrea să pună mâna pe banii lui Sulpicius Quirinius și apoi să se mărite cu Scaurus. Acuzata tace de data aceasta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]