60,912 matches
-
ține de o Românie cât se poate de reală, recognoscibilă, aflată sub ochii noștri. Evocând copilăria personajului său, Stelian Țurlea face o plină de pitoresc descriere a vieții din mahalalele românești dinainte de venirea comuniștilor la putere: "La noi lumea era așezată cum trebuie: care avea o cizmărie, care o sifonerie, care o frizerie, care vindea înghețată sau borș, care ascuțea cuțite și foarfeci, care era croitor, ceaprazar, măcelar, ceasornicar n-aveam, ăștia aveau prăvăliile mai spre centru. Era ca în orice
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
multă vreme exclusiv din perspectivă spațială. însă nu prin narație exterioară, prin succesiunea episoadelor ori prin spectacole în mișcare i-a fost recuperată acesteia temporalitatea, ci prin convocarea la o nouă viață a unor forme în care timpul s-a așezat, vizual și tactil, ca un element definitoriu. Cartea veche, obiectul în nenumăratele sale ipostaze - de la cel irelevant și derizoriu pînă la acela înnobilat prin raritate ori prin patina vremii -, forma comună și alcătuirea bizară, produsul tehnic și instrumentul științific și-
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
pînă aici se poate reface și intui, se pot descoperi semnele sale din atîtea alte spectacole, care au condus, firesc, la acesta. "Prin pădure deodată întuneric în curînd pădurea va fi doborîtă de trecut definitiv" Formula studio. Adică, spectatorii sînt așezați pe scenă, la foarte mică distanță de actori. Primele apariții mi se par tablouri vivante din Toulouse-Lautrec. O recunosc pe Peter Hilda. O actriță specială, sensibilă, deschisă provocărilor, care se duce pînă la capăt în fiecare rol în care am
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
pregătiri, bătrânul se duce la cârciumă să cumpere vin, tânăra femeie răstoarnă un scrob prea ardeiat pentru oaspetele român și scoate din cuptor o tavă de plăcintă (bánița), cu ceapă și bucăți de slănină, mâncare tradițională de Anul Nou. Se așază cu toții la masă și încep să ciocnească pahare cu vin, purtătorul de cuvânt fiind Dediu Manole, în spiritul cel mai obiectiv al istoriei și al prieteniei dintre cele două popoare vecine, care, de-a lungul secolelor, au avut destine într-
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
la intrare permite, datorită unui soft special creat, vizitarea sau cercetarea Muzeului Sighet în cele mai fine detalii. Zestrea de imagini, documente și informații pentru care Ana Blandiana și-a dăruit 15 ani din viață stă la dispoziția oricui se așază pe un scaun în fața computerului și deschide DVD-ul pe a cărui copertă scrie . Replica virtuală a Memorialului Sighet. Așa cum momentul decembrie 1989 a putut fi trăit dintr-un fotoliu din fața televizorului, tot astfel Muzeul de la Sighet poate fi cercetat
Muzeul de luat acasă by Domnița Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8802_a_10127]
-
Alexandru George, și pagina de Carte străină, girată de Grete Tartler. De-a dreptul curajoase sunt anunțurile inserate pe pagina a doua, și care precis vor stârni valuri în lumea noastră literară: "Revista Luceafărul - ni se spune cu litere bold - așază printre prioritățile politicii sale editoriale descoperirea și pomovarea (sic!) tinerelor talente din toate sectoarele creației literare: poezie, proză, dramaturgie, eseu, critică și istorie literară, reportaj etc. Așteptăm, prin urmare, cu dragoste și interes încercările tuturor celor care cred că au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
adevăruri îngrozitoare. Cartea lui e un document năucitor de la un cap la altul. Și dacă lectura lui Pandrea e o delectare, a lui Bordeianu e o traumatizare continuă, orice apreciere estetică a cărții fiind neavenită. Între aceste două extreme putem așeza, aproape la mijlocul intervalului, volumului lui Adrian Oprescu. Spun "aproape" la mijlocul intervalului, fiindcă sunt înclinat să-l așez mai mult de partea literară decît de cea documentară. Sub unghiul documentului istoric, o scenă pregnantă e cea a "călătoriei" făcute cu trenul
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
Pandrea e o delectare, a lui Bordeianu e o traumatizare continuă, orice apreciere estetică a cărții fiind neavenită. Între aceste două extreme putem așeza, aproape la mijlocul intervalului, volumului lui Adrian Oprescu. Spun "aproape" la mijlocul intervalului, fiindcă sunt înclinat să-l așez mai mult de partea literară decît de cea documentară. Sub unghiul documentului istoric, o scenă pregnantă e cea a "călătoriei" făcute cu trenul de la Craiova la Canal, într-un vagon în care deținuții de drept comun erau amestecați cu "politicii
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
poreclit "Gogu" și legănîndu-se cînd pe un picior cînd pe altul, în timp ce-i cîntă refrenul "Guo-guu, Guo-guu, Guo-guu...", medicul ajuns la Canal în urma unei crime din dragoste - fiecare din aceste episoade au detalii memorabile. Judecat după unghiul în care se așază spre a-și descrie subiectele, Adrian Oprescu este mai curînd un povestitor decît un prozator. Epica lui are oralitatea concisă a frazelor scurte și colorate lexical. Spiritul lui este prin excelență descriptiv, și nu analitic. De aceea, mai întotdeauna cînd
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
chiar în seria de dificultăți pe care le postulează poetul într-un demers ce ocolește căile mai lesnicioase ale unor prescripții de cult, ale unor propoziții de-a gata. Căci poezia în discuție e mistică iar nu religioasă. Ea se așează sub semnul unui Deus absconditus care nu se manifestă decît prin indirectități, în sensul înfățișat de Karl Barth: "Însă Dumnezeu se revelează ascunzîndu-se. Revelația chiar implică misterul, fiindcă n-ar mai fi revelație dacă n-ar mai fi mister". Concepție
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
ducă de o parte, de acea parte în care ni se dă șansa să ne regăsim cu viața noastră trăită ca destin, ceea ce înseamnă: trăită pe cont propriu." Vitalitatea lui excepțională, franchețea ideilor, a părerilor, felul în care s-a așezat, cu greutate, cu asumare, față de teatru și față de viață m-au fascinat, m-au făcut să meditez. Îl privesc, pe scenă sau nu. O forță inepuizabilă. Totală. Absolută. Nici urmă de trișare, de eschivare. Și în gesturile mari, ample, și
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
lui Pintilie despre amestecul bizar între fantastic și realitatea concretă, grea, înfiptă în pămînt, în noroi, frămîntată de umori și isterii. În Serebreakov, viclean, întors spre sine, derutat de demascările și revolta lui Vanea, și chioșcul magic din acel spectacol așezat pe un tărîm al lui Cehov care se desprinde de țărmuri și se învîrtește la infinit vorbind despre oameni și despre teatru, deci, despre oameni. Deruta lui Fetisov- Colonelul Pasăre, "nebunii" și NATO, stolurile de păsări pe care le urmăreau
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
am avut parte - e adevărat - de o evoluție istorică organicistă, pentru care pledaseră, la vremea lor, Maiorescu sau Iorga. Am fost, dimpotrivă, sortiți să ardem, cum s-a zis, mereu etapele și faptul acesta nu ne-a permis să ne așezăm, să ne armonizăm și, o dată cu asta, să ne limpezim - o dată pentru totdeauna - condiția limbii în care ne exprimăm și care ne reprezintă. Cu toată amărăciunea unor atari constatări, nu e cazul, totuși, să ne speriem când citim, de pildă, că
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
Într-adevăr, la mormîntul poetului au loc pelerinaje necontenite, atestate de presa vremii, care însă înregistrează din ce în ce mai rar formula de "poet național". Nu-i mai este atribuită nici lui Alecsandri, deși pe piatra tombală a mausoleului de la Mircești va fi așezat drapelul național. Ceea ce nu se va întîmpla niciodată în cazul lui Eminescu. Dar, cînd va redacta un act privind ridicarea unui monument funerar pe mormîntul acestuia, Maiorescu însuși nu va ezita să folosească formula "marele nostru poet național"9. În
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
este folosită, azi, foarte rar și numai în următoarele cazuri: 1. pentru un scriitor considerat întemeietor absolut al literaturii premoderne sau moderne respective, precum Goethe; 2. pentru un autor care, scriind într-o limbă de circulație cu totul restrînsă, a așezat bazele literaturii culte, inexistentă pînă la el, precum finlandezul Johan Ludvig Runeberg (1804-1877); 3. pentru un autor care a scris tot într-o limbă de circulație restrînsă, dar în varianta ei populară, precum grecul Aristotel Valaoritis (1824-1877). Uneori, formula este
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
rămâne nădejdea, undeva la urmă, că timpul îi va elimina pe aceia care nu merită să rămână. Dar ei se nasc, din păcate, în fiecare zi, și se instalează cu tupeu, pe riscul lor și otrăvind locul pe care se așează, derutând în chip periculos pe cei de bună credință, pe cei slabi de înger. Despre așa zisele dvs. proze, mie mi se par niște poeme meritorii la care din timp în timp veți simți că trebuie să mai lucrați. Iată
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
dincolo de suprafața vizibilă și trecerea de la pictural la linear îi oferă prilejul de a explora chiar mai adânc viața interioară a modelelor așa cum este ea reflectată de învelișul lor trupesc... Nu există nici o tendință de a înfrumuseța trăsăturile personajelor. Dimpotrivă... Așezându-le în poziții ciudate, inconfortabile, neinteresat de sexualitate chiar și atunci când pictează nuduri, Freud expune fără milă, dar și fără ironie decăderea trupească. Gravurile de care artistul s-a reapropiat în ultimii 25 de ani, după câteva încercări de tinerețe
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
de care ne izbim mereu: zero și infinit. De la distanță ni se par clare. Din apropiere sunt ininteligibile. Toți știm cum arată cifra zero, precum și locul pe care îl ocupă în șirul numerelor naturale. E acel "0" pe care îl așezăm numaidecît înaintea cifrei unu și căruia, parcă mulțumiți de locul pe care i l-am destinat, ne închipuim că i-am înțeles semnificația. Dar e îndeajuns să ne ceară cineva să-l explicăm pentru ca aparenta familiaritate a acestei forme grafice
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
și tot așa pînă la sastisire. Simple înșiruiri de cuvinte cărora nu le corespunde nimic în realitate. Dacă le-ar corespunde, atunci realitățile desemnate ar avea un contur, deci ar fi finite. Noțiunea de infinit e o simplă plăsmuire lexicală. Așez un prefix negativ sau privativ în fața unui termen și mă îmbăt cu iluzia că, prin această grefă filologică, spun ceva: nemurire, neatîrnare, nemijlocire. Iar dacă "mărime zero" este un non-sens, nici expresia "mărime infinită" nu face excepție. Căci dacă e
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
mi se pare o mostră de coerență. Între pasiunea declarată a criticului pentru generația '27 și creditul total acordat de el epocii în care aceasta s-a format, se naște o dialectică inconfortabilă. Dacă totul era atât de bine întocmit, așezat în interbelic, într-o firească aristocrație a valorilor perene și cu oamenii din fundul Văii rămași în fundul Văii, fără comunism plebeu și o massă sovietizată mintal, de ce mai toată generația '27 era furibundă împotriva acelei stări de lucruri care ar
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
dintr-o structură asemănătoare a sensibilității și a gîndirii, și nu un fenomen de contaminare stilistică în urma unor presiuni conjuncturale. Prin tăietura cristalină a versului, prin pregnanța frazei, prin construcția, de multe ori eliptică, a întregului, Barbu Brezianu poate fi așezat firesc în descendența lui Ion Barbu, dar a acelui Ion Barbu care s-a eliberat el însuși de retorica baladescă și de pitoresc, pentru a se apropia apoi vertiginos de imperativul purist și incantatoriu al esteticii lui Bremont. însă dincolo de
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
mărunte și spontane, cît și peste atentatele mari și bine orchestrate. Deși aceste două ipostaze ale lui Barbu Brezianu, aceea de poet și aceea de luptător, pot fi ușor percepute pentru cine vrea să o facă, ele nu au fost așezate, totuși, în prim-planul activității sale; prima, din pricina unui exces de pudoare și din nevoia înaltă a protejării intimității, iar cea de-a doua din pricina caracterului ei episodic și circumstanțial. Însă dimensiunea culturală unanim cunoscută, cea care l-a adus
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
fată din Constanța, care-și zice întîi Olivia, pe urmă Maria-Maria. Scurta lor viață promisă într-o noapte de unire în contra mizeriei trece între scene comice, precum despăducherea la groapa cu var, și suferind-distinse, ca niște cearcăne - poeziile lui Eminescu așezate la capul fetei, pînă "intrase în țara viitoare." Un amestec de opulență și foame face tragedia, atîtă cîtă e, atenuată de poză, a mărturisirilor. Proprietăreasa-cerșetoare, contrabandistă, la colț de stradă, de țigări din vremea bună, are, ascunsă, o mică avere
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
cu o fidelitate descriptivă sub care mustește emoția unei despărțiri decompensate: Bariera se ridică agale,/ căruțe cu păsări, cu fructe, cu mac / intră în orașul mic, salutate/ de cocoșul cu trîmbița spartă.// Huruie storuri de case bogate/ și mîini dolofane așează-n ferestre/ plăpumi azurii peste care/ cresc norii pernelor albe.// Frizerii stau în stradă plictisiți / încă înainte de începerea zilei, / ar spune ceva dar preferă / să privească amorașii de piatră.// Căruțele cîntă din osii uscate/ și ajung în piață cu bidoane
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
rându-i, asupra "forței motrice" a acestui proiect, cum numește implicarea poetei Grețe Tartler. Pornind de la constatarea că în rafturile libăriilor ateniene traducerile din literatura română sunt mai puține decât ale celorlalte țări vecine Greciei, "am hotarat", mărturisește editorul, "să așezăm mica noastră piatră la sporirea prezenței literare românești în Grecia. Desigur, nu-i exclus să fim întrebați: Cine se mai interesează astăzi de literatură și îndeosebi de poezie? Și câți vor citi oare poemele poetelor românce? Nu putem, într-adevăr
în Grecia Lirica feminină românească by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/8874_a_10199]