6,323 matches
-
film suprarealist. mi se pare că am visat, am aceeași senzație ca atunci când mă trezesc dintr-un vis ciudat al cărui Înțeles nu reușesc să-l descifrez. Derrida aici ? Adina Dabija 138 mi se pare un fel de Încununare a absurdului. Ce ar putea să caute Derrida În acest loc ? lucrurile au căpĂtat deodată diso- nanță, ca o mașinăre care a intrat pe neașteptate În contratimp. Și poate că prezența lui Derrida, acest jockey al filosofiei moderne, e semnificativă pentru tot
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care mi-l desemnase el, minunându-mă cât de ușor era să ai o identitate, să fii conținut Într-un rol suficient de complicat ca să Îți mențină interesul, intens ca o vacanță În insule, dar totuși precis, delimitat, necuprinzător și absurd, ca o prăjitură prea dulce și grasă, pe care o mănânci știind că ți se va apleca. Și iată că Jean-Claude mă privea acum contrariat, neînțelegând ce nu era În regulă cu mine. — Fostul tău iubit ? Parcă te-ai despărțit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mea de a mă descotorosi cât mai repede de el. Îmi era rușine să mă privesc În oglindă. Eram o impostoare. Adina Dabija 168 În după-masa aceea mi s-a făcut frică. Viața mea devenise atât de pustie, atât de absurdă, Încât era greu de imaginat că m-aș mai fi putut vreodată ridica din hăul În care căzusem. Îmi simțeam sufletul greu, revenit, după atâția și atâția ani, din nou la starea amorfă, În care nimic nu te poate atinge
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de Ureche, de casetele cu Jethro Tull și marillion și, bineînțeles, de Puloverul maro (de hobbiți, la drept vorbind, nu prea îmi păsa), dar, precum ligheanul, la fel și povestea mea de dragoste cu el își pierduse înțelesul și devenise absurdă, ca un cuvânt repetat la nesfârșit. — Ce s-a întâmplat în tot timpul ăsta cât am lipsit ? De ce nu mi-ai răspuns la scrisori ? În rarele ocazii când mă mai gândeam la Dodo - întotdeauna ca la ceva din ce în ce mai îndepărtat, aproape
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
trebui să-mi fie rușine ! Abia spre dimineață, obosită de frământări, am reușit să adorm. Luni m-am trezit târziu și am izbutit, cu un efort supraomenesc, să mă dau jos din pat pe la prânz. Mă aștepta o zi grea, absurdă, în care trebuia să fac tot ce îmi stătea în putință să strâng date pentru articolul despre damele de companie, nu atât pentru că eram șomeră, cât ca să îmi păstrez într-o oarecare măsură sănătatea mentală după plecarea lui Ștefan. Mi-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
materializarea violenței loviturii pe care mi-o dăduse Ștefan când mă anunțase din senin că pleacă. În mintea mea începuse să se înfiripe ideea unui complot tacit între Ștefan și cerșetor. Un dans lugubru al cuțitului cu participarea extraordinară, complet absurdă, a lui Sjork... Sau poate că semnificația loviturii cerșetorului nu trebuia căutată nici în vinovăția mea, nici în cruzimea lui Ștefan, ci pur și simplu cuțitul cerșetorului fusese lovitura de grație a oricărei încercări ale mele de separare față de lume
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aflu într-un film suprarealist. Mi se pare că am visat, am aceeași senzație ca atunci când mă trezesc dintr-un vis ciudat al cărui înțeles nu reușesc să-l descifrez. Derrida aici ? Mi se pare un fel de încununare a absurdului. Ce ar putea să caute Derrida în acest loc ? lucrurile au căpătat deodată disonanță, ca o mașinăre care a intrat pe neașteptate în contratimp. Și poate că prezența lui Derrida, acest jockey al filosofiei moderne, e semnificativă pentru tot ce
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care mi-l desemnase el, minunându-mă cât de ușor era să ai o identitate, să fii conținut într-un rol suficient de complicat ca să îți mențină interesul, intens ca o vacanță în insule, dar totuși precis, delimitat, necuprinzător și absurd, ca o prăjitură prea dulce și grasă, pe care o mănânci știind că ți se va apleca. Și iată că Jean-Claude mă privea acum contrariat, neînțelegând ce nu era în regulă cu mine. — Fostul tău iubit ? Parcă te-ai despărțit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ele, în graba mea de a mă descotorosi cât mai repede de el. Îmi era rușine să mă privesc în oglindă. Eram o impostoare. În după-masa aceea mi s-a făcut frică. Viața mea devenise atât de pustie, atât de absurdă, încât era greu de imaginat că m-aș mai fi putut vreodată ridica din hăul în care căzusem. Îmi simțeam sufletul greu, revenit, după atâția și atâția ani, din nou la starea amorfă, în care nimic nu te poate atinge
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care mi le păstrez pentru a le demonstra când voi publica tratatul. Și să nu ne îndoim de importanța numelui ce-l avem de dat, importanță cu siguranță mai profundă decât a unei idei sau obiect. Să ne amintim acel absurd aforism care spune că "le nom ne fait pas à la chose", numele nu face lucrul. Ba da, numele face lucrul, până îl creează. Nu ne spune oare versetul 3 din cap. I al Genezei că " Zise Dumnezeu: să fie
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
aruncând la întâmplare literele de tipar poate ieși Iliada? Departe de noi Democrit și Leucip și d'Holbach și toți materialiștii! O, orbire a oamenilor! O, duritate a inimilor lor! Nu, nu este posibil să ne convingă doctrine atât de absurde ca necredințele. A apărut în timpurile moderne o sectă perversă și nepioasă, ce-și zice transformism, darwinism sau evoluționism, care cu aceste și alte atât de pompoase nume se împodobesc, unii care în orbirea și aroganța lor pretind că s-
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
hârtie. Închipuie-ți, deci, și ajung la caz, efectul pe care mi-l produce păsărica ce apare în nr. 67 din Caras y caretas, păsărică proiectată cu bună intenție, dar cu o mare necunoaștere a anatomiei păsărești. Este o păsărică absurdă, căci prelungind liniile sale, acestea nu coincid cu precisele articulații. Și pentru ca să se vadă diferența, adaug la cea din săptămânal la cea croită de el una, pe care o schițez aici, în conformitate cu anatomia. Cum vedeți dumneavoastră, păsărica anatomică, adică științific
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
femei. Am una. De fapt, ce-ți veni? Dacă mă gândesc bine, ai venit cu gândul asta... - Cu ce ‘nick’ te înregistrezi pe mirc? - Gheorghe 50. - Ia să încerc nick35... Să văd cu cine stai tu de vorbă. - Zău, ești absurdă. - Asa, jignește-mă. - Hai mai bine să ne culcam, mâine dimineață vrei să pleci devreme. - Nu mă mișc de aici! Vreau să aflu... Aha, ia uite.. “Hi, Nick” (se maimuțărește)... “Hi”. Cine e Lorena? - De unde vrei să știu eu? - Lorena
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
se liniștea sugînd cu mîna apăsată pe sînul mamei, dădea zglobiu din picioare cînd i se spăla și ștergea cocoșelul; cu trecerea anilor, plăcerile dominante deveniseră altele, vinovate, niciodată epuizate; plăcerea era un dat, trebuia consumată, cei mai mulți, În numele unor morale absurde, și-o reprimau. Sau le-o interziceau alții ; de ce un preot catolic, de pildă, nu avea voie să aibă femeie, copii? Nu astea erau grijile lui Thomas, el gusta tot; doar un abstinent - care nu făcea altceva decît să se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o acuitate sporită, ca o compensație pentru pierderea vederii. Marian Malciu se pricepe de minune să recurgă la suspans pentru a crea atmosfera aceea stradală, specifică unui eveniment rutier, situație destul de frecventă în zilele noastre. Și, ca într-un film absurd, se repetă accidentul care i-a schimbat tânărului Iustin cursul vieții. Pentru Iustin Dobrescu, noul accident declanșează unele resurse paranormale proprii și devine prilejul de a călători într-o altă lume în care se vede proiectat fără voie. Se știe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ce-mi pun eu tot felul de întrebări prostești? S-a întâmplat înainte de a mă cunoaște pe mine... Nu am niciun drept să-l bănuiesc ori să-l acuz de lipsă de... De ce? De sinceritate sau de loialitate... Aș fi absurdă. Trecutul lui îi aparține, așa cum al meu îmi aparține... Nici eu nu i-am relatat problemele mele... Nici despre amărâtul acela de Relu Popescu și nici despre tata. Deci, liniștește-te, Iuliana! Avem o relație excelentă, îl iubesc și..., da
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
altora, iar de cele mai multe ori, le va căuta o semnificație. Uneori aceste vise din categoria narativă îl vor tulbura, le va considera niște premoniții. ele sunt vise structurate, într-un fel au o logică deși țesătura de întîmplări înlănțuite pare absurdă. Principiul relativității în materie de creație onirică este, de fapt, principalul mesaj transmis de noi subiecților. Imbecilii nu se întreabă însă niciodată în ce constă lecția de viață a acestor vise. Indicele de relativitate al unui vis este etalat pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
reduși la starea de automate, din cauza etichetelor literare. Cînd aud sintagma „așteptare beckettiană”, îmi vine să rîd. De altfel am să și rîd timp de zece secunde ca să mă eliberez de energia negativă produsă de întîlnirea a prea multor secvențe absurde într-o prea scurtă unitate de timp. Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha... așteptare beckettiană, spui ? Și cîinele ? Și așteptarea cîinelui ? nu este cîinele primul „inventator” al așteptării ? nu este cîinele primul simbol al așteptării, un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să înțeleg, de exemplu, din această traducere : VoCea s.o.s. GînDește s.o.s. VoCea s.o.s. VoCea s.o.s. GînDește s.o.s GînDește s.o.s. GînDește... Cum să continui să scriu cu aceste mesaje absurde ? Pentru că eu, GUȚĂ, în ciuda faptului că nu-mi răspunzi, voi continua să scriu. Chiar dacă va trebui să iau decizii estetice singur, eu 303 voi continua să scriu. eu voi continua să dezvolt opera noastră, GUȚĂ, întrucît eu cred că noI
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
si subalternii lui trăiesc într-o lume monstruoasă. Cu fiecare frază (sau mai bine zis cu fiecare nou detaliu figurînd în program) romanul îl înșfacă pe cititor și-l scufundă într-un fel de mlaștină ireversibilă, în nisipurile mișcătoare ale absurdului. în decursul anilor n-am putut niciodată uita acest roman care nu a lăsat însă nicio urmă, nici în istoria literaturii italiene și nici în cea universală. — Bravo, ne-ați epatat, îmi șopti Guy la ureche după încheierea colocviului. adăugînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tWItter. Un graur păduchios s-a scărpinat după gît apăsînd cu toată greutatea piciorului stîng pe tasta esCaPe. nu vă pot spune ce s-a întîmplat cu materia mea textuală din această cauză. Păduchiosul mi-a fragmentat narațiunea în capitole absurde care nu se succed în ordine naturală, în timp ce unele pagini au dispărut pur și simplu. nu pot să vă spun cît îi urăsc pe grauri. După fiecare sesiune de scărpinare, păduchiosul făcea un fel de șpagat și atingea în același
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o clipă jos povara. Casa avea un singur cat, așezat pe un parter scund, ale cărui geamuri pătrate erau acoperite cu hârtie translucidă, imitând un vitraliu de catedrală. Partea de sus privea spre stradă, cu patru ferestre de o înălțime absurdă, formând în vârful lor câte o rozetă gotică, deși deasupra lor zidăria scotea tot atâtea mici frontoane clasice, sprijinite pe câte două mensole. La fațadă, acoperișul cădea cu o streașină lată, rezemîndu-se pe mensole despărțite de casetoane, totul în cel
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de soiul acesta. Atunci își dădu seama că nu știa cu ce se ocupă propriu-zis bătrânul. Otilia devenise palidă și scăpase furculița din mână. - Dar, papa, nu i-ai dat înapoi? - Ha! făcu moș Costache, mirat ca de o ipoteză absurdă. Otilia aruncă șervetul și merse spre locul lui moș Costache, pe marginea scaunului căruia se așeză, înconjurînd capul chel al bătrânului cu cele mai subtile mângâieri. - Papa dragă, dacă mă iubești, trebuie să-i înapoiezi banii!Cum ai putut face
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fata lui! Dar a cui e? M-a înnebunit cu prostia asta! Olimpia semăna în chip izbitor cu Simion, încît afirmația păru lui Felix bizară. Mai târziu, o întrebă pe Otilia, și aceasta-i povesti că totul era o idee absurdă a lui Simion, fără nici un temei, pe care o striga când era în toane rele, că bătrânul avea o casă a lui, nu prea mare, pe care Aglae voia să i-o dea Olimpiei ca zestre, dar Simion nu consimțea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un sentiment de complicitate. Georgeta fusese amanta lui și fără îndoială că ar fi continuat să fie și mai departe, fiindcă nu și-o putea închipui pe fată făcând acum pe austera. Căsătoria îi apăru din toate punctele de vedere absurdă, și necazul lui viril își găsi numaidecât un aliat în obligația de a deschide ochii Georgetei. După ce o învinovăți pe fată de discreție culpabilă (aceasta se apără spunând că nu era nimic sigur, numai vorbe de-ale lui Stănică), o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]